De casă nouă
“Cine e Ilinca Dima?” sau “De ce Ilinca Dima?” – nici nu mai ştiu de câte ori am auzit întrebările astea.
Ilinca Dima e un personaj din Pânza de păianjen a Cellei Serghi. Dincolo de asta, e pseudonimul pe care mi l-am ales acum vreo zece ani în presă şi pe care l-am păstrat, până nu demult, şi în online. De ce Ilinca? Mi-a plăcut cum sună, nu există alt motiv. Eu sunt mai degrabă Diana din aceeaşi carte.
Tot ca Ilinca am intrat în lumea bloggingului în 2006, pe defuncta platformă Yahoo360. Aproximativ doi ani am scris acolo de toate pentru toţi, de bine şi de mine şi de job şi de urşii cei verzi de pe pereţi şi mi-am făcut prieteni. Bilanţul, după aproximativ 15 luni, a fost cam aşa: 887 de posturi, 8843 de comentarii, aproape 210.000 de vizite şi-o mână de prieteni. Prieteni pe bune: ne sunăm, ne vedem, povestim.
Când 360-ul a început să dea rateuri din ce în ce mai dese şi mai mari, m-am mutat pe blogspot. Nici nu-mi trecea prin minte să-mi cumpăr domeniu. M-am gândit, atunci, să renunţ la Ilinca, dar mi-a fost, recunosc!, mai uşor să împing în faţă şi în necunoscut un personaj, acelaşi: eu, şi totuşi nu eu. Şi aici am găsit oameni faini – vă ştiţi voi.
Prin primăvara lui 2010, am participat, pe Twitter, la o campanie care a avut partea ei de faimă şi, uite-aşa, a apărut Ruxa iar Ilinca a rămas în urmă… De aici, via Pandora’s, n-a mai fost mare distanţă până la un domeniu propriu. M-am gândit şi răzgândit de o mie de ori în ceea ce priveşte numele, tema (de care nu sunt nici acum prea încântată), încă îmi prind urechile în cPaneluri şi interfaţa wordpress-ului dar, în fine, sunt… acasă.
Şi chiar dacă mai miroase un pic a vopsea şi nici n-am apucat să cumpăr covoraş cu welcome, sper că o să-mi treceţi pragul… virtual :)
Go, Ilinca!
Ilinca e… past tense, gata! :)
ai dat cu matura inainte sa-ti vina oaspetii :)?
felicitari! io mai intarzii putin vizita ca n-a inflorit iasomia sa ti-o aduc!
dar vin…
cam era cazul. bagă mare! :*
mihai… pai nu prea, dar am liniat frumos randurile! se pune? :)
cristina – haida cand vrei :)
portase – multaaaam, zano! >:D<
Well, hello there. :)
Ma bucur ca ai facut pasul si chiar daca la inceput te simti stinghera printre atatea chestii tehnice noi, o sa treaca. :) Eu cand am migrat de pe blogspot pe domeniu propriu si cu WP am avut o mica depresie ca nu prea stiam ce si cum. da’ acuma blogul e ca si camera mea, stiu tot ce misca si cum misca.
Ah, si referitor la Pandoras, ca’mi aduc aminte ca ai scris la un moment dat ca nu mai aveai nici o tragere de inima sa scrii din cauza comentatorilor destepti si atoatestiutori, aici in casa ta sa nu dai voie nimanui sa te injure sau sa iti vorbeasca urat.
Spor la scris. :) :*
tomata, da, a fost greu, si sa ma decid la nume si la tema, si sa invat o multime de chestii noi pe care inca doar le bunghesc, nu le stapanesc. dar cu timpul…
cat despre comentarii, desi nu am moderare, sper ca o sa am parte de cetitori blanzi si prietenosi :)
poftim un zambet de casa noua – :)
si o urare – bafta!
Pingback: Tweets that mention De casă nouă « pr intre randuri -- Topsy.com
Brava – da’ sa stii că am muncit umpik să găsesc formularul de comentariu… Iar la dioptriile mele, abia văz ce scriu…
In rest, toate bune :-D
Schimbă-l !
E total neergonomic.
Nu ştiu cine ţi la conceput, dar e încâlcit şi greu de utilizat.
Nu găseşti niciun buton sau link. Trebuie să cauţi prin tot felul de pagini.
Nu vezi din prima nimic !
Iar locul unde editezi comentariul este ridicol.
Cum aţi putut face aşa ceva când sunt sute de mii de bloguri, iar regulile de alcătuire sunt deja foarte clare.
Aşa cum o maşină trebuie să aibă nişte elemente esenţiale pentru a se numi astfel, aşa e şi blogul.
Ştiu că trebuie să fie altfel. Dar la aspectul grafic şi nu la elementele funcţionale.
Nu pot citi comentariile şi nici n-aş avea cum, deoarece scrie cu gri deschis pe fond … gri şi mai deschis.
Mă rog, treaba ta !
Ruxa, formatul asta nu prea e prietenos. Fa ceva! In rest, spor!
A+
someone
asa e, dar pana sa pun tema nu mi’am dat nici eu seama ce mici sunt fonturile din comments. incerc sa le schimb.
am avut dambla cu tema de hartie liniata si sunt doar vreo cateva simple, fara bries-bries-uri. asta, ca look, mi s’a parut cea mai ok. si stii cum sunt fetele.. poarta si pantofi cu un numar mai mic :)
multumesc special pentru “ia’ti domeniu”, “ia’ti domeniu” :))
cosa nostra
bine, ma, tu asa faci cand te duci prima data in casa cuiva? :))
nu buna ziua, nu bravo, ba, nu tu un cadou, ceva! jap, cu barda! ntz ntz ntz :p
andrusk
lucram, tovarasi, lucram :)
Mă laşi cu chestia asta cu casa ?!
Parcă ai fi … ştii tu cine: prietena noastră !
bine te-am gasit ruxa si pe aici. Spor la scris
cosa nostra
aoleu, asta a fost o pervesa d’aia de targu’ ocna :))
ionut
bine ai venit si multam! :)
Pandora pe limba ei moare. Bine ai plecat!
toranaga
n’am plecat si nu plec. cel putin nu inca :)
Succes! :)
multumesc frumos :)
Panza de paianjen este cartea pe care am citi-o de cele mai multe ori pana acum. Imi place Ilinca, imi place mai mult Diana.
Imi place cum scrii tu! Bafta!
cred ca si la mine detine recordul aceeasi carte! multumesc pentru gandul bun :)
Pingback: Miaunel Popescu şi Popescu Miaunel « pr intre randuri
Pingback: La aniversare: Doi ani printreranduri.eu! | printreranduri.eu
Pingback: Patru ani printre rânduri punct eu pr intre randuri | printreranduri.eu