Mie îmi plac urşii de jucărie, cu urechile lor rotunde, pufoşi, cuminţi, prieteni de nădejde. Într-o vreme aveam obiceiul să adun tot soiul de obiecte-urs, o colecţie din care, între timp, am donat mare parte (există şi o întâmplare haioasă legată de asta, dar nu e vremea ei acum), aşa că plecăm de la premisa că-mi plac urşii, inclusiv ăia de pluş, da?
Ispitită de ursul Ted, erou principal în filmul cu acelaşi nume, şi de promisiunea că e mare glumeţ, m-am dus să-l văd pe film. Mă aşteptam la o comedioară uşoară, cu umor măcar din când în când şi cu un scenariu oarecât înduiosător fiindcă, dăăăăă!, vorbim de un urs de pluş aici!
Ei bine, n-ai să vezi! În afară de câteva replici mai distractive, ursul ăsta e aproape enervant. Bea bere, fumează iarbă, pipăie femei, înjură ca un birjar, şi poate că asta n-ar fi cel mai rău lucru dacă n-ar fi băgăcios, egoist şi nesuferit! Povestea cu băiatul de 35 de ani care nu e-n stare să se maturizeze nici măcar cu riscul de a-şi pierde iubita (şi cine vrea s-o piardă pe Mila Kunis?!), iubita care e VP la o firmă de PR, frumoasă, deşteaptă şi sufletistă, care stă, de mai bine de patru ani, alături de un tip (Mark Wahlberg) care o arde toată ziua cu ursul plin de obiceiuri proaste (aka prietenul cel mai bun din copilărie) şi ursul Ted care, deşi e un urs magic, vorbitor, nu e în stare să scoată nici un ban din asta!
Mă rog, filmul a reuşit încasări de aproape patru ori mai mari decât bugetul şi recenzii mai degrabă pozitive. Mie, însă, nu mi-a fost pe plac, în ciuda unor replici şi momente funny. Ea e exagerat de răbdătoare, el e exagerat de iresponsabil, ursul e exagerat şi-atât. Necâştigător!
PS Voi puteţi, totuşi, să încercaţi, dar să nu vă treacă prin cap să vă luaţi copiii la Ted. O să aveţi cam multe vorbe şi faze de explicat… :))
Leave a Comment