Marţi am fost la avanpremiera Ice Age 4: Continental Drift, la invitaţia celor de la TVR2, care s-au străduit ca, pe lângă vizionare, să pună la cale o mulţime de chestii amuzante şi trataţii pentru mulţimea de copilaşi prezenţi la eveniment: demonstraţie de măiestrie într-ale patinatului cu un grup de fetiţe nu mai mari de 10 ani, fragile şi drăguţe ca nişte păpădii, un nene care a sculptat în gheaţă ghinda lui Scrat, baloane şi multăăăă îngheţatăăăă!

Ca să fiu sinceră, nu aveam aşteptări prea mari, fiincă Ice Age 3 m-a cam dezamăgit, şi, la fel, recent vizionatul Madagascar 3. Totuşi, această continuare a aventurilor din Epoca de Gheaţă e haioasă, personajele noi sunt simpatice şi ele, interacţiunile sunt neforţate, dialogurile amuzante. Era şi mai amuzant, cred, dacă nu-l vedeam dublat, dar pentru cât m-au distrat observaţiile copilaşilor din preajmă în timpul filmului, cred că pot să le fac această concesie.

De exemplu, un băieţel care stătea chiar lângă noi s-a întors spre mama lui şi i-a zis, referindu-se la leneşul Sid: “ăsta e plost. plost lău”. Asta nu l-a oprit, însă, să se distreze foarte bine şi la fel păreau că fac şi ceilalţi pici din sală.

Pe scurt, probabil că ştiţi deja, veveriţoiul Scrat, preocupat să-şi pitească preţioasa ghindă, provoacă un cataclism care duce la formarea continentelor, iar amicii noştri animaţi se trezesc separaţi de familia lui Manny, Peaches, Ellie şi cei doi oposumi, plutind în derivă pe o plută de gheaţă când se întâlnesc cu nişte piraţi conduşi de ceea ce pare a fi un urangutan, Gutt pe numele lui. Şi de aici, aventuri şi poante, personaje noi, Shira (voce Jennifer Lopez) şi cei mai simpatici hyracşi, adică ei:

Fireşte, totul e bine când se termină cu bine, filmul e 3D iar floricelele sunt calde! :)

După două săptămâni de FITS şi un drum cu fetele, Ale şi Nebuloasa, am ajuns la Cluj şi, mai mult, mai precis, la Festivalul Internaţional de Film Transilvania, unde primul loc în care am pătruns e Casa Tiff, un fel de club de zi al evenimentului, prin care, aparent, trece toată lumea de la festival. Atmosferă foarte faină, mai ales că parte din gaşca online de la Cluj e implicată în TIFF, aşa că n-a durat mult până să facem o găşculiţă la masă.

Chapeau bas pentru organizare, badge-urile au venit de îndată, dimpreună cu o “poşetă” în care domnul Vaio, aici de faţă, încape la marea artă, şi nişte apă plată plină cu cuburi de gheaţă, numai bună să mă rcorească niţel, că azi a fost cam arşiţă.

Eram aşteptată şi hotel Belvedere, unul situat nu neapărat în buricul târgului, dar care este demn de numele ce-l poartă, panorama este de vis, şi, deşi camera nu e chiar mare, are tot confortul necesar, plus şifonier – prietenii ştiu de ce mă bucur de asta!

După ce ne-am cazat am plecat din nou în oraş pentru un gulaş la nush ce târg de mâncăruri tradiţionale aflat la doi paşi de Casa Tiff, şi pe urmă la film, în aer liber, în Piaţa Unirii, la Odiseea Spaţială pe care, nu ştiu cum, n-am apucat niciodată sa-l văd complet, în ciuda faptului că a fost difuzat şi paradifuzat la Cinemax. Am primit pernuţe de scaun şi pătură (wow!), ne-am aşezat confortabil şi, după ce s-a înnorat, apoi s-a înseninat şi apoi s-a înnorat din nou, am plecat, speriaţi de perspectiva ploii, fiindcă fulgerele păreau din ce în ce mai aproape. Cam aşa se sfârşeşte prima zi de TIFF, nu înainte de a continua să bifez, în lista de filme, pe acelea pe care mi-aş dori să le văd. Deocamdată sunt vreo 15… probabil că n-o să am vreme de toate, dar îmi place până şi ideea de a (avea de unde) alege.

