April 15

Ce-i aia GoT?

M-am uitat la Game of Thrones abia în toamna lui 2016, când mi-am luat vreo trei săptămâni sălbatice (și sabatice) pentru mine, ca să mă deconectez de la o situație personală nașpa.
Mai încercasem, în câteva rânduri, chiar, să mă uit la serial, dar pur și simplu nu m-a prins. Pentru mine, majoritatea serialelor reprezintă o formă de entertainment care îmi permite să-mi fac pașii pe bandă în timp ce le urmăresc, dar GoT nu e așa. Sunt multe personaje, multe încâlcituri, trebuie atenție, altfel pierzi firul și adio plăcere de a urmări.

Atunci, în 2016, îmi trebuia, însă, fix asta, ceva care să-mi consume atenția și gândurile și să aibă destule sezoane, bașca, GoT era deja un super-fenomen. Nu mi-am propus să devin fan, dar, ca om de comunicare, am înțeles că nu pot să ignor treaba asta, că mi-aș da singură peste picioare, profesional vorbind, dacă nu încerc măcar să pricep ce si de ce e această nebunie! Plus că mă enervam de fiecare dată când auzeam ”You know nothing, Jon Snow!” pentru ca eram complet ignorantă în ceea ce privește ignoranța lui Jon Snow și chiar în ceea ce-l privește pe Jon Snow însuși. Cine naiba e Jon Snow și chiar n-a învățat și el ceva în șase sezoane?!

Serialul m-a prins, în cele din urmă. Nu într-atât cât să mă numesc, cu mâna pe inimă, fan, dar suficient cât să admit geniul creativ al autorului, să fiu curioasă ce mai urmează și, mai ales, să înțeleg toată această construcție de brand, asocieri, real time marketing și toate conversațiile din jurul GoT.

Înțeleg că nu e musai să-ți placă, e ok, de gustibus non est disputandum, dar, dacă lucrezi în marcom, nu înțeleg superioritatea cu care te lauzi că nu știi ce e, nu te uiți, nu e pentru tine, n-ai auzit, nu te interesează. Sezonul 7 din GoT are de patru ori mai multă audiență decât a avut primul sezon și probabil că primul episod din sezonul ăsta o să rupă toate audiențele de până acum. Doar în România sunt milioane care se uită, pe canalul oficial sau piratat, e mai puțin relevant asta pentru contextul la care fac referire, important e că sunt milioane de oameni care au acest interes și includ GoT în conversația lor.
 

Și tu, om de marcom, ieși public și te lauzi că nu știi ce-i aia GoT, nu te interesează.
You know nothing, pe cuvânt!

 



Copyright © 2014. All rights reserved.

Posted 15/04/2019 by ruxandra in category "PR sau piar

5 COMMENTS :

  1. By Aldus on

    Păi bun, dar o mini-recenzie sau măcar câteva cuvinte despre serial – nimic nimic? :)

    Pe mine m-a prins încă de la primul episod. M-a prins narațiunea. Apoi, cinematografia superbă, cu cadre largi și filmări relaxate, nu rapide sau agitate. Construcția lentă și detaliată a anumitor scene sau evenimente, care îți permite să le explorezi în profunzime, atât la nivel de cauze cât și ca desfășurare. Alianțele și jocul de forțe dintre personaje. Care sunt realiste, cu bune și rele, nu complet albe sau complet negre, cum ne-a obișnuit cinematografia americană. Gradul sporit de virilitate sau masculinitate a bărbaților, ca într-un film istoric de calitate. Studiul foarte bun de caractere. Intriga pe mai multe niveluri, că elementul de forță brută este doar o parte din serial. Dar bugetul masiv i-a permis să includă și confruntări armate epice și să fie finisat. Deci, livrează din toate punctele de vedere. Actorii, la rândul lor, își intră foarte bine în roluri.

    Ce nu mi-a plăcut e că pe la sezoanele 3-5 devine oarecum lipsit de coerență, pierzându-se în tot felul submotive și povești secundare care în final nu duc nicăieri. Adică, se deschid prea multe direcții la nivel de povestire și se pierde cumva sensul principal. Totuși, ultimele două sezoane reușesc să reînfășoare acțiunea în jurul unui ax. Apoi, am observat unele inconsistențe în modul cum ne este prezentată Cersei, care când pare cel mai iscusit lider și strateg, când pare destul de habarnistă într-ale conducerii unui regat. Dar per ansamblu sunt puține inconsistențe.

    Aspectul fantastic e destul de bine integrată în poveste. Deși există dragoni, preoți care te pot învia sau armate de strigoi, serialul rămâne la bază o poveste medievală realistă (prin modul cum acționează personajele). Mi-a plăcut mult evoluția unor personaje ca Arya Stark și Hodor. Episodul The Door e demn de Zona Crepusculară.

    În concluzie, nu-i cel mai bun serial realizat vreodată (în orice caz nu se compară cu The Wire sau cu primul sezon din Fargo), dar este mult peste media serialelor ce ne captează de regulă atenția.

    @Emil Călinescu

    Ned Stark moare în primul sezon! :lol:

    Reply
    1. By ruxandra (Post author) on

      si eu la fel, in vreo 2-3 randuri. pana am avut vreme sa vad un sezon intreg, episod dupa episod. si apoi inca unul. si apoi… le-am vazut pe toate sase la vremea aia :)
      dar nu e musai sa’ti placa!

      Reply
  2. By Iulia on

    Am observat ca mai toti cei care i-au dat mai multe sanse au ajuns sa le placa.
    Si eu, dupa ce am vazut primul episod al primului sezon prin 2013 (deja incepuse sezonul 3), ma intrebam ce e cu porcaria asta si l-am pus deoparte vreo jumatate de an, cand am incercat iar. Si parca a inceput sa-mi placa. Si iar. Si apoi iar. Si de la sezon la sezon asteptam cu mai mare nerabdare. Si la sfarsitul sezonului trecut, m-am trezit ca ajunsesem fan adevarat :)
    In concluzie – cei mai multi i-au pus o eticheta fara sa-l incerce cu adevarat.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *