Weekend la Castel e o tradiție TIFF care nu lipsește în nici un an din agenda mea. Întâi pentru că mi se pare spectaculos locul (castelul și domeniul de la Bonțida), da, chiar și după atâția ani de TIFF și EC, și apoi pentru că acolo organizatorii aleg mereu filme speciale. Anul ăsta, în prima seară, a fost vorba de Roar (1981), probabil cel mai periculos film făcut vreodată și, probabil, cel mai scump home-made, 17 milioane buget cu vreo 2 milioane încasări.

În același timp, e genul de film care azi n-ar mai putea fi făcut pentru că safety și alte sindicate.
Iar mie mi-a plăcut la nebunie toată producția, chiar dacă, fie vorba între noi, e o dileală maximă. Sau poate tocmai de-aia mi-a plăcut!

Îmi plac pisicile și nu e un secret. Sigur, dacă aș fi avut o curte sau măcar mai mult timp probabil mi-aș fi luat (și) un cățel. Cățeii sunt simpatici. Dar nu mă plâng. Pisicile sunt pufoase, fițoase, haioase, încăpățânate și au personalitate cu carul! Așa că îmi plac pisicile. Și, din motivul ăsta, sunt sensibilă la chestiile care au legătură cu ele și, normal!, la mesajele și darurile pe care Maxine Jazz le primește din când în când.

Zilele trecute, de exemplu, a primit flori de hârtie și o jucărie de la Catelier, și, pe lângă daruri (mulțumim!), era și o scrisorică, din care vă arăt și vouă câteva pasaje.

Fiindcă săptămâna trecută Maxine Jazz a compus un manifest, dar și pentru că tocmai se termină Provocarea de trei săptămâni, astăzi am decis s-o țin de vorbă pe vedetă, poate mai aflăm câte ceva din lumea pisicească. Deci, un interviu. Cu dânsa:

Acesta este un guest-post de care s-a ocupat Lady Maxine Jazz from House of Gardiunor. Adică ea:

Probabil știți că după ce l-am pierdut pe Domnul Sony m-am făcut cu un motan mic și blond care s-a dovedit a fi o pisică fetiță extrem de neastâmpărată și care a căpătat numele de Maxine Jazz. Așa arăta când a devenit pisica mea:

Probabil ar trebui să poarte o pelerină, ceva, ca să ştie toată lumea că Tara e o super pisică şi şi-a salvat omul de la atacul grav al unui căţel! Jeremy, un băieţel de câţiva ani, se plimba cu bicicleta când a fost atacat, din senin, de un câine din vecini, iar pisica a sărit ca o săgeată să-l apere pe copil.

M-am enervat destul săptămâna asta cu gluma anului, legi tâmpite şi specialişti în.. orice!, aşa că schimbăm registrul, trecem pe pisici!

Domnul Sony e bolnav şi morocănos şi supărat pe mine pentru că l-am dus la medic să-i fac injecţii. Dar poate dacă…

Noi trebuie să găsim acum hrana pentru dietă motani cu, of!, probleme renale, aşa că fără trataţii. Dar şi dacă ar primi vreo trataţie, ce?, credeţi că s-ar cuminţi cumva?!
Oricum, mi-a plăcut mult de tot reclama!
Dacă aveţi pisică, puteţi s-o bagaţi la galeria pisicilor care fac promisiuni. Nu ca ar ajuta la ceva, doar aşa, ca să vă distraţi!

Nu mă interesează ce spun oamenii de ştiinţă (de data asta), cum că fericirea ar ţine de o determinare genetică. Eu cred că se învaţă, cred că poţi alege să te uiţi în jur şi să vezi mai ales lucrurile rele sau pe alea bune, să vezi defectele sau, mai degrabă, calităţile oamenilor.

Şi mai cred că o pisică simpatică te poate face să zâmbeşti să să-ţi aminteşti că fiecare zi poate fi frumoasă… dacă alegi să fie aşa. Azi, Owlbert, un motan care se bucură de prea puţină apreciere pe net:

Owlbert a fost “înfiat” de la un adăpost de pisici cam acum un an. Şi, apropo, de asta, în State se plăteşte “adoption fee” când iei un animal. Pentru ca respectivele centre să poată supravieţui şi avea grijă şi de alte pisici. Şi căţei. Şi ce-or mai avea ei acolo.

Pe Owlbert îl găsiţi şi pe FB. Ca şi pe Dl Sony, de altfel (tre’ să zic, altfel se supără pe mine că fac reclamă la alte pisici)

Mulţi dintre prietenii şi amicii meu au pisici şi mulţi dintre ei au obiceiuri de îngrijire a felinelor din dotare, unele după ureche, altele din cărţi. Eu am întrebat un veterinar, pe doamna  dr. Anca Tomşa, specialist în pisici de la Purina, cam tot ce mi-a trecut şi tot ce v-a trecut prin minte cu privire la cea mai bună îngrijire pentru pisici. Întrebările, dar şi răspunsurile, mai jos. Atenţie, sunt destul de multe, prin urmare e un post ceva mai lung decât de obicei. Dacă totuşi aveţi vreo pisică prin preajmă, său doar sunteţi curioşi ca ele, eu zic să citiţi.