O provocare de trei săptămâni

Probabil știți că după ce l-am pierdut pe Domnul Sony m-am făcut cu un motan mic și blond care s-a dovedit a fi o pisică fetiță extrem de neastâmpărată și care a căpătat numele de Maxine Jazz. Așa arăta când a devenit pisica mea:

În poza asta trecuse deja prin trei case și-un sediu de firmă și era smucită ca o turmă de iezi care mâncaseră cânepă! Desigur, excepție făceau momentele când își dădea singură shot down și adormea fix unde era la momentul respectiv, uneori în poziții ultrahaioase!

Au trecut opt luni de când locuim împreună și, deși, tehnic, e încă pui, fiindcă împlinește un an abia pe la finele lui aprilie, e cât o pisică adultă! Max cică ar fi neam de Maine Coon, că are multe caracteristici ale rasei, așa că trebuie să mă aștept să se facă o adevărată Catzilla!

Asta e o poza cu Maine Coon. Nu e Maxine Jazz, dar nu e exclus să ajungă și ea… ăăă… mare!

Iar acum am primit o provocare: să o hrănesc cu Purina One pentru trei săptămână și să vedem diferențele. Zis și făcut, iar ăsta e raportul după prima săptămână, când ar trebui să văd diferențe la nivelul de energie.

Pentru că nu are încă 12 luni, Maxinache a primit în teste mâncare de copii, adică Purina One Junior, una cu care s-a mai întâlnit și înțeles când era mai mică dar care nu se găsește la orice Pet Shop iar mie, recunosc, mi-a fost nițel lene să caut până o găsesc, așa că i-am luat altceva.

MJ pare să aibă, oricum, mult mai mult chef de joacă și nevoie de atenție decât predecesorul ei, dar am pus asta, firește, pe seama faptului că ea e încă pui. S-ar juca toată ziua, cu orice, dar cel mai mult s-ar juca cu mine fiindcă, spre deosebire de celelalte jucării pe care le are, eu și reacționez, că nu pot să rămân indiferentă dacă vine și-și ascute ghearele pe tibia mea, fiindcă știe că astfel capătă atenție. Dar stil ăsta smucit se mai potolise un pic în ultimele săptămâni Max devenise un pic mai calmă și mai leneșă, dormea mai mult și nu mă mai bătea la cap așa de frecvent. Poate și pentru că eu, având mâna în ghips, nu mai sunt tot așa vioaie când vine vorba de jucat cu ea.

Acum, după o săptămână din noua mâncare, a redevenit la fel de activă, o apucă țopăitul când ți-e lumea mai dragă, face tur de casă în fugă, apare aici, dispare acolo, și o ia de la capăt. Tot vrea să ne jucăm cu ursul ei, dar dacă i se pare că asta nu e o opțiune din partea mea, se mulțumește să fugă după orice se poate, un șervețel, o cutie goală de pastile sau chiar pisica de lemn care stă cuminte în colțul sufrageriei și care a fost ignorată până acum. Și mi se pare că mănâncă un pic mai mult, deși n-a luat în greutate. Și are o zgardă nouă, personalizată, de care e foarte mândră:

Prin urmare, energie: checked! Dar mai povestim despre asta și săptămâna viitoare! Între timp, dacă aveți pisică și vreți să încercați, provocarea e aici, iar beneficiile nu sunt doar pentru pisici ci și pentru voi, sub formă de premii! Baftă!