Revin mâine cu impresii mai fresh, după ceea ce sper să fie o noapte bună de somn, prima cu mai mult de 5-6 ore în ultimele două-trei săptămâni. Deocamdată, prin uşa deschisă a balconului, răzbate un vag miros de tei, răcoare plăcută şi o linişte de care îmi era puţin dor după toată hărmălaia din ultima vreme.

L-am văzut în seara asta în avanpremieră, la invitaţia celor de la Forum Film, şi pot să vă spun cu mâna pe inimă că The Artist e o bijuterie de film. Una simplă în aparenţă, dar miraculos făurită, cu o atenţie la detalii (ce se îmbină perfect) care m-a făcut să mă gândesc la coregrafiile din Pina.

The Artist este povestea lui George Valentin (Jean Dujardin), un actor de la Holywood care a ajuns star în perioada filmelor mute, dar care, atunci când apar cele vorbite, este dat la o parte fără prea mari regrete de către producătorul casei de filme la care lucra, Kinograph. Odată cu decăderea lui Valentin, asistăm la crearea unui star, Peppy Miller (Bérénice Bejo), o tânără al cărei debut pe marele ecran este susţinut de actor şi care are un succes nebun în filmele vorbite.

Povestea, deşi substanţială, e mai puţin importantă. Ceea ce contează şi ceea ce face deliciul acestui film sunt detaliile, faptul că este alb-negru şi până la final, când există o replică, mut. Admit că nu am intrat imediat în atmosferă, deşi regizorul s-a gândit la asta şi a recreat o sală de cinema din perioada filmelor mute, pare un pic ciudat să vezi un film mut şi alb-negru după ce ai văzut 3D color cu super efecte speciale. Dar filmul e atât de bine făcut încât te atrage în atmosfera lui şi te seduce iremediabil.

M-a cucerit atenţia la detalii, racordurile pe care le face regizorul ca să-ţi explice mai bine unele momente, unele stări, iar “actorul secundar”, căţelul Uggie, e absolut demenţial şi el! Nu vreau să vă stric plăcerea cu prea multe poveşti din film, dar plănuiesc să vă povestesc mâine mai multe despre el, fiindcă este un adevărat omagiu adus lumii de celuloid!

Multă lume a venit aseară la avanpremiera Happy Feet 2 de la Cinema City, sala IMAX (thx, tiza mea de la Oxygen!), să vadă continuarea muzicalului animat cu pinguini dansatori.  Nu-mi mai aduc aminte mare lucuru din prima parte, dar aveam chef de distracţie şi, de ce nu?, să-i revăd pe bloggerii bucureşteni – ghiciţi subiectul discutat înainte să înceapă filmul! :D

Happy Feet 2 e un film haios, iar Erik, copilul Gloriei (Pink) şi al lui Mumble (Elijah Wood), e “chick magnet”: super, ultra, mega drăgălaş, chiar dacă e băiat şi are voce de fetiţă.

Erik nu prea ştie să danseze şi nici nu pricepe foarte clar de ce ar face asta, dar nici care e scopul lui în viaţă, aşa că, alături de alţi doi pui de pinguin imperial – Boadicia şi Atticus – şi unchiul Ramon pleacă spre Adélie-Land, acolo unde-i întâlnesc pe primarul Lovelace şi pe pinguinul zburător Sven, care devine eroul micului Erik.

Urmează o serie de peripeţii cu morală, menite să-i înveţe pe micii spectatori că e frumos să ajuţi elefanţii de mare aflaţi la ananghie, indiferent de riscuri, că lucrul în echipă e  singurul care poate salva situaţia, că skua sunt nişte mini-vulturi răutăcioşi care ar hali pinguini (deşi în realitate n-au tupeu să-i atace) şi că încălzirea globală afectează ecosistemul pinguinesc. Şi, desigur, că pinguinii sunt mari dansatori şi cântăreţi.

N-am priceput melanjul muzical, de la operă la Papa Oom Mow Mow şi de la Queen la Dragostea din tei, dar cred că misiunea responsabililor de coloana sonoră a fost “cu de toate”, ca la shaorma, să fie câte ceva pe placul fiecăruia.

Totuşi, imnul de amor filial al lui Erik pentru Mumble a fost cam mult, serios. În schimb, am apreciat apariţia celor doi krilli, Bill şi Will, un fel de creveţi, care se rup de bancul lor pentru a porni o viaţă pe cont propriu şi reprezintă echivalentul lui Scrat din Ice Age.

Filmul se vede bine 3D la IMAX, iar la sfărşit, ca bonus, spre sală s-au năpustit o mulţime de bule pline cu aer pe care le-am “spart” cu degetul. Very funnee, cum ar zice Sven. Ce m-a distrat e că la final, după film, toţi copiii tropăiau ca Mumble, deci lor sigur le-a plăcut.

Ceea ce vă doresc şi vouă!

Acum mai puţin de o oră, Asociaţia Jurnaliştilor Străini la Hollywood a anunţat, prin vocile lui Gerard Butler, Woody Harrelson, Rashida Jones şi Sofia Vergara, nominalizările pentru cea de a 69-a ediţie a Globurilor de Aur, considerate de industrie ca anunţând favoriţii pentru Oscar. Favoriţii galei de premiere, ce va avea loc pe 15 ianuarie, sunt The Help, The Artist şi The Descendants. Midnight in Paris a primit şi el patru nominalizări.

Premiul Cecil DeMille merge, în 2012, la Morgan Freeman, şi mă bucur tare că e aşa. În 2011 l-a primit Robert DeNiro

Ediţia din acest an, câştigători.

Iată lista completă a nominalizărilor pentru 2012:

1. BEST MOTION PICTURE – DRAMA
THE DESCENDANTS                                                                                                                                                                                                           Sofia Vergara Ad Hominem Enterprises; Fox Searchlight Pictures
THE HELP
DreamWorks Pictures, Participant Media; Touchstone Pictures
HUGO
Paramount Pictures presents a GK Films Production; Paramount Pictures
THE IDES OF MARCH
Columbia Pictures, Cross Creek Pictures, Exclusive Media Group, Crystal City Entertainment; Sony Pictures Releasing
MONEYBALL
Columbia Pictures; Sony Pictures Releasing International
WAR HORSE
DreamWorks Pictures; Touchstone Pictures

2. BEST PERFORMANCE BY AN ACTRESS IN A MOTION PICTURE – DRAMA
GLENN CLOSE ALBERT NOBBS
VIOLA DAVIS THE HELP
ROONEY MARA THE GIRL WITH THE DRAGON TATTOO
MERYL STREEP THE IRON LADY
TILDA SWINTON WE NEED TO TALK ABOUT KEVIN

3. BEST PERFORMANCE BY AN ACTOR IN A MOTION PICTURE – DRAMA
GEORGE CLOONEY THE DESCENDANTS
LEONARDO DICAPRIO J. EDGAR
MICHAEL FASSBENDER SHAME
RYAN GOSLING THE IDES OF MARCH
BRAD PITT MONEYBALL

4. BEST MOTION PICTURE – COMEDY OR MUSICAL
50/50
Summit Entertainment and Mandate Pictures; Summit Entertainment
THE ARTIST
a La Petite Reine – Studio 37 – La Classe Americaine – JD Prod- France3 Cinema -Jouror Production-uFilms coproduction; The Weinstein Company
BRIDESMAIDS
Universal Pictures, Relativity Media, Apatow Productions; Universal Pictures
MIDNIGHT IN PARIS
A Mediapro, Versatil Cinema & Gravier Production; Sony Pictures Classics
MY WEEK WITH MARILYN
The Weinstein Company; The Weinstein Company

5. BEST PERFORMANCE BY AN ACTRESS IN A MOTION PICTURE – COMEDY OR
MUSICAL
JODIE FOSTER CARNAGE
CHARLIZE THERON YOUNG ADULT
KRISTEN WIIG BRIDESMAIDS
MICHELLE WILLIAMS MY WEEK WITH MARILYN
KATE WINSLET CARNAGE

6. BEST PERFORMANCE BY AN ACTOR IN A MOTION PICTURE – COMEDY OR MUSICAL
JEAN DUJARDIN THE ARTIST
BRENDAN GLEESON THE GUARD
JOSEPH GORDON-LEVITT 50/50
RYAN GOSLING CRAZY, STUPID, LOVE.
OWEN WILSON MIDNIGHT IN PARIS

