September 3

Slow motion

Mă oftic că nu mi-am luat pelerina de ploaie la mine și-a trebuit să plec de la protest, deși, la ce furtună s-a pornit, nici mama pelerinelor nu cred că făcea față, iar umbrelă – am mai zis – nu folosesc. Am așteptat un pic la adăpost, sub niște pomi, poate se liniștește. Până la urmă, stau la doi pași de Guvern, cât de tare putea să mă ude?!
(Am o idee în legătură cu asta acum)

Am luat totuși metroul, o stație, că, până să mă decid dacă pornesc pe jos au ba, s-a rupt cerul. De la metrou până acasă sunt câteva minute. Am urcat la suprafață lăsând în urmă un vagon de oameni prevăzători care au preferat să aștepte… Treaba lor.

Turna la fel de tare, așa că am calculat că ori mă udă ploaia rău dacă merg normal, ori mă udă și mă și stropesc dacă alerg. Oricum ar fi, aveam să ajung acasă fleașcă. Mi-am pus gluga hanoracului subțire pe cap (nu știu de ce, era deja îmbibată cu apă) și căștile, am dat drumul la muzică și-am pornit agale, aproape în pas de plimbare.

M-am oprit să fac o poză cu aurolacul decupat pe fond de Manhattan – n-avea nici o treabă cu ploaia, era în lumea lui, poate chiar în adevăratul Manhattan, cine știe? – probabil că nici el.


Pe lângă mine, oamenii alergau, care încotro. M-au depășit trei fete cam grăsune, toate în mini mulat, pe tocuri, cu poșetuțe mici. Alergau așa, țop-țop!, și am impresia că și țipau, cum faci la mare, în apă, când vine valul. Erau amuzante. Din sens opus fugeau doi puști. Fata florăresei de la colț se precipita după o găleată luată de vânt. Doi oameni cu bagaje băgaseră și ei viteză.

Nici măcar nu m-a tentat să fug. Am mers alene, egal, ba am și cântat ce se-auzea din căști. Și chiar în timp ce mă apropiam de scara blocului, fără să mai am vr’un centimetru uscat pe mine, m-am gândit la clipul ăsta, numa’ ca eu eram aia în slow motion și restul lumii, cu ploaie cu tot, pe fast forward. Și n-am mai intrat în scară, m-am dus pînă la celălalt capăt al străzii, am ocolit giratoriul și după aia înapoi, doar ca să ascult piesa asta. Așa, în ploaie, cu oameni care fug în jur și cu mine mergând fără grabă.

A fost perfect.




Copyright © 2014. All rights reserved.

Posted 03/09/2017 by ruxandra in category "ganduri printre randuri

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *