Am urmărit şi urmăresc în continuare ce se întâmplă în Ucraina, la graniţa de nord a României, încleştările între putere şi opoziţie, între est şi vest, între ambiţii şi speranţă. E mai mult decât impresionant ce se întâmplă în Piaţa Independeţei, dorinţa de progres a celor care sunt în stradă, felul oribil în care oficialităţile se opun acestui lucru şi faptul că s-a recurs la muniţie de război. Imaginile sunt de război, iar hoteluri şi biserici sunt transformate în spital sau morgă. Sunt sute de morţi şi cine mai ştie câţi răniţi!
Nu pot să nu mă gândesc la circul intern de la noi şi la faptul că acum doi ani pe vremea asta s-a ieşit în stradă, s-a strigat, nu s-a schimbat nimic, s-a intrat înapoi în case, şi cât de uşor acceptăm tot ce ni se serveşte din palatele politice. Şi cum Iliescu iese azi ca o panseluţă şi declară senin că şi la România, pe vremea lui, era să iasă cu violenţe similare EuroMaidanului, când cu Piaţa Universităţii, dar bine că la noi treaba s-a terminat fără violenţă, prin calea dialogului. După cum vă amintiţi, poate, treaba la noi s-a terminat cu mineriadele. N-a tras poliţia, au bătut minerii. Care, fiind civili, nu se pun la socoteală, probabil, deci la noi a fost un dialog calm. Mda…
Iar noi înghiţim toate porcăriile astea servite cu lingura şi polonicul, eventual respirăm uşuraţi, că ce bine că la noi e bine, nu-s nebuni pe stradă! Şi nu ştiu, zău, ce ar trebui să se întâmple ca să se schimbe lucrurile în România! Ca să ne înfuriem suficient de tare şi să ieşim în stradă. Mulţi. Toţi!
Până una-alta, puteţi da un check-in la Kyiv pe 4sq sau pe Facebook, ca un mic semn de solidaritate – mi se pare minunată ideea asta, pentru ca ucrainienii care au ieşit în stradă să ştie că lumii îi pasă de ce li se întâmplă, şi urmăriţi EuromaidanPR pe Twitter şi pe FB (1, 2) pentru ştiri din Ucraina.
În fotografie este un grup de medici care cântă imnul naţional în holul hotelului Ucraina, în timp ce trupurile a zece protestatari ucişi sunt luate pentru a fi pregătite de înmormântare.
frumoasa ideea, trist insa ceea ce se intampla, oare cand ne vom invata minte, sa nu mai facem astfel de sacrificii unane inutile ?