Problema cu Valentin ăsta, dincolo de aroma puturoasă de comercial, e că reuşeşte să construiască nişte aşteptări care, dacă nu sunt împlinite, duc la discuţii, explicaţii şi certuri, ba chiar la despărţiri: Ştiam eu că nu mă iubeşti, nemernicule!

Iar bietul “nemernic” nu pricepe neam cum devine cazul şi de ce tigaia dry cooker pe care i-a cumpărat-o de Sf. Valentin s-a transformat brusc în armă albă. Doar văzuse la televizor că toată lumea o laudă!!! Adică nu e bună? Trebuia să-i ia o inimioară din aia roşie de pluş? Un ursuleţ?

Habar n-am ce vor femeile (nimeni nu ştie, nici Mel Gibson!), dar, domnilor, pot să vă spun ce cred că n-ar trebui să faceţi mâine, în fatidica zi a îndrăgostiţilor!

Helena Bonham Carter o să joace rolul lui Elizabeth Taylor într-un film ce urmează să fie produs de BBC4 şi care se va axa pe relaţia dintre ea şi Richard Burton în 1983, când au jucat împreună, pe scenă, Private Lives, povestea unui cuplu care divorţează după un scurt mariaj, doar pentru a se reuni, ulterior, când fiecare e implicat într-o altă relaţie. Cam la fel cu povestea celor doi protagonişti la momentul respectiv.

În anul de graţie 2013, an chinezesc al şarpelui, nu că asta ar avea vreo legătură, da’ ziceam şi eu aşa, mi se pare că există toate instrumentele posibile ca să comunici personalizat. Chiar şi comunicatele de presă – indiferent cum sunt scrise – pot fi trimise in inboxul destinatarului, iar în câmpul To se poate să fie “decât” numele acestuia. Adică, da, depăşiţi momentul bulk în BCC. Dar şi asta e o altă discuţie iar acum vreau să scriu un post de laudă fiindcă, în ciuda faptului că mai avem mult până departe, sunt şi oameni, locuri, fapte şi întâmplări comunicate frumos, creativ, personalizat, vesel, pozitiv, optimist!

Cred că e prima dată când folosesc toate vorbele astea într-un articol despre PR, apropo! Şi iată de ce:

Două evenimente importante în lumea muzicii şi filmului au avut loc ieri seară, unul la Londra, premiile BAFTA, şi un altul la Los Angeles, premiile Grammy. Ambele cu fiţe şi covor roşu, ambele cu absenţe notabile şi prezenţe discutabile (cel puţin în sensul ţinutelor alese), dar fiecare strălucitor în felul său.

Am avut destul de puţin timp să mă plimb printre rochii pe motiv de deadline strâns la un proiect dar chiar şi-aşa, nişte Cele mai bune şi Cele mai rele tot am ales, după cum urmează:

Vaticanul a anunţat astăzi că Papa Benedict al XVI-lea va demisiona la finele lunii februarie, după cum informează toate agenţiile de presă din toată lumea.

Nu m-am gândit niciodată la Papă ca fiind o funcţie administrativă a Bisericii Catolice, deşi cam aşa e. Omul (bine, poate nu Razinger, ci mai degrabă minunatul Papa Ioan Paul al II-lea) care e ales Papă e mai degrabă un lider spiritual decât un director şi, cu toate astea, iată că are destul de multe funcţii: Episcop al Romei, Vicar al lui Cristos, Succesorul Principelui Apostolilor, Pontif Suprem al Bisericii Universale, Primat al Italiei, Arhiepiscop și Mitropolit al Vaticanului şi Slujitor al slujitorilor Domnului. De asemenea, Papa are puterea supremă legislativă, judiciară şi executivă ca Suveran al Statului Vatican.

Gata, s-a terminat şi cu premiile BAFTA 2013. Discutăm mâine chestii trestii de culise, rochii şi alte detalii, asta dacă îmi mai rămâne vreo secundă liberă în program, că e tare plin zilele astea. Fără alte introduceri, deci, premianţii Academiei Britanice de Film sunt după cum urmează:

Copacii bătrâni din micul parc stau despuiaţi în ploaie, trişti, clatinând îngândurat din crengi. Din cer plouă mărunt, mocăneşte, liniştit, iar de jos bălţile le întorc imagini fantomatice, apă şi asfalt crăpat pe alocuri, petice de văzduh murdar şi cercurile perfecte ale picăturilor.

Nici o ţipenie. Haita de câini care-şi face veacul printre tufele de trandafiri, lătrând aiurea la oricine cutează să păşească pe teritoriul parcului, s-a vârât prin alte cotloane, să se ferească de ploaia urâcioasă. Nici aurolacii nu se văd nicăieri, poate sunt vârâţi prin canale, sau cine ştie prin ce scară de bloc, cei care o ard în parc între două trenuri (cea mai păcătoasă specie, sunt mai răi decât haita de câini) lipsesc şi ei. Cât despre pensionarii pe care-i mai vezi din când în când la taifas pe bănci nici nu poate fi vorba pe aşa o vreme.

La finele anului trecut, showbiz-ul se veselea cu detalii despre nou înfiripata idilă între Ştefan Stan, câştigătorul primei ediţii de la Vocea României, şi Andreea Mantea, actualmente ceva prezentatoare la Kanal D. Au curs mulţi pixeli peste tot prin presă iar locurile de muncă ale celor doi protagonişti au făcut trafic şi audienţe bune pe marginea poveştii, ceea ce mă face să cred că e mai degrabă o găselniţă bună  de PR decât una autentic amoroasă.

Probabil că aş fi ignorat cu succes toată istoria dacă n-aş fi văzut un titlu care m-a făcut, vorba aia, să dau click!, respectiv Ştefan Stan s-a despărţit de iubita Mantea cu un sms.

Am urmărit chiar şi fără să vreau toată tevatura cu emisiunea Acces Direct, Ioana Tufaru, paginademedia, Avon, Antena şi, dincolo de interesele comerciale ale fiecăreia dintre părţile implicate în poveste, mi se pare că se ignoră cu prea multă uşurinţă faptul că, totuşi, două milioane de telespectatori s-au uitat la emisiunea cu pricina. Două milioane de oameni care au căscat gura şi n-au schimat canalul, evident, pentru că au fost curioşi sau poate chiar s-au distrat, şi care nu sunt prizonieri ai Antenei, închişi în vreun lagăr cu emisiuni şi presă tabloidă. Nu. Sunt oameni liberi, care au telecomandă.

Daaaaa, ştiu, săracii de ei, oare ce puteau altceva să vadă la tv în momentul cu pricina?! Hai să nu zic de Potiche de la HBO, o satiră socială, hai s[ mă limitez la Advocates of Change de pe TVR, o serie despre oameni care au schimbat lumea! Iar pe Discovery era Black Box, pe NGO Dezastre în aer, iar pe Animal Planet, de la 17, o emisiune despre Deşrtul Thar şi, de la 18, un documentar despre evadări spectaculoase.

Citit printre rânduri – şi nu prea! – cam aşa ar suna mesajul pe care reţeaua CBS l-a transmis, întru trimitere mai departe, către vedete, organizatorilor Premiilor Grammy. Ceremonia are loc duminică, iar CBS transmite live de la Staples Center (LA), şi, în loc să exulte cu gândul la invitatele care au chef să se dea în stambă pe covorul roşu mai mult golaşe decât îmbrăcate, le-a rugat pe acestea să facă ce-or face dar să nu-şi mai arate, mă scuzaţi, fesele, sânii şi altele, după cum se vede mai jos: