Se discută mult zilele astea despre legislația împotriva fumatului și mă gândeam aseară că e, de fapt, o legislație împotriva fumătorilor! În realitate, singura campanie anti-fumat de care pot să-mi amintesc e aia cu Mihaela Rădulescu care întreba lumea de pe niște afise cât blocul dacă fumatul e singura plăcere și care, în cel mai bun caz, ca fumător, putea să te ducă cu gândul la ???tigara de după???. Make sex not smoke! Meh…
Dar , dincolo de interzicerea fumatului în diverse locuri, prin alte țări calul se sare cu un avânt pe care eu nu reușesc să mi-l explic logic. Vorbesc despre pachetele generice.
Pe 21 octombrie vă povesteam despre programul ediției 2015 a Festivalului George Enescu, încântată de prezența Filarmonicii berlineze dar dezamagită de absența spectacolelor de balet, mai ales că, la edițiile trecute, JTI a sponsorizat aducerea unora dintre cele mai bune trupe și artiști de dans contemporan. Îmi exprimam atunci speranța că poate o să avem parte de-o minune, și nu una oricare ci una pe nume Akram Khan.
La amiază, prezenţa la vot în Capitală era în jur de 17 procente. Adică 4 din 5 bucureşteni cu drept de vot au ales să nu-şi rupă câteva minute din preţiosul lor timp duminical pentru a-şi exercita un drept pe care, dacă nu l-ar avea, s-ar da cu fundu’ de pământ strigând, sus şi tare, “Democraţie!”.
S-a spus că prin participare la vot legitimăm clasa politică şi de-aia n-ar trebui, vezi Doamne, să votăm. Sau că nici unul nu merită, toţi sunt o apă şi-un pământ. Dar ştiţi ceva? Oricum rezultatele alegerilor vor fi validate, cu sau fără aportul “scârbiţilor”, aşa că tot ce mai pot face aceştia din urmă, acum, când mai e oră până la închiderea urnelor, e să se ducă naibii să influenţeze, totuşi, cine se duce în Parlamentul European şi în numele lor. Sau cine nu se duce, dacă n-au alte opţiuni.
Avem o seamă de comitete şi comiţii care se ocupă de “bunul” mers al culturii în România, începând cu un minister care a făcut mult mai des subiectul unor ştiri cu tentă negativă decât nişte construcţii de durată şi, vorbă mare!, vreo strategie!, continuând cu ICR despre care m-am săturat să tot vorbesc, trecând pe la comisiile dedicate de la Senat şi Camera Deputaţilor şi, de ce nu?, şi pe la TVR care a decis că nu ne trebuie post cultural!
Toate aceste comitete şi comiţii (şi altele, neamintite aici) ar trebui să decidă destinele educaţiei culturale, să se îngrijească de accesul cetăţeanului la manifestări culturale felurite, după bunul său plac şi nivel de educaţie. Dar, ce să vezi, asta nu se întâmplă! Ba dimpotrivă!
Ne plângem de autorităţi – şi pe drept cuvânt! – şi că în România bunul simţ e desuet, că statul nu face, că ţara nu-ţi dă! Dar noi respectăm regulile? Noi suntem corecţi? Încercăm să facem ca legea să fie respectată? Chemăm poliţia când vedem nereguli? Atenţionăm OPC-ul când supermaketul ne vinde mâncare expirată sau CNA-ul când televiziunile aberează pe bandă rulantă?! Ne tragem de mânecă unii pe alţii când o luăm pe arătură!? Nu prea facem asta, nu?
Cu toţii consumăm produse care nu sunt neapărat sănătoase. Legumele şi fructele sunt stropite cu te miri ce substanţe, carnea e injectată cu antibiotice, lactatele… abia s-a potolit cel mai recent scandal, iar unele produse bio, eco şi mai ştiu eu cum sunt aşa doar pe etichetă.
Dincolo de asta, aerul pe care-l respirăm prin oraşe nu e nici el de cea mai bună calitate. Volumul muzicii pe care o ascultăm prin cluburi sau în căşti e, adesea, destul de tare ca să dăuneze auzului. Statul cu ochii în laptop, telefon, tabletă şi alte device-uri nu e nici ăsta sănătos. Stresul la birou, orele petrecute peste program, nervii de la administraţia financiară sunt, de asemenea chestii care dăunează. Plus: ţigări, sucuri, dulciuri, junk food şi alcool! Şi să nu uităm de oamenii toxici! Şi totuşi practicăm chestiile astea. Toţi, într-o măsură mai mică sau mai mare.
Deci Biserica, saraca Biserică română, biata şi amărâta de ea, a decis că aşa nu se mai poate, că nu mai vrea a presta servicii bisericeşti fără plată, aşa că a anunţat, via Patriarhie, că bagă preţuri fixe: 1000 de lei nunta, 500 de lei botezul. Cu chitanţă. Fără, nu mi-e prea clar cât costă pentru că, atunci când am fost în situaţia de a mă interesa cu privire la acest aspect din viaţa mea, era cu “ne înţelegem noi, domnişoară”..
Ultima dată când am verificat, Gizăs nu-l taxase pe Lazăr şi, din ce-mi pot aminti, nici pâinea, peştele, vinul sau iertarea păcatelor nu erau taxate. Ba, mai mult, se specifică pe undeva că “banu-i ochiul dracului”. Şi cu toate astea, onor Biserica se-apucă să taxele cele creştineşti pentru că, nu-i aşa?, e criză, iar credinţa se plăteşte! La fel ca prostia!
Cum ar putea să existe o ipocrizie mai mare ca asta?!, atâta timp cât pravila bisericească blamează concubinajul, poftim: El este posibil între animale, dar omul are în plus necesităţi şi datorii superioare sufleteşti şi deci are nevoie de binecuvântarea Domnului. Cel ce trăieşte în concubinaj nu poate fi primit la sfintele taine … adică se afuriseşte … şi înşişi copiii lor vor purta pecetea nelegiuirii părinţilor şia blestemului. Adică dacă nu te cununi la biserică, te ia dracu’! Dar ca să te cunun, mă fac şi io frate cu el, că-mi sclipeşte ochiul său.
Asta ca să nu mai spun că, de fapt, eu nu cred că Dumnezeu are vreo legătură cu Biserica. Sau că studiile la Teologie umplu pe cineva cu har ori conferă vreunui muritor, cu pofte şi păcate, se ştie!, dreptul de a ierta pe-altcineva decât pe greşiţii săi!