7. BEST ANIMATED FEATURE FILM
THE ADVENTURES OF TINTIN
Paramount Pictures/Columbia Pictures/ Hemisphere Capital/Amblin Entertainment/Wingnut Films Production/ Kennedy/Marshall Production A Steven Spielberg Film; Paramount Pictures and Columbia Pictures
ARTHUR CHRISTMAS
Columbia Pictures & Sony Pictures Animation; Sony Pictures Releasing International
CARS 2
Walt Disney Pictures, Pixar Animation Studios; Walt Disney Pictures
PUSS IN BOOTS
DreamWorks Animation; Paramount Pictures
RANGO
Paramount Pictures and Nickelodeon Movies present A Blind Wink / GK Films Production; Paramount Pictures

8. BEST FOREIGN LANGUAGE FILM
THE FLOWERS OF WAR (CHINA)
(Jing Ling Shi San Chai)
New Pictures Film Company; New Pictures Film Company
IN THE LAND OF BLOOD AND HONEY (USA)
GK Films; FilmDistrict
THE KID WITH A BIKE (BELGIUM)
(Le Gamin au Velo)
Les Films du Fleuve; Sundance Selects
A SEPARATION (IRAN)
(Jodaeiye Nader az Simin)
Asghar Farhadi; Sony Pictures Classics
THE SKIN I LIVE IN (SPAIN)
(La piel que habito)
El Deseo D.A., S.L.U.; Sony Pictures Classics

9. BEST PERFORMANCE BY AN ACTRESS IN A SUPPORTING ROLE IN A MOTION PICTURE
BERENICE BEJO THE ARTIST
JESSICA CHASTAIN THE HELP
JANET MCTEER ALBERT NOBBS
OCTAVIA SPENCER THE HELP
SHAILENE WOODLEY THE DESCENDANTS

10. BEST PERFORMANCE BY AN ACTOR IN A SUPPORTING ROLE IN A MOTION PICTURE
KENNETH BRANAGH MY WEEK WITH MARILYN
ALBERT BROOKS DRIVE
JONAH HILL MONEYBALL
VIGGO MORTENSEN A DANGEROUS METHOD
CHRISTOPHER PLUMMER BEGINNERS

11. BEST DIRECTOR – MOTION PICTURE
WOODY ALLEN MIDNIGHT IN PARIS
GEORGE CLOONEY THE IDES OF MARCH
MICHEL HAZANAVICIUS THE ARTIST
ALEXANDER PAYNE THE DESCENDANTS
MARTIN SCORSESE HUGO

12. BEST SCREENPLAY – MOTION PICTURE
WOODY ALLEN MIDNIGHT IN PARIS
GEORGE CLOONEY, GRANT HESLOV, BEAU WILLIMON THE IDES OF MARCH
MICHEL HAZANAVICIUS THE ARTIST
ALEXANDER PAYNE, NAT FAXON, JIM RASHTHE DESCENDANTS
STEVEN ZAILLIAN, AARON SORKIN MONEYBALL

13. BEST ORIGINAL SCORE – MOTION PICTURE
LUDOVIC BOURCE THE ARTIST
ABEL KORZENIOWSKI W.E.
TRENT REZNOR, ATTICUS ROSS THE GIRL WITH THE DRAGON TATTOO
HOWARD SHORE HUGO
JOHN WILLIAMS WAR HORSE

14. BEST ORIGINAL SONG – MOTION PICTURE
“HELLO HELLO??? — GNOMEO & JULIET
Music by: Elton John
Lyrics by: Bernie Taupin
“THE KEEPER??? — MACHINE GUN PREACHER
Music & Lyrics by: Chris Cornell
“LAY YOUR HEAD DOWN??? — ALBERT NOBBS
Music by: Brian Byrne
Lyrics by: Glenn Close
“THE LIVING PROOF??? — THE HELP
Music by: Mary J. Blige, Thomas Newman, Harvey Mason, Jr.
Lyrics by: Mary J. Blige, Harvey Mason, Jr., Damon Thomas
“MASTERPIECE??? — W.E.
Music & Lyrics by: Madonna, Julie Frost, Jimmy Harry

