Acum un an, Kimberly Hester, o profesoară asistentă de la o şcoală din Cassopolis, Michigan, a postat pe contul ei de facebook fotografia unui colege… mă rog, de fapt asta e mult spus, fotografia reprezenta, de fapt, o pereche de pantoloni lăsaţi în vine şi vârful unor pantofi ce se vedeau ieşind de sub pantaloni. Contul lui Kimberly era vizibil doar de către prieteni, dar printre aceştia se afla şi părintele unui copil de la şcoala la care preda ea. Părintele a sesizat şcoala, iar managemenul i-a cerut lui Kimberly să-i acorde acces pentru a vedea pagina acesteia de Facebook, lucru pe care ea l-a refuzat în repetate rânduri.
Problema a escaladat, ajungând la nivel de district, iar Kimberly a primit o scrisoare prin care i se spunea că dacă refuză în continuare să acorde acces la pagina ei de Facebook, autorităţile vor lua în calcul cea mai rea variantă şi vor proceda în consecinţă. Kimberly a refuzat din nou şi a fost trimisă în concediu şi apoi suspendată.
Hester Kimberly a dat şcoala în judecată iar procesul are loc luna viitoare.
***
În acelaşi timp, pe 23 martie, facebook a anunţat că va proteja intimitatea utilizatorilor săi chiar dacă asta înseamnă să meargă la tribunal, ca răspuns la din ce în ce mai frecventele cereri ale angajatorilor de a afla parolele de FB ale angajatilor – actuali sau potenţiali.
Facebook takes your privacy seriously. We’ll take action to protect the privacy and security of our users, whether by engaging policymakers or, where appropriate, by initiating legal action, including by shutting down applications that abuse their privileges…
Sunt mai mult decât de acord că parola oricărui cont personal de mail sau pe orice reţea socială e o informaţie care nici măcar nu ar trebui solicitată de angajator, cu atât mai puţin trecută la “impuse”, însă cazul Hester e un pic diferit fiindcă, din câte înţeleg, aici nu era vorba de solicitarea parolei ci de solicitarea de a vedea ce postează pe pagina ei. Nu e mai puţin o încălcare a intimităţii însă, pe de altă parte, cum ar putea să se protejeze un angajator (sau oricine, că tot veni vorba) de informaţiile false şi răuvoitoare publicate de angajaţi pe conturile lor, private sau nu?!
Până la urmă, într-o epocă în care orice persoană cu acces la internet e un “publisher”, până unde e libertate de exprimare şi de unde poate începe abuzul?!
Cand cineva iti cere sa faci ceva, orice ar fi acel “ceva” fara ca tu sa iti dai acordul inseamna ca e un abuz.
Nu conteaza ce e acel “ceva” – sa ii dai banii din buzunar, sa faci sex, sa iti arati pozele de pe faci-buci….
In paralel, exista libertatea de a te exprima LIBER pe orice tema…. dar vai, au aparut ingradirile de gen calomnie, barfa si altele, modalitati ascunse de a impiedica exact aceasta libertate**.
**libertatea de expresie e buna numai ca sa prosteasca lumea cu ideea democratiei, cand e vorba sa ii critici si sa ii deranjezi pe cei protejati de sistem, incepi sa ai probleme.
nu cred ca e vorba doar de cei protejati de sistem, acestia doar au niste parghii suplimentare de a se apara si de a reactiona.
libertatea asta nelimitata se poate transforma in calomnie, si inca destul de usor. si atunci unde ajungem?! tie ti’ar conveni sa se spuna orice lucru (nasol) despre tine in numele libertatii de exprimare? dar niste poze trucate? asta te’ar deranja? dar unele in care, sa zicem, esti infatisat facand ceva ilegal? sau sa se spuna despre tine ca ai facut ceva ilegal sau imoral?
asta cum se intelege cu liberatea de expresie?
