Zilele trecute am văzut, într-un 24FUN, o macheta care m-a oripilat, fiincă era o machetă de comunicat de presă! Eram chiar în mijlocul discuţiei cu viitori profesionişti în comunicare, dar nu m-am putut abţine să nu-i fac o poză fiindcă ştiam deja că urma să scriu despre asta:
Deci machetă cu un comunicat de presă, datat cu vreo lună şi ceva în urmă, din care aflăm că la Cărtureşti există un proiect din fonduri UE prin a cărui implementare librăria are cea mai mare ofertă de produse culturale – ceea ce e, totuşi, destul de vag şi, probabil, nici prea corect, de vreme ce nu se ştie cu ce comparăm oferta de la Cărtureşti! De asemenea, uitaţi-vă jos la formularea legată de informaţiile suplimentare şi de unde pot fi ele obţinute… Jaleee!
Am sunat la numărul de telefon de pe machetă, dar cum n-a raspuns nimeni am ajuns să vorbesc cu autoritatea care se ocupă de proiectele astea, cu un domn de la centrul lor de informare, foarte amabil, de altfel. Doream să ştiu cât anume din finanţarea de peste 600.000 de lei se duce în comunicare şi, de fapt, care sunt, mai exact, obiectivele proiectului. N-am aflat, dar între timp am ajuns să vorbesc cu Anca Dănilă de la Cărtureşti.
În felul ăsta am aflat că, de fapt, nu e vina lor pentru chestia aia. Vina aparţine manualului de identitate vizuală pentru comunicarea şi promovarea proiectelor, aşa cum vine el e la UE şi din litera căruia nu se abate nici un funcţionar însărcinat cu aprobarea, în ciuda faptului că unii beneficiari chiar au consultanţi de comunicare capabili să comunice şi să promoveze proiectele astea ca la carte, nu ca la manual!
De exemplu, “comunicatul” de mai sus e făcut, ad litteram, după următorul model:
şi am aflat că a inserarea fotografiei a fost “compromisul” realizat de cei de la Cărtureşti după un schimb de vreo zece machete şi variante cu adevărat creative!
Teoria arată aşa:
dar în practică se aprobă ce vedeţi aprobat. Unde e “valoarea de ştire ” în macheta-comunicat care a apărut, în cele din urmă, în presă? Aveţi dreptate: nu e! Şi nici informaţii concrete despre proiect, adică investiţii în hardware şi software pentru librăria virtuală Cărtureşti.
E minunat că România primeşte fonduri europene pentru dezvoltare, e grozav că, într-un final dramatic, aceste fonduri ajung la beneficiari şi, cu ajutorul lor, se mai schimbă unele lucruri, pe ici, pe colo. Dar, tot din aceste fonduri, o parte merge în comunicarea proiectelor şi a beneficiilor lor şi, deşi această sumă nu depăşeşte, de regulă, 10%, în cifre absolute e foarte mare şi, iată, se duce pe prostii care nu sunt utile nici în comunicare, nici în promovare! Dar sunt bune pentru cei care le aprobă (arareori oameni cu background în comunicare) fiindcă… respectă litera manualului!
Apropo, dacă i se pare cuiva că te-ai abătut de la manual, chiar şi după ce tu ai implementat proiectul, chiar pe banii tăi, că, deh, fondurile întârzie mai ceva ca CFR-ul, te poţi trezi că nu mai primeşti banii, deloc sau doar o parte! Aşa că beneficiarii tac, fac şi nu prea comentează – bine, unora le şi convine, că dacă broşurile sau bannerul au siglele unde trebuie, nu contează că au costat de 10 ori mai mult decât ar trebui! Dar cum eu n-am proiecte europene, zic că, dacă tot sunt investiţi o grămadă de bani, hai să şi comunicăm eficient. Tovarăşi!
Leave a Comment