January 28

Ce mă bucur că am pierdut trenul!

Zilele trecute am fost în Elveția într-o scurtă deplasare. Nu atât de scurtă, însă, încât să nu beneficiez de confortul transportului lor ireproșabil. Vă scutesc de detalii despre cât de civilizat e totul, ca să nu le comparați cumva cu ce se întâmplă la noi – dăunează grav sănătății. Și poate nici eu n-aș fi evocat asta dacă azi dimineață nu trebuia să plec la Sibiu.

Am decis să iau trenul. Face mult, e scump pentru condițiile și timpul deplasării, dar măcar își vede de traseu și în cele din urmă ajungi. Bașca, te mai ridici în picioare, ai priză, dacă ai noroc!, poți să lucrezi, dacă e.
Trenul era la 10, am ajuns în gară pe la fără 20, doar ca să aflu că nu mai sunt locuri la clasa a doua. Sau la clasa I. Nu, nici măcar în picioare. Misiune imposibilă, oricum, că am o oarece criza cu dureri de spate, abia compun o poziție relativ bipedă, ce să stau în picioare ore întregi?!
Legăturile feroviare cu Sibiul sunt groaznice, următorul tren era pe la amiază, dacă nu greșesc, deci hai pe blablacar, poate am noroc. Băi, și am! O mașină pleca fix la 10, fix de la Gara de Nord. Pe bune, cât noroc să ai!?
Rezerv, cu greutate, pentru că site-ul și aplicația lor sunt o mizerie, merg greu, dacă merg, și se blocheaza aproape la fiecare click, aștept confirmarea, sună telefonul, e șoferul, uraaaaaa! Răsuflu ușurată și răspund, doar ca să aflu că de fapt e la vreo sută de kilometri de București, și deci nu are cum să plece la 10 spre Sibiu, ci doar pe la 11.30, ceea ce nu mă ajuta prea tare.


Intru pe autogări.ro, caut curse, găsesc una la și 25 – între timp se făcuse 10 – de la autogara Militari. Mă uit în jur după taxiuri conștientă fiind că asta e o aventură în sine la Gară. Văd unul de firmă, deschid portiera, avea împrăștiate vreo sută de blistere cu medicamente pe scaunul mortului, iar șoferul arăta ca și cum ar fi putut să ocupe el însuși locul cu pricina. Cu voce mică îl întreb dacă putem ajunge la destinație în vreo 20 de minute. Omul zâmbește șmecher și zice așa: Păi nu vă servesc eu? Poftiți.
Am poftit, ce era să fac?!, și de unde mi se părea că se va dezintegra, ce să vezi?, s-a dat în sinea lui de trei ori peste cap și s-a transformat pe el în pilot de Formula 1, iar Loganul l-a făcut monopost. Practic, 11 minute mai târziu trăgea în fața autogării după o întoarcere cu scârțâit de frâne.
Maaaan, ești nebun?! I-am lăsat cel mai mare bacșiș din istoria personală, am ajuns la microbuz, șoferul fusese sunat din taxi că vin, să mă aștepte un minut-două, dacă e, am avut vreme să-mi iau și apă, și ceva de mâncare, ba chiar să și fumez.
În afară de mine mai sunt patru pasageri. Bonus: un domn în vârstă care înjură PSD.
Când m-am urcat, l-am întrebat pe șofer unde oprește în Sibiu. La McDonald’s, zice, și la Hotel Continental.

Știți care e gazda mea tradițională când merg la Sibiu, nu? Exact. Hotel Continental.
Pfuai, ce bine că nu mai aveau locuri în tren!




Copyright © 2014. All rights reserved.

Posted 28/01/2018 by ruxandra in category "ţara mea de d'oh!", "texte de tot râsu'

1 COMMENTS :

  1. By Cristi G on

    Eu fac des naveta prin tara si am renuntat de mult la trenuri. Servicii proaste, intarzieri garla, preturi enorme….am fost la Oradea si am platit la cuseta un pret dublu fata de cel al unui bilet de avion. Deh, prostia se plateste!!
    Asa ca este mai bine sa folosesti autocarele sau microbuzele, cu care oricum ajungi mai repede la destinatie. Spre sa se trezeasca si domnii de la CFR sa faca ceva pentru a indrepta toate aceste probleme!!

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *