Lansat cu bere de colecţie, surle şi trâmbiţe, noul film Bond, Coordonata Skyfall, e aproape o profesiune de credinţă în a continua seria la un anumit nivel. Sam Mendes, regizorul, nu face o treabă prea rea, dar scenariştii îmi pare că puteau un pic mai mult.

De fapt, n-aş avea ce să reproşez filmului în afară de, poate, lipsa glam-ului cu care ne-a obişnuit această serie, şi mici gafe de producţie. Prima confruntare cu băiatul rău are loc pe o insulă părăsită, pe care nu-s decât construcţii vechi, iar cea de-a doua, finală, într-un conac vechi, in the middle of nowhere, Anglia, e o singură petrecere, fetele Bond nu-s nici ele de învârtit după soare. No glam.

Încă de când eram copil mi-am imaginat arta machiajului ca pe un fel de pictură – mai mult sau mai puţin naivă! – pe  feţe. Sigur că mamei îi ieşeau dintr-o trasare dungile cu dermatograful, iar rujul nu depăşea conturul buzelor, şi sigur că încercam şi eu s-o imit! Pe lângă pantofii cu toc şi anumite accesorii vestimentare, trusa mamei de farduri era la loc de cinste printre interesele mele. De altfel, mi-a povestit că era vai şi-amar când scăpam printre ele, mă mânjeam toată ca un zugrav nepriceput! Mai târziu, însă…

Loewe e un brand de lux care a apărut în Spania, în 1846, când un grup de meşteri a deschis, în Madrid, un mic magazin de bunuri fabricate din piele. În 1872, un german, Enrique Roessberg Loewe, de asemenea specializat în a lucra pielea, a ajuns la Madrid şi s-a asociat cu firma meşterilor spanioli. Aşa a apărut marca Loewe, care, în 1905, a devenit Furnizor Oficial al Casei Regale spaniole.

În 1988 a apărut Fundaţia Loewe, iar în 1996, la 150 de ani, grupul a fost cumpărat de LVHM (Moët Hennessy • Louis Vuitton) şi îşi continuă povestea de succes.  Când am fost la Madrid, am intrat în magazinul lor din Gran Via (deschis în 1939) ca într-un muzeu: pâş pâş! E copleşitor!

Zilele trecute am văzut, într-un 24FUN, o macheta care m-a oripilat, fiincă era o machetă de comunicat de presă! Eram chiar în mijlocul discuţiei cu viitori profesionişti în comunicare, dar nu m-am putut abţine să nu-i fac o poză fiindcă ştiam deja că urma să scriu despre asta:

Suntem asaltaţi, zilnic, de zeci de mesaje publicitare. Probabil sute, dacă punem la socoteală fiecare panou, fiecare logo la vedere pe hainele celor cu care interacţionăm, fiecare brand de maşină din trafic, vitrine, reclame la radio, online, TV, presă.

Unii mută canalul la reclame, eu dau mai tare fiindcă vreau să văd cum şi ce comunică brandurile, e meseria mea, e pasiunea mea. Dar dacă am vorbi aşa:

pe stradă, la cinema, peste tot, cum ar fi? :))))) (mă rog, unora chiar li se întâmplă, să ştiţi!)

O să vedem, între 12 şi 16 noiembrie, la Zilele BIZ! Foarte tare promo, Marta & Co! :)

Luni seară am fost la o întâlnire cu noua generaţie de comunicatori, studenţi sau absolvenţi ai unor facultăţi de comunicare. Evenimentul a fost organizat de echipa a doua de la Internship 2.0., proiectul lui Sorin Tudor, şi i-a mai inclus ca vorbitori, alături de mine, pe Andreea Burlacu, Cristi Dorombach, Cristian Manafu, Alex Mihăileanu, Ovidiu Militaru, Dan Petre, Cosmin Pojoranu şi Andrei Roşca.

Admit că părerea mea despre generaţiile viitoare de comunicatori nu e fix cea mai bună din lume şi, deşi bazată pe interacţiuni personale şi profesionale, dar şi pe întâlniri cu mai mulţi studenţi ori masteranzi la comunicare, e subiectivă. Zic asta ca să ştiţi că aveam un soi de prejudecată şi, din păcate, e cam tot acolo. Cu toate astea, îmi dau seama că poate îi judec pe aceşti tineri cu prea multă asprime, aştept ca ei să ştie lucruri pe care nu le-au învăţat fiindcă poate nu le-au fost predate, ca un fel de circumstanţă atenuantă.

(cam trist să zici că educaţia e o circumstanţă atenunantă a tinerilor de azi, nu?)

Program super încărcat pe finalul ăsta de săptămână, cu petreceri, ieşiri la aer şi, desigur, cu Webstock, unul dintre cele mai aşteptate evenimente anuale ale industriei de comunicare online. Dar asta numai după ce o să-l serbăm cum se cuvine pe venerabilul Mr. Daniel’s. Jack Daniel’s, într-o petrecere de poveste cum numai el ştie să facă!

Deşi am păţit-o plenar din pricina unei parole de gmail, securitatea informatică nu a fost nicicând printre preocupările mele. Am windows cu patalama si am folosit security-ul lor până când în laptopul meu s-a strecurat un ceva rău care ameninţa cu prăpădul! Am pus un antivirus, de urgenţă, şi am scăpat, numai că antivirusul ăla îmi bloca outlook-ul fix când îmi era lumea mai dragă şi, odată cu el, tot sistemul, de nu mai mergea nici restart altfel decât din buton, cu forţa. Necâştigător.

Aproape furioasă, am comentat pe twitter că mă enervează acel antivirus şi că l-am dat jos din computerul meu! Foarte curând după, am primit un mail de la Ionuţ (Premium PR) în care îmi propunea să încerc un alt antivirus, Kaspersky. Am apreciat că a fost pe fază, am mulţumit frumos, dar nu am descărcat produsul până când un alt “ceva rău” a aterizat în computerul meu şi mi-a blocat mai tot!

Dincolo de pereţii albi care nu mai erau albi, unul dintre motivele pentru care m-am apucat de revoluţia din propriul apartament, a fost cantitatea mare de chestii adunate peste ani, şi pe care nu le mai foloseam. Reviste vechi, multe haine!, desktop perfect funcţional, cursuri vechi, bibliorafturi cu monitorizare de presă, rapoarte… cam tot ce se adună într-o casă. Am scăpat, de cele mai multe dintre ele, şi, imediat ce o să salvez datele din el, o să dau şi fostul computer, cu unitate centrală şi monitor cu tot – o prietenă mă ajută să ajungă la nişte copiii care s-ar bucura de el, dar dacă aveţi alte propuneri…

Acum trei săptămâni, Kate Middleton şi bărba’su, William, s-au dus şi ei în vacanţă, cum se duce tot omul, în Aix-en-Provence, că e un loc frumos! Pe o proprietate privată cu aer princiar, doamna ducesă a făcut plajă topless iar nişte fotografi i-au făcut poze. Pe care, poze, au încercat să le vândă. În Marea Britanie n-au reuşit (ori e super disciplină, ori ăstora chiar le place tânăra familie regală!), dar au reuşit în Franţa, la revista Closer, care le-a şi publicat, urmată de o publicaţie italiană. Ambele reviste îi aparţin lui Silvio Berlusconi.