Dacă treceţi pe-aici măcar din când în când, ştiţi că nu sunt genul indiferent la probleme sociale, ba dimpotrivă. Îmi pasă de ceea ce se întâmplă în jur şi, când consider că pot face o diferenţă, oricât de mică, mă implic.
Dar ce se întâmplă de trei zile în faţa Ministerului Transporturilor e circ, nu rezolvarea vreunei probleme sociale. De trei zile, de dimineaţa devreme, şi până la prânz, o mână de oameni, locomotivari, pricep, vin şi fac un miting. Vorba vine “miting” că, de fapt, strigă Hoţii!, iar un domn isteric, liderul sindical, estimez, pune muzică. Patriotică şi nu numai. Tare. Urlat. Trăiască duhul lui Iancu, Noi suntem români, Adrian Păunescu şi Tudor Gheorghe.
Nu cred că sunt mai mult de 30 de sindicalişti peste care s-au înghesuit toate televiziunile mai mari ori mai mici, că, deh, e vară şi nu prea sunt subiecte. Nu ştiu ce vor, probabil vor să fie din nou CFR-ul ce a fost. Newsflash: nu se poate! Iar faptul că ei sunt într-un ţarc, urlând cântece patriotice în faţa Ministerului Transporturilor, nu o să schimbe nimic!
Dar, na, liderul sindical poate să raporteze bifarea acţiunilor de protest, iar PMB nu le neagă autorizaţia pentru că nu-i pasă că urletele a 30 de ameţiţi dotaţi cu portavoce scot din minţi câteva mii de oameni care plătesc impozite şi taxe ca să aibă un dram de linişte în oraşul ăsta! Jandarmii care păzesc adunarea nu au nici cea mai vagă idee despre ora limită până la care hărmălaia are autorizaţie, poliţia mă trimite la primărie, primăria nu ştie, de asemenea.
Efectul? În afară de nervii mei şi un potenţial atac cerebral al liderului sindical, absolut nici unul. Fiindcă aşa se întâmplă când faci paranghelie nu miting!
Suntem atât de vraişte în ţara asta încât până şi mitingurile se transformă într-o petrecere. Că e una de înmormântare, nici nu mai contează! Pălincă să fie! Hai noroc!
Leave a Comment