Nu sunt pentru tiluri cancan-iste, iar când le folosesc o fac cu ironia de rigoare, sper că înţelegem cu toţii asta, da?
Bun. Acum vedeţi mai jos motivul tristeţii:
Am lucrat la JN şi, ani de zile, am fost mândră de asta, pentru că s-au făcut o grămadă de proiecte frumoase, unele la care s-a muncit mult, zile întregi petrecute pe teren pentru un reportaj sau pentru a căuta un copil dispărut, pentru a reda românilor bucuria şi mândria că sunt români. Până când a devenit mult prea comercială pentru gustul meu, mi-a plăcut şi Mişcarea de rezistenţă – ideea încă îmi place, apropo.
Dar această primă pagină de azi e prea mult, e ca o insultă adusă tututror celor care au lucrat acolo de-a lungul timpului, tuturor acelora care au făcut reportaje, anchete, care au alergat pe munţi, dealuri şi câmpii ca să scrie poveşti, ca să facă jurnalism pe bune şi care au făcut, cândva, ca JN să fie Cel mai citit ziar din România.
Păcat, mare păcat.
(o să mi-o iau pentru gândul ăsta, dar n-am putut să mă abţin. chiar m-am întristat peste măsură!)
Leave a Comment