The Artist este The Movie!

L-am văzut în seara asta în avanpremieră, la invitaţia celor de la Forum Film, şi pot să vă spun cu mâna pe inimă că The Artist e o bijuterie de film. Una simplă în aparenţă, dar miraculos făurită, cu o atenţie la detalii (ce se îmbină perfect) care m-a făcut să mă gândesc la coregrafiile din Pina.

The Artist este povestea lui George Valentin (Jean Dujardin), un actor de la Holywood care a ajuns star în perioada filmelor mute, dar care, atunci când apar cele vorbite, este dat la o parte fără prea mari regrete de către producătorul casei de filme la care lucra, Kinograph. Odată cu decăderea lui Valentin, asistăm la crearea unui star, Peppy Miller (Bérénice Bejo), o tânără al cărei debut pe marele ecran este susţinut de actor şi care are un succes nebun în filmele vorbite.

Povestea, deşi substanţială, e mai puţin importantă. Ceea ce contează şi ceea ce face deliciul acestui film sunt detaliile, faptul că este alb-negru şi până la final, când există o replică, mut. Admit că nu am intrat imediat în atmosferă, deşi regizorul s-a gândit la asta şi a recreat o sală de cinema din perioada filmelor mute, pare un pic ciudat să vezi un film mut şi alb-negru după ce ai văzut 3D color cu super efecte speciale. Dar filmul e atât de bine făcut încât te atrage în atmosfera lui şi te seduce iremediabil.

M-a cucerit atenţia la detalii, racordurile pe care le face regizorul ca să-ţi explice mai bine unele momente, unele stări, iar “actorul secundar”, căţelul Uggie, e absolut demenţial şi el! Nu vreau să vă stric plăcerea cu prea multe poveşti din film, dar plănuiesc să vă povestesc mâine mai multe despre el, fiindcă este un adevărat omagiu adus lumii de celuloid!