Initial am vrut sa nu comentez pt ca, da, fac parte dintre acei cititori care nu lasa comentarii. Dar m-am razgandit pt ca practica aceasta, de a cere parola de la facebook sau de a cere angajatului sa te lase sa citesti postarile de pe wall, mi se pare extrem de abuziva si de periculoasa. Toti folosim messenger, skype, mail, etc. Daca ai pretentia, ca angajator, sa vezi ce scrie angajatul pe facebook…unde te vei opri?? E libertatea fiecarui om sa spuna liber ce gandeste. Dar americanii, dupa 9/11, sunt speriati si mai mult decat dispusi sa renunte la drepturile si libertatile lor, chestie pe care au si facut-o, partial, prin celebra “patriot act” caci, in ziua de azi, libertatea nu se mai ia prin glasul armelor ci se cedeaza, de bunavoie. Eu, ca angajator, nu sunt prieten pe facebook cu angajatii mei si niciodata nu voi solicita acces la conturile lor. Altfel, maine voi ajunge sa ii oblig sa poarte microfon ca sa aud ce spun sotilor acasa sau prietenilor la cafea. Cat despre informatiile rau-voitoare…sa fie sanatos mc’donalds, coca cola, pepsi, chevron si alte mii de companii care, de-a lungul timpului, au avut partea lor de angajati care le-au vrut raul! Sa fim seriosi! Parerea mea!
e ok, si e optiunea ta. dar cei de la scoala stiu deja ca ea a pus o poza care nu e ok cu o colega, ca asta a ofensat un parinte iar renumele scolii ar putea avea de suferit.
nu ma intelege gresit, mi se pare abuziva in egala masura orice solicitare care tine de un cont personal dar in acelasi timp, libertatea de exprimare implica si o asumare a consecintelor care pot deriva din propriile declaratii. ca de aceea se cheama “pe proprie raspundere” :)
Corect Ruxandra. Din ce in ce mai mult lumea incepe sa inteleaga ca “online” nu este “no man’s land” si ca aceleasi legi se aplica.
poate la voi, cristina.. aici inca e no man’s land, iar legislatia, cand o sa apara, o sa fie, nu am dubii, abuziva sau cu “loopholes”
Pai stai ca nu inteleg, PR, tu spui ca firma ar fi indreptatita sa ii ceara angajatului sa ii dea “prietenia” pe FB? Nu sunt de acord, urmeaza sa imi ceara sa ii arat si ce mailuri trimit/primesc de pe mailul personal ca poate ii denigrez?
@Cristina – online poate nu e no man’s land, dar nici nu ma poti obliga, tu ca firma, sa ma expun tie. De fapt rectific, poti face asta, dar de la inceput, PRIN CONTRACT. La inceputul colaborarii imi spui frumos ca TREBUIE sa te adaug in lista de prieteni FACEBOOK, iar eu am de ales daca vreau sa incep colaborarea sau nu. Dar DUPA aceea, imi pare f rau, nu se mai poate. Plus ca ce fac eu in timpul liber este raspunderea mea.
Referitor la caz: parintele ala a fost lezat de poza? Ca ce? Ca o vede copilul lui? Pai nu ii permite accesul la FB, prietene!! Sau pune niste filtre. Sau supravegheaza-l. Solutii sunt, dar e foarte usor sa fii fals pudibond. De fapt ce ma mir!? Vorbim de SUA!
adi, nu. probabil ca parintele a fost lezat de faptul ca cineva care il invata diverse pe copilul lui pune poze cu al’cineva care ii invata copilul diverse, intr’o postura intrucatva neok, cu pantalonii in vine!
nu, atata timp cat se pleaca de la premisa ca nici angajatul nu face nimic pe fb care sa lezeze bunul renume al firmei. dar cand angajatul face… parca ai vrea sa vezi daca persevereaza, nu? si, daca persevereaza, chiar sa iei niste masuri. sau e trebuia sa faca scoala? sa ignore ingrijorarea, de altfel legitima, a parintelui?
ai zis cuvantul magic: raspundere! atunci sa raspunda daca pune poze cu pantaloni in vine! :)
Pai sa raspunda in fata mamei ei, eventual sotului ei sau al celeilalte, dar nu institutiei in care lucreaza. A avut vreo plangere cum ca preda prost, ca bate copiii, ca ii pune eventual sa isi da pantalonasii jos? Daca nu ma insel, poza nici macar nu era facuta in scoala, am dreptate? Eu oricum nu prea inteleg ce ingrijorare avea parintele…
Sa facem un exercitiu de imaginatie: sa spunem ca ai lucra la o firma; si ca ai un email personal pe gugăl; si dupa vreo 3 ani de stat in firma aia, un prieten iti spune de un job mai bine platit la firma la care lucreaza el; si-ti trimite PE MAILUL PERSONAL un Job Description, iar tu ii trimiti un CV, la “sa vedem ce iese”; dar cartitele din spatele tau observa asta pe monitorul de 19″ platit din banii firmei si te parasc la Line Manager; iar LM vine la tine si zice: bai baiete (ma rog, in cazul tau “fata”), am auzit io, cel mai Line Manager din firma asta, ca cica ai vrea sa ne cam parasesti; si am mai auzit si ca divulgi detalii despre companie pe la terti; ia, pantalonii jos (a se citi “da-ne acces la mailul tau sa vedem ce ai acolo”); si tu, ca un om care tine la intimitatea sa, refuzi; aaaa, pai l-ai refuzat pe cel mai Line Manager, jap!, concediata!!