15. BEST TELEVISION SERIES – DRAMA
AMERICAN HORROR STORY FX
Twentieth Century Fox Television
BOARDWALK EMPIRE HBO
Leverage, Closest to the Hole Productions, Sikelia Productions and Cold Front Productions in association with HBO Entertainment
BOSS STARZ
Lionsgate Television in association with Grammnet NH Productions, Roya Productions and Old Friends Productions
GAME OF THRONES HBO
Bighead, Littlehead, 360 Television, Grok and Generator Productions in association with HBO Entertainment
HOMELAND SHOWTIME
SHOWTIME Presents, Teakwood Lane Productions, Cherry Pie Productions, Keshet, Fox 21

16. BEST PERFORMANCE BY AN ACTRESS IN A TELEVISION SERIES – DRAMA
CLAIRE DANES HOMELAND
MIREILLE ENOS THE KILLING
JULIANNA MARGULIES THE GOOD WIFE
MADELEINE STOWE REVENGE
CALLIE THORNE NECESSARY ROUGHNESS

17. BEST PERFORMANCE BY AN ACTOR IN A TELEVISION SERIES – DRAMA
STEVE BUSCEMI BOARDWALK EMPIRE
BRYAN CRANSTON BREAKING BAD
KELSEY GRAMMER BOSS
JEREMY IRONS THE BORGIAS
DAMIAN LEWIS HOMELAND

18. BEST TELEVISION SERIES – COMEDY OR MUSICAL
ENLIGHTENED HBO
Ripcord Productions in association with HBO Entertainment
EPISODES SHOWTIME
SHOWTIME Presents, Hat Trick Productions, Crane Klarik Productions
GLEE FOX
Ryan Murphy Television in association with Twentieth Century Fox Television
MODERN FAMILY ABC
Levitan-Lloyd Productions in association with Twentieth Century Fox Television
NEW GIRL FOX
Chernin Entertainment in association with Twentieth Century Fox Television

19. BEST PERFORMANCE BY AN ACTRESS IN A TELEVISION SERIES – COMEDY OR MUSICAL
LAURA DERN ENLIGHTENED
ZOOEY DESCHANEL NEW GIRL
TINA FEY 30 ROCK
LAURA LINNEY THE BIG C
AMY POEHLER PARKS AND RECREATION

20. BEST PERFORMANCE BY AN ACTOR IN A TELEVISION SERIES – COMEDY OR MUSICAL
ALEC BALDWIN 30 ROCK
DAVID DUCHOVNY CALIFORNICATION
JOHNNY GALECKI THE BIG BANG THEORY
THOMAS JANE HUNG
MATT LEBLANC EPISODES

21. BEST MINI-SERIES OR MOTION PICTURE MADE FOR TELEVISION
CINEMA VERITE HBO
A Pariah Production in association with HBO Films
DOWNTON ABBEY (MASTERPIECE) PBS
A Carnival/Masterpiece Co-production
THE HOUR BBC AMERICA
Kudos Film and Television/BBC America co-production.
MILDRED PIERCE HBO
A Killer Films/John Wells Production in association with Metro-Goldwyn-Mayer and HBO Miniseries
TOO BIG TO FAIL HBO
A Spring Creek and A Deuce Three Production in association with HBO Films

22. BEST PERFORMANCE BY AN ACTRESS IN A MINI-SERIES OR MOTION PICTURE MADE FOR TELEVISION
ROMOLA GARAI THE HOUR
DIANE LANE CINEMA VERITE
ELIZABETH MCGOVERN DOWNTON ABBEY (MASTERPIECE)
EMILY WATSON APPROPRIATE ADULT
KATE WINSLET MILDRED PIERCE

23. BEST PERFORMANCE BY AN ACTOR IN A MINI-SERIES OR MOTION PICTURE MADE FOR TELEVISION
HUGH BONNEVILLE DOWNTON ABBEY (MASTERPIECE)
IDRIS ELBA LUTHER
WILLIAM HURT TOO BIG TO FAIL
BILL NIGHY PAGE EIGHT (MASTERPIECE)
DOMINIC WEST THE HOUR

24. BEST PERFORMANCE BY AN ACTRESS IN A SUPPORTING ROLE IN A SERIES, MINI-SERIES OR MOTION PICTURE MADE FOR TELEVISION
JESSICA LANGE AMERICAN HORROR STORY
KELLY MACDONALD BOARDWALK EMPIRE
MAGGIE SMITH DOWNTON ABBEY (MASTERPIECE)
SOFIA VERGARA MODERN FAMILY
EVAN RACHEL WOOD MILDRED PIERCE

