Poftim cultură! Da’ nu sexuală!

Avem o seamă de comitete şi comiţii care se ocupă de “bunul” mers al culturii în România, începând cu un minister care a făcut mult mai des subiectul unor ştiri cu tentă negativă decât nişte construcţii de durată şi, vorbă mare!, vreo strategie!, continuând cu ICR despre care m-am săturat să tot vorbesc, trecând pe la comisiile dedicate de la Senat şi Camera Deputaţilor şi, de ce nu?, şi pe la TVR care a decis că nu ne trebuie post cultural!

Toate aceste comitete şi comiţii (şi altele, neamintite aici) ar trebui să decidă destinele educaţiei culturale, să se îngrijească de accesul cetăţeanului la manifestări culturale felurite, după bunul său plac şi nivel de educaţie. Dar, ce să vezi, asta nu se întâmplă! Ba dimpotrivă!

În timp ce televiziunile ne tâmpesc cronic cu înmormântări live şi interminabile discuţii în care sunt tocate mărunt subiectele şi nonsubiectele zilei, CNC, o altă instituţie cu atribute şi bugete responsabile cu (in)cultura, a decis – ce ironie! – că e prea mult sex pe ecranele noastre şi, prin urmare, a etichetat cu “Interzis minorilor si interzis proiectiei cu public” cea de a doua parte a filmului Nymphomaniac.

N-am văzut prima parte, ca să fiu sinceră, şi nici nu prea mă grăbesc, fiindcă de la Dogville încoace filmele lui Lars von Trier nu m-au mai sedus iremediabil, oricât de mult mi-ar fi plăcut – şi mi-au plăcut mult! – Breaking the Waves, Dancer in the Dark şi, desigur, Dogville. Dar nu despre gusturile mele în materie de cinematografie este vorba ci despre un film cu sex versus CNC, o instituţie ale cărei priorităţi, deşi stabilite legal, par a fi complet anapoda şi, vai!, mult prea subiective!

Da, îmi închipui că filmul e cu sex, cu poveşti despre sex, cu sex făcut, văzut, povestit şi filmat în stilul atât de puternic vizual care-l caracterizează pe Lars von Trier. Aşa, şi?! Îşi imaginează cei din comisia de clasificare a filmelor că tinerii sub 18 ani nu vor fi auzit, făcut, văzut scene de sex în viaţa lor?! Mai ales în condiţiile în care, la orice colţ de stradă cu liceu, părţile anatomice, de altfel expuse pe larg de către una dintre membrele comisiei în revista Playboy, sunt menţionate frecvent şi în expresii extrem de colorate!

Da, poate că această clasificare e corectă potrivit normelor, poate chiar nu e recomandat copiilor de 12, 14, hai, chiar şi 16 ani, dar să-l interzici proiecţiei cu public mi se pare aberant. În primul rând pentru că dacă vor dori să-l vadă – şi acum, că e interzis, taman s-a atras atenţia asupra lui şi, da, vor dori să-l vadă! – o pot face bine-mersi, şi nu vor putea fi împiedicaţi, şi, în al doilea rând, pentru că imaginile neblurate şi needitate cu accidente, cele de la înmormântări, imagini uneori transmise live, zburdă liniştite pe orice post TV şi nimeni nu mai e îngrijorat de traumele pe care aceste imagini le pot produce. De parcă desenele animate de azi nu sunt pline de violenţă şi la fel şi filmele!

În schimb decidem să interzicem difuzarea unui film cu sex! De parcă nu toată lumea ar face sex, în toate felurile şi poziţiile, de parcă asta ar fi un secret, de parcă limba română (sau mintea românilor) n-ar fi capabilă să umple de conotaţii sexuale chiar şi cele mai banale cuvinte!

Nu în ultimul rând, ca şi în cazul 50 Shades of Grey, despre care s-a tot spus că e cu perversiuni dar, care, în realitate, mie mi s-a părut mai degrabă o carte despre (obsesia pentru) control, aproape c-aş face pariu că nici filmul ăsta nu e cu adevărat despre sex ci despre altele. Şi eu nici măcar nu l-am văzut!!!

UPDATE: până la urmă s-a renunţat la interzicerea difuzării în public, după o a doua vizionare, deşi eu, una, nu pricep cum de o a doua vizionare poate schimba percepţia asupra catalogării unui film drept potrivit pentru difuzare publică au ba. Mai mult, şefa comisiei de clasificare a filmelor, Cristina Corciovescu, a fost înlocuită din funcţie de şefă cu Alexandra Greceanu, regizor secund al filmului În fiecare zi Dumnezeu ne sărută pe gură.

Rămâne, fireşte, şi ipoteza potrivit căreia toată povestea a fost o stratagemă de PR…