Vecina mea, una din babe, aia simpatică, mi-a explicat ieri de ce l-a votat pe Ponta: măi, Ruxăndrica, mi-a zis ea cu oarece teamă că ne-am strica bunele relații, l-am votat pe Ponta pentru că măcar ăsta ne dă o speranță cu pensiile alea. Ăilalți nici atât!
Pe net văd tot felul de argumente pentru care electoratul roșu își votează candidatul și îmi dau seama că oamenii sunt atât de speriați de ziua de mâine și de convinși de minciunile premierului încât orice argumente logice n-au cum să le dărâme crezul. Iar când se vor convinge ca totul a fost o minciună va fi fost, vai!, prea târziu. Și nu sunt proști, terminați cu teoria asta! Sunt săraci, speriați și, între timp, au dezvoltat Sindromul Stockholm.
Eu, una, sunt speriată doar de perspectiva în care o singură culoare o să controleze tot, ca în vremurile de tristă amintire. Dar nici ăsta nu e un argument, pentru că există mult prea mulți români care oftează nostalgic cu gândul la securitatea oferită de comunism: locuri de muncă, locuințe, ceva de mâncat, de bine de rău. Și nu doar dintre cei care au trăit vremurile alea ci și dintre tinerii care nu le-au apucat nici un pic.
Să faci un filmuleț gen what have the Romans ever done for us din Life of Brian înlocuind romanii cu democrația n-ar ajuta, de asemenea, prea mult. Oamenii nu văd dincolo de ziua de mâine, iar laptele și mierea zugrăvite pe tișlaifărele electorale pesediste în punct românesc sunt le suficiente pentru a spera. Oamenii vor să fie mințiți frumos. Comunismul era cum era, dar era mai bun. Degeaba gem rafturile de produse străine la care înainte doar visau dacă ei nu și le permit. E cu atât mai frustrant!
Așa că m-am gândit că un anunț precum cel de mai jos ar putea avea o mică influență în blocul meu de pensionari. O să-l printez și o să-l afișez. Ei îl vor rupe, așa cum fac cu orice anunț, inclusiv alea în care Enel ne anunță că trimite oameni pentru citirea contoarelor sau că avem ședință de comitet de bloc, dar eu o să-l pun în continuare. Iar dacă iese Ponta chiar nu intenționez să le mai fiu vecina multă vreme fiindcă, în cazul ăsta, eu, una, îmi voi fi pierdut orice urmă de speranță în mai bine.
Dacă credeți că are vreun efect, n-aveți decât să-l folosiți sau să adaptați ideea. Orice-ar funcționa pe scara sau strada voastră!
PS nu stric, în nici un caz, bunele relații cu babele. Mai ales pe cea simpatică, o s-o ajut în continuare cu mancare sau altele, fiindcă are opt sute patruștrei de lei pensie, multe boli și, uneori, abia reușește să încropească ceva de mîncare.
Hmmm, nu e tocmai convingator. Nu cred ca la o varsta ca cea a vecinilor tai mi-as schimba orientarile politice doar pentru ca mi se muta un vecin din bloc, mai ales ca de partea cealalta atarna naivitatea despre pensii, care tine mai mult de foame. Luand in calcul toate consecintelele descrise de tine.