Credeam că e un soi de prejudecată, această primă impresie, că dacă cineva are o zi mai proastă în ziua în care te cunoaşte pe tine nu înseamnă neapărat că e o persoană neplăcută, aşa cum ţi-a părut ţie. Păţăşti, deh!
În teorie, adică. Fiindcă, în practică, îmi e greu să scap de această primă impresie. Poate că-s de vină şi cursurile la psihologie, poate că nu, dar mă prind de lucruri. Şi rareori greşesc. Şi uite că cică aveam dreptate să mă încred în al şaselea simţ, după cum au remarcat cercetătorii. Canadieni, nu britanici.
Totuşi, uneori, mi-ar plăcea să greşesc! Doar uneori! :)
Cateodata am impresia ca am dezvoltat un simt chiar enervant de-a “mirosi” imediat cu cine-as putea simpatiza. De multe ori mi se intampla sa-mi schimb prima impresie pe parcurs, pentru ca, intr-un final, sa realizez ca am avut dreptate la inceput; cel mai des o patesc atunci cand impresia de care vorbim nu a fost tocmai pozitiva.
Eu am acelasi simt enervant de a “mirosi” exact ce vor oamenii sa ascunda despre ei. Uneori punctez in felul asta, dar asta nu ma face, desigur, Miss Popularitate! :))
In mare parte, oamenii nu vor sa primeasca o critica la adresa lor, chiar si bine intentionata. Nu fac fata si in loc sa priveasca problema constructiv, se simt lezati si trec la defensiva-ofensiva…