25. BEST PERFORMANCE BY AN ACTOR IN A SUPPORTING ROLE IN A SERIES,
MINI-SERIES OR MOTION PICTURE MADE FOR TELEVISION
PETER DINKLAGE GAME OF THRONES
PAUL GIAMATTI TOO BIG TO FAIL
GUY PEARCE MILDRED PIERCE
TIM ROBBINS CINEMA VERITE
ERIC STONESTREET MODERN FAMILY

Aseară, la IMAX, fetele de la Oxygen au organizat avanpremiera celui mai recent film din seria Mission: Impossible, ce poartă supratitlul de Ghost Protocol şi îl are ca protagonist (dar şi producător) pe acelaşi Tom Cruise. Apropo, mă aşteptam ca micuţul Tom să arate naşpa pe ditai ecranul IMAX, dar nu, omul încă arată bine, o fi vreo treabă cu scientologia aia a lui, mai… ştii?!

Dar să revenim la film. Filmul are aproximativ 140 de milioane buget, e… Made in Hollywood, fără nici o discuţie, cu tone de efecte speciale, acţiune pe fiecare milimetru pătrat de peliculă, iar în ansablu de multe ori chestii care sfidează logica, cum ar fi furtuna de nisip ce inundă tot oraşul dar nu intră şi în camera de hotel aflată fix în calea ei şi lipsită de o bună parte din peretele de sticlă. Mă rog, poate etajul 100 şi ceva era prea sus pentru furtună, să zicem. Dar mai sunt şi altele.

(apropo, am citit că el a facut chestia asta, nu o dublură)

Cu plus am înregistrat unele situaţii funny în film la care aş fi râs chiar şi dacă nu se auzea clinchetul cristalin produs de Piticu atunci când se amuză de ceva şi faptul că, deşi totul e cam tras de păr, nu există timpi morţi, cadre lungite la nesfârşit… decât poate în parcarea aia jmecheră când doi dintre protagonişti îşi cară pumni şi picioare vreme de câteva minute bune şi totuşi nu par să fie prea afectaţi.

Tot cu plus am înregistrat şi prezenţa, în rol de bad guy, a lui Michael Nyqvist, cel care a jucat în trilogia suedeză Millenium făcută (f bine!) după seria lui Stieg Larssen, mă bucur că Hollywood-ul importă artişti buni din afara cetăţii, iar Michael e bun. Chiar dacă, în Mission: Impossible, a mai pus câteva kile pe el şi are o freză de cocalar.

Mai avem şi una, pardon, două!, bucăţi bune, o blondă (Léa Seydoux) şi-o brună (Paula Patton), ca să mulţumim toate gusturile, nişte product placement, Apple, Dell şi muuult BMW – practic toate maşinile pe care le foloseşte Ethan în scenele de acţiune sunt BMW. Constructorul bavarez de maşini a plătit, pasămite, destul de mult pentru film şi ca să promoveze pachetul EfficientDynamics, două maşini din seria 6, un coupe şi-o decapotabilă, o maşină din seria 3 şi una din seria 1 care probează siguranţa.. o să vedeţi voi cum!

Una peste alta, deşi uşor tras de păr la capitolul acţiune, Mission: Impossible, Ghost Protocol e de văzut pentru două ore de relaxare în goana după cadouri la mall – căci aia chiar e o adevărata misiune imposibila! :))

Sunt eu, domnul Sony, şi am fost pus la muncă, cică să fac o recenzie de film parce que doamna PR a umblat creanga prin urbe aseară, la nu ştiu ce aniversare, aşa că eu am avut de văzut filmul Puss in Boots. E vorba de acelaşi motan ca-n Shrek, doar că povestea se petrece înainte de întâlnirea cu căpcăunul.

Motanul ăsta are cizme, e erou şi prieten cu un ou. Nu, serios, nu glumesc, chiar e prieten cu un ou, un fel de Hopa Mitică Pică-n Fund şi se Ridică, doar că îl cheamă Humpty Dumpty. Şi mai e şi o pisică, fireşte, una… mmm… meseriaşă: Kitty Softpaws. Vocile celor două pisici sunt asigurate de Antonio Banderas şi Selma “ah!” Hayek, doi actori care au mai jucat împreună în câteva filme în care îi făceau praf pe toţi!

