Într-un sondaj realizat de WINMR la nivel mondial, România ocupă ultimul lor în topul fericirii, alături de state ca Palestina sau Georgia. Dincolo de faptul că fericirea e o noţiune mai mult decât relativă, sondajul nici nu a presupus vreun studiu ci doar întrebarea “Sunteţi fericit/ă?” cu variantele DA, NU, Nu ştiu/Nu răspund.
Să fie, oare, românii cei mai nefericiţi de pe lumea asta?! Cel mai probabil, NU, altfel ar trebui să mergem pe stradă ferindu-ne tot timpul de cei care se aruncă de la balcoane şi am dezvolta nişte depresii care ne-ar împiedica să… orice!
Credem, noi, despre noi, că suntem foarte nefericiţi, însă? DA! Fără nici un dubiu, avem gena plânsului de milă în ADN-ul naţional, iar mass-media se străduieşte, pe cât se poate, îmi pare, să accentueze această stare. De ce spun asta? Pentru că ieri şi azi m-am uitat la cele două principale televiziuni de ştiri şi singurele “ştiri” pozitive pe care le-am văzut au fost fix trei, şi anume: români care câştigă 14.000 de euro pe lună (câţiva, şi nu în România), românca aia care a trecut de preselecţii la Vocea României, varianta din Germania şi numirea unui cardinal român la Vatican. Atât!
În rest, am văzut aşa:
– scumpiri, corupţie, crime şi alte ghiduşii penale,
– un primar care n-a primit fonduri pentru canalizare dar a primit vreo 200.000 de euro ca să facă un parc. La sat! Parc! OK? Cine comenta ştirea asta? Lavinia Şandru şi un deputat sau senator “rătăcit” pe’acolo. Pafarişti amandoi.
– muuult live de la înmormântarea unui minoritar din Bărbuleşti, o ţigănie sinistră, şi la propriu şi la figurat, cu un tir mortuar şi lăutari alături de sicriu,
– eliberarea din închisoare a unui profesor acuzat de viol,
– eliberarea unei beizadele, fiu de bancher, care a produs un accident soldat cu doi morţi şi trei răniţi, pentru că s-a urcat băut în BMW-ul lui de fiţe, un X5, un incendiu,
– accidentul lui Mircea Lucescu (rar mi-a fost dat să asist, la Realitatea, la atâta părerism ca în acest caz, jurnalista din studio a fost deplorabilă),
– un nene bătut de poliţişti până a murit,
– o starleţică mulatră care s-a pârlit de la nişte proceduri menite s-o slăbească şi să-i reducă vergeturile,
– un braconier împuşcat în gât (sau poate asta e o ştire pozitivă, totuşi?),
– o puşcăriaşă care a rămas gravidă, o turistă care a fost violată şi, colac peste pupăză, acest clip de maxim interes naţional:
La toate astea se adaugă faptul că n-o ducem prea bine din punct de vedere economic, iar in parlamentul României se discută doar legi teribil de importante precum scoaterea în afara legii a fluturaşilor care fac reclamă la saloanele de masaj erotic.
Şi atunci, dacă ăsta e peisajul prezentat de mass-media, fără excepţie, cum naiba să fim fericiţi?! Doar cu aghiazmă îmbuteliată?!
PS în general nu mă uit la TV de ştiri, dar am suportat aceste două zile ca să văd dacă mi se confirmă teoria. Se.
Eu am ajuns să cred că cineva vrea ca românii să fie nefericiți și plângăcioși pentru a rămâne blocați în sistemul acesta defect. Astfel, sunt prea ocupați ca chiar să aibă inițiativa să schimbe ceva,
daps, si eu cred tot pe’acolo! cu cat sunt(em) mai tristi si mai speriati cu atat se vor gandi mai putin ce si cum ar putea schimba…
dar nu e toata lumea asa. unii vad si lucrurile bune, altii chiar le fac. si eu prefer sa raman optimista :)
e un cerc vicios.
media da doar astfel de stiri sub pretextul “asta se cumpara”
isi canibalizeaza audienta
care in final o sa distruga media
te rog da-mi si mie un link spre sondaj daca ai, ca-n cateva minute nu l-am gasit
cum Dumnezeu ai ajuns la clipu asta?:)
ah, catalin, oare nu citesti ce scriu!? clipul s’a dat pe realitatea tv. de mai multe ori, chiar!
documentul e pe net, cauta numele institutului + barometrul fericirii
Poate ca romanul nu stie ce este aia “fericire”, asa ca sondajul a iesit aiurea.
fiecare simte asta in felul lui. dar cu tot ce e in jur si tot ce ni se baga pe gat, vezi bine ca nu prea se gsesc motive
Multumesc, am gasit linkul, eu cautam in engl.
Te rog iarta-ma, ai dreptate cu clipul.
N-am TV, inca mi se pare incredibil c-a fost dat pe TV, mai ales pe realitatea dupa cum zici.
de mai multe ori, chiar :)
E clar, nu tre sa-mi cumpar niciodata Paco Rabanne Million sau Ultraviolet :))
poate sa fie si asta o concluzie! :))
cred ca starea de fericire/nefericire tine si de educatie,daca ai fost educat sa fii fericit daca ai casa masina si femei langa tine,e normal ca majoritatea romanilor sa zica ca nu sunt fericiti ..
Am orbit vazand clipul :((.
well, imagineza’ti c’a fost in heavy rotation la realitatea in ziua aia…
Întâmplarea face că am experimentat şi eu. Din cauza problemelor medicale, am fost obligată să stau în casă, aşa că am tot butonat telecomanda. Mass-media deprimă. Mi-am amintit de ce nu-mi place să privesc jurnalele.
Problema este că unora le şi “place” să fie menţinuţi într-o veşnică stare proastă. Tot cu privirea în jos şi cu unele nemulţumiri fără o explicaţie logică. Prea mulţi nu se mai bucură şi de lucrurile mici şi de ceea ce au, oricât ar suna a clişeu. Eu chiar cred că trebuie să lucrăm întâi la noi.
absolut corect: intai trebuie sa lucram la noi. eu am avut mult noroc cu bunica mea, Darly, care m’a invatat cum sa ma bucur de lucrurile simple. Sunt si pe blog cateva povesti. Niciodata n’o sa’i pot fi suficient de recunoscatoare pentru asta :)