La amiază, prezenţa la vot în Capitală era în jur de 17 procente. Adică 4 din 5 bucureşteni cu drept de vot au ales să nu-şi rupă câteva minute din preţiosul lor timp duminical pentru a-şi exercita un drept pe care, dacă nu l-ar avea, s-ar da cu fundu’ de pământ strigând, sus şi tare, “Democraţie!”.
S-a spus că prin participare la vot legitimăm clasa politică şi de-aia n-ar trebui, vezi Doamne, să votăm. Sau că nici unul nu merită, toţi sunt o apă şi-un pământ. Dar ştiţi ceva? Oricum rezultatele alegerilor vor fi validate, cu sau fără aportul “scârbiţilor”, aşa că tot ce mai pot face aceştia din urmă, acum, când mai e oră până la închiderea urnelor, e să se ducă naibii să influenţeze, totuşi, cine se duce în Parlamentul European şi în numele lor. Sau cine nu se duce, dacă n-au alte opţiuni.
Iar dacă exercitarea unicului drept pe care îl au să schimbe ceva e prea… proletară pentru nasul lor, atunci să nu se mai plângă. Că nu e suficient s-o duci prost ca să te plângi, mai tre’ să faci şi ceva ca să schimbi lucrurile. Altfel nu e nici o diferenţă între ăştia care nu votează şi ăia care stau la cârciumă şi comentează “Vaaaai, inundaţii! Să vină statul să ne dea, să ne facă, să ne dreagă”.
Şi deja nu mă mai enervez că iese PSD, ci mă enervez că iese votat de unii care nu înţeleg mare lucru din ce se întâmplă în România, dar sunt mândri că sunt români şi nu le e scârbă să voteze.
Later update: exitpoll-urile dau 41-43% pentru PSD. De-abia acu’ mi-e şi mie scârbă!
Leave a Reply