Puss şi Oul se cunosc din fragedă pruncie şi sunt cei mai buni prieteni. Oul visează boabe verzi fermecate pe pereţi, alea care au legătură cu Jack şi cu vrejul de fasole, şi îl îndeamnă pe Puss la rele. Dar Puss e bun, ca orice pisică, şi nu vrea să facă rele, până când nu are încotro. Şi uite-aşa, din erou ajunge afiş deasupra căruia scrie WANTED şi nici nu mai vorbeşte cu Oul – ceea ce mi se pare firesc, oricum. Ou vorbitor?! Şi unde mai pui că pare mai indestructibil decât însăşi lanterna Varta!

În fine, nu vreau să vă povestesc filmul, fiindcă am înţeles că nu se face să strici plăcerea oamenilor de a-l urmări. Totuşi, vreau să vă spun că mie mi-a plăcut, mai ales că dacă-l vezi pe un ecran mare mare mare, de trei ori mare, adică în 3D, la IMAX, toată experienţa este încă şi mai mişto, că se văd în detaliu firele din blana lui Puss şi pernuţele lui Kitty. În fapt, cred că e un film aşa de atrăgător încât până şi câinilor le-ar plăcea, fiindcă, ştiţi voi, nimeni nu poate rezista privirii ăleia pe care doar Puss in Boots poate s-o facă. Apropo, vedeţi aici nişte imagini de la casting:

Ca detaliu de culise, vreau doar să mai adaug că aseară am încercat să dansez tango dar nu prea mi-a ieşit. Bine, glumesc, nu asta vreau să vă spun ci despre ideile trăznite care le-au venit celor de la Dreamworks pentru promovarea filmului. În primul rând, au făcut o vizionare cu pisici. Pisici adevărate, ca mine, nu animaţii. Dovada:

 Şi, în fine, cea mai mişto idee, să-l facă pe Puss erou într-o faimoasă reclamă la Old Spice. Priceless!

Look at him. Now look back at me. Now at him. Now back to me. Nu-i aşa că’s mai drăguţ decât el?!

Ieri în cadrul frumosului Festival am avut plăcerea să revăd Cucoana Chiriţa, film realizat în 1986, pe un scenariu scris – după cum aveam să aflu – chiar de actriţa care interpretează rolul principal, doamna Draga Olteanu Matei. Prezentă la proiecţie, ne-a povestit câteva păţanii de la filmări şi ne-a spus că personajul Coana Chiriţa i-a fost inspirat lui Alecsandri de către bunica lui care era un fel de “early adopter”.

Mie mi s-a părut nemaipomenită emoţia doamnei, căreia i-au dat lacrimile când a urcat pe scenă în aplauzele celor prezenţi. M-am ridicat în picioare. A fost un moment foarte special, şi la fel a fost şi revedere filmului, cu atâtea pociri de limbă română şi franceză, monşer!, furculisioane, amoruri şi cânticele. Vorb’aia: nu se mai fac filme ca pe vremuri, dom’le! :)

Ceea ce mă aduce la următorul film văzut aseară, Din dragoste cu cele mai bune intenţii, avanpremieră. Probabil că mi-ar fi putut plăcea, dacă nu eram la un festival de film de comedie. Dar sunt la un festival de comedii, iar filmul nu se poate încadra la această categorie, aşa că am avut tot timpul senzaţia că sunt un pic păcălită. În fine, o să revin cu subiectul, că merită un post separat.

Acum ne pregătim de un alt prânz a la Hădean. Adi Hădean şi, mai târziu, de Gala d închidere. Apropo, filmul câştigător la secţiunea scurt metraje e chiar favoritul meu! :)

Bună dimineaţa de la Cluj! Stăm, o mână de bloggeri, la cafeneaua “oficială” a Festivalului Internaţional de Film e Comedie de la Cluj, fiecare cu laptopul în faţă, concentraţi să ne scriem articolele şi îmi e drag de numa’ atmosfera asta pe care o recunosc şi de la alte evenimente la care am participat prin ţară. Totuşi, ce filme am văzut ieri?