Am pus treaba asta intr-o forma mai simpatica pentru ca e nevoie sa ne mai si radem, dar situatia e destul de grava, din punctul meu de vedere. Sa nu uitam ca nu discutam despre ce poze a pus profesoara respectiva, ci despre faptul ca o companie si-a permis sa concedieze o angajata pentru ca nu a adaugat-o in lista de prieteni Facebook. Si asta mi se pare Outrageous, cum ar zice francezul.
io am zis ca nu e in alb/negru, tu batman, batman… scoala aia are dreptul sa se protejeze de asocierea cu oameni care nu sunt ok si tot ce a vrut sa stie, pana la urma, e doar daca omul, profesoara, posteaza chestii care sunt sau nu ok, si doar pentru ca deja postase o chestie care a starnit discutii..
cat despre exemplul tau, nu sunt departe de el: cand am plecat de unde am lucrat noi impreuna, cineva din conducere mi’a pus pe masa un email, din gmailul meu, in care fostul director imi facuse o oferta de job. lipsea, fireste, raspunsul meu, cel in care declinam oferta. urmarea o stii!
Nu stiam exact ce s-a intamplat atunci, dar am presupus ca e posibil sa fii in tema :).
Asa, revenind la subiect: sunt de acord ca, fiind vorba de o scoala, nu e chiar ok ca ziua sa inveti copiii sa faca bastonase, iar seara sa ai 4 ore in care faci filme XXX, sa zicem. Adica mi se pare corect ca scoala sa isi ia niste masuri in ceea ce priveste personalul pe care-l angajeaza. Problema insa intervine in momentul cand ei, in lipsa de probe, au recurs la desfacerea contractului de munca pentru ca angajatul a refuzat sa ii adauge ca prieteni pe Facebook. Numai cum suna! :) A, puteau sa ceara interventia autoritatilor, sa faca o plangere la Politie, ceva. Dar ei nu, poc, you’re fired! Astia cred ca au vazut prea mult Apprentice :)).
pai n’a fost asa: au avertizat’o ca daca nu le permite accesul nu pot decat sa “assume the worst”..
A, si pt ca nu pot edita (uite o idee de upgrade la blog :D), profesoara ar fi putut sa isi stearga poza aia si apoi sa le dea accept. Na de luati de-aici!
Ruxa: daca ma duc la mare si pun o poza cu gagici cu sanii goi, si un cineva se simte lezat ca nu ii placeau sanii aia, si face scandal, asta ar inseamna ca eu trebuie sa ii dau acces sefului sa vada ce poza am pus? Si ei or sa imi monitorizeze activitatea e facebook?
Acum o alta idee: De ce nu le da parintele acela parola de la contul lui (daca tot e prieten pe fb cu profesoara) sa vada direct de acolo ce posteaza individa…
missing the point here…
Am vrut doar sa exemplific ca ceea ce fac in timpul meu liber (online sau offline) nu ar trebui sa il intereseze pe angajator (in afara de situatia in care zic ceva concret firma, sau port un tricou branduit cu numele firmei, etc…)
Cred ca sunt o groaza de oameni care au o poza cu ei/prietenii lor pe facebook in ipostaze cel putin aiurea, ar trebui toti sa isi dea parola contului sa il verifice angajatorul?
probabil ca nu, atata timp cat chestiunea nu devine publica… oricum, insa, tot cred ca te invarti in jurul subiectului fara sa pui degetul pe rana, de fapt :)
Parerea mea e ca nu e Ok…. Nu vad ce era atat de ofensator pt parinte? Ziceam daca respectiva colega ar fi intentat un proces pt denigrare sau ceva de genul, dar sa o concedieze scoala? Nu vad rostul…