Pentru mine, revelionul e mai degrabă în seara asta, pe 11 martie, decât pe 31 decembrie. Un soi de revelion personal, dacă vreţi, când mi se împlinesc anii şi, deci, socotelile sunt mai uşor de făcut. Sau, în fine, de facut, în orice caz :))

Am început deja să primesc urări şi chiar daruri şi mai şi plouă, ceea ce face ca ziua mea să înceapă cum îmi place mie, cu ploaie, şi, deci, să mă găsească cu un zâmbet maaaaaare şi… un pic strâmb, că încă mă “ţine” niţel obrazul de la anestezia de azi – dintele netrebnic se pregăteşte de plombă!

Acum doi ani, când s-a petrecut dezastrul de la Fukushima, eram în Redescoperă, cred că la Vâlcea, şi îmi amintesc perfect că a fost prima şi singura dată când am regretat că încăperea restaurantului în care mă aflam nu avea televizor. Astfel, trebuia să mă duc într-un alt salon şi să stau cumva în capul unor oameni de bine care-şi luau masa pentru a vedea derularea evenimentelor.

Nu puteam altfel, însă, e un microb de breaking news pe care l-am deprins din vremurile jurnalistice şi de care nu pot şi n-am să scap, probabil, niciodată. Fireşte, vorbesc de adevărate ştiri pentru care faci breaking news şi actualizări la fiecare minut, nu de prostiile neinteresante, de cele mai multe ori, pe care le pun ziarele şi televiziunile noastre la rang de super ştire – vă amintiţi revoluţia din Egipt şi că presa de la noi avea o cu totul şi cu totul altă agendă?!

Dar nu asta e lecţia.

Îmi place mult de tot P!NK, iar evoluţia ei din ultima vreme e din ce în ce mai bună, cu clipuri de-a dreptul artistice (citiţii detalii despre Try), concerte care devin de-a dreptul show-uri, o prezenţă (personală) activă în Social Media. Dincolo de toate astea, adică multă muncă, îmi place că pare să se şi distreze şi, nu în ultimul rând, nu pierde nici o ocazie să mulţumească fanilor.

Tocmai de asta mă bucur că Ina Biltac a fost la concertul ei din Atlanta şi ne povesteşte şi nouă despre spectacol şi atmosferă. Cu invidie maximă, aşadar, vă invit să citiţi o recenzie de concert! Mulţumesc frumos, Ina!