De la ora 15 am ajuns la Cinema Victoria unde am văzut seria de scurt metraje din competiţie, pe care le voi şi juriza, vreo 10 bucăţi, mai lungi sau mai scurte, cele mai multe dintre ele cu idei care m-au cucerit, lucruri care practic i se pot întâmpla oricui şi chiar se întâmplă! De la povestea fetei singure pe care toate neamurile femeieşti o privesc cu milă şi se străduiesc s-o cupleze până la turismul funerar, dragostea instant şi ce anume o poate face să dispară (HINT: nu vă mai scobiţi în nas!) şi părinţi şi pisici.

Nu vă pot să vă spun ce favoriţi am din pricină că nu toată lumea a văzut filmele şi nu vreau să influenţez pe nimeni… cel puţin nu în scris! Voi avea ocazia, totuşi, s-o fac în această seară când vom avea parte de o altă proiecţie a lor, diseară de la ora 19.30 :D

Un alt film – lung metraj de data asta – văzut ieri a fost Visul lui Adalbert (România), R: Gabriel Achim, film de asemenea aflat în competiţie. O comedie neagră ce face trimitere (din nou!) la vremurile apuse ale comunismului, gen “asta suntem, cu asta defilăm”, după cum s-a justificat regizorul la momentul Q&A de după proiecţie.

Subiectul şi acţiunea sunt din epoca de aur, all right, dar acest lucru nu m-a deranjat fiindcă mi-a plăcut la nebunie jocul eroului principal, Gabriel Spahiu. Lucrurile se petrec într-o întreprindere de partid şi de stat, de ziua partidului, iar filmul scoate în evdenţă, cu umor, pupîncurismul vremurilor, mica înţelegere, toate tabu-urile vremii, de la aparatele video care făceau din proprietar un manager de mini-cinema chiar la el acasă, până la coverurile vremii (piesa Evei Kiss, “E scris în stele”), Daciile care trebuiau împinse ca s-o ia din loc ori lifturile pe care erau tristele cartoane cu “defect”.

De menţionat că povestea filmului porneşte de la o legendă urbană despre care nu m-ar mira să fie bazată pe un fapt real. Indiferent dacă aţi prins vremurile cu pricina sau nu, vă recomand să vedeţi filmul, findcă o să vă facă să zâmbiţi dacă nu chiar să râdeţi! Ceea ce e întotdeauna bine, nu-i aşa?

A! Şi m-a bucurat foarte tare mulţimea de oameni prezenţi la proiecţia de aseară. Bravo, Cluj, bun aşa!

Mereu mi-a plăcut istoria Franţei, toată partea aia descrisă aşa palpitant de Dumas – tatăl şi fiul, împreuna – în romanele de capă şi spadă. Noi aveam Stejarul din Borzeşti, ei aveau muschetarii. Nu-mi era greu de ales!

Mă fascinau poveştile şi obiceiurile de la Curte, înspăimântătoarea Ecaterină de Medici, toate urzelile, uşile secrete, amantlâcurile şi toate aranjamentele politice, lupta pentru putere şi amestecul Bisericii în tot ce avea legătură cu bani şi influenţă.

Toate astea, într-o vreme în care argumentele cele mai puternice ţineau (şi) de tăişul sabiei, emailurile funcţionau pe baza de poştalion şi porumbei călători, deci comunicarea nu prea excela. În schimb doamnele şi domnii aveau cele mai cele ţinute. Probabil dura vreo oră îmbrăcatul, dar rezultatul merita! Toate culorile, broderiile, gulerele înalte… îmi plăceau foarte tare, încă îmi plac!

De aceea, Henry 4, filmul care rulează în seara asta la Corso, de la ora 20, în cadrul primei zile de RO-IFF, mă va avea, cu siguranţă, ca spectator. Şi, dacă vă face plăcere, vă invit şi pe voi:

Henri ăsta, săracu, a avut o soartă destul de complicată. Rege al Navarrei, s-a tot sucit între religii doar-doar de-o face să fie bine pentru Franţa, a scăpat din masacrul nopţii Sf. Bartolomeu, a fost închis, a fost excomunicat, a avut-o drept soacră pe madam de Medici şi a mai fost şi primul umanist al lumii. Serios, n-are cum să-i fi fost prea uşor! Iar filmul e făcut după romanul lui Thomas Mann, nu după Dumas, aşa că e mai puţin romanţat. Dar nu lipsit de unele scene de… budoar :)