Doamnele în rol principal la Oscar

Mai e doar o săptămână până la marea sărbătoare a cinematografiei: cea de a 86-a ediţie a Premiilor Oscar. O să mai scriu despre asta zilele viitoare, dar azi ne concentrăm un pic pe nominalizatele la rol principal feminin: Amy Adams, Cate Blanchett, Sandra Bullock, Judi Dench şi Meryl Streep.

În caz că vă întrebaţi, favorita mea este Judi Dench. Cu toate că fiecare are şanse să câştige.

Mi-a plăcut mult Amy Adams, aflată la a cincea nominalizare, în American Hustle, mi se pare că parcă nu i-am dat destulă atenţie până acum acestei actriţe. E foarte bună în rolul escroacei care devine orice personaj e nevoie să fie pentru a supravieţui, iar American Hustler e nominalizat la Cel mai bun film şi datorită ei.
Oricum ar fi, a atras atenţia, şi prin interpretare, dar şi prin decolteul expus cu generozitate, spre deliciul publicului şi al scriitorilor de replici la diverse alte ceremonii din industria filmului sau emisiuni de televiziune.
Notabil, a luat Globul de Aur pentru rol, iar unii spun că e semn că şi Oscarul i-ar putea reveni tot ei. Eu nu mi-aş ţine respiraţia în sensul ăsta.

Sunt printre cei care nu au fost seduşi iremediabil de Blue Jasmine. Sigur, nu ajută nici faptul că-mi displace Woody Allen, chiar dacă are şi filme care mi se par ok  Îmi displace el ca individ şi nu pot să trec peste asta. Blue Jasmine nu e un film rău, Cate Blanchett e mai mult decât convingătoare în rolul femeii odinioară bogată şi cu un statut clar în lumea în care considera că aparţine, iar acum întrucâtva dependentă de alcool, străduindu-se să salveze nişte aparenţe şi să găsească o variantă de a supravieţui în noua arhitectură a vieţii, dar nu fără sacoul de la Dior şi geanta de la Hermes.

Filmul e de văzut pentru readucerea cu picioarele pe pământ de care fiecare dintre noi are nevoie din când în când – mă rog, voi poate nu, dar eu ştiu că am – dar Cate, din punctul meu de vedere, e pe locul patru în cursă, chiar dacă a luat Bafta pentru rol.

Dacă Blue Jasmine nu m-a dat pe spate, în ciuda jocului lui Cate (şi nici Sally Hawkins în rol secundar n-a fost deloc rea), în Gravity am urmărit-o pe Sandra Bullock, acţiunea, că poveste nu pot să-i spun, şi nişte peisaje simpatice din spaţiu şi cam atât: prea puţin pentru gustul meu. Dar, ok, Sandra Bullock ţine aproape tot filmul şi o face bine. Dar dacă aveam de ales, însă, aş fi dat nominalizarea asta Emmei Thompson pentru Saving Mr. Banks. Mă rog. De gustibus.

Dame Judi Dench in Philomena ar trebui să câştige, în ciuda faptului că e vorba de un film cu buget mic, centrat de poveste (una adevărată, de altfel) şi pe jocul minunatei Judi Dench, în ciuda faptului că n-au fost bugete mari de promovare. Sau poate tocmai pentru toate aceste motive! Dar Judi Dench ar trebui să ia Oscarul în acest an. Are şapte nominalizări şi doar o statuetă, pentru rol secundar în Shakespeare in Love. Trebuie să vedeţi filmul ca să înţelegeţi de ce e favorita mea. De fapt, trebuie să vedeţi filmul oricum, ca să învăţaţi că iertarea nu e atât de mult despre iertaţi cât despre noi înşine, despre ce şi cum vrem să fim.

In ciuda zvonurilor, actriţa nu este oarbă, dar, da, suferă de o afecţiune degenerativă a ochilor care face dificile citirea sau chiar vizionarea filmelor. Însă a declarat, într-un interviu recent, că nu plănuieşte să se retragă. Şi, dacă vă întrebaţi dacă Judi Dench şi adevărata Philomena Lee s-au întâlnit vreodată, răspunsul e afirmativ.

În fine, ultima pe lista nominalizatelor la rol principal feminin în acest an este Mery Streep pentru rolul Violet Weston din August: Osage County, şi a fost favorita mea până să văd Philomena! Deţine recordul pentru nominalizări – 18! – şi a primit doar trei statuete… deşi eu o să consider mereu că cea de acum doi ani ar fi trebuit să meargă la Glenn Close pentru Albert Nobbs.

Iniţial, Streep a refuzat rolul, pentru că personajul i-a displăcut (şi chiar nu e nimic de plăcut acolo, Viola e un monument de cinism, amărăciune şi sarcasm) însă a fost convinsă de regizor şi de distribuţie, în special de Benedict Cumberbatch. Scenariul de la August: Osage County e o piesă de teatru pentru care Tracy Letts a primit premiul Pulitzer – de altfel autorul a lucrat şi la film – şi impune, apropo, ca Violet, să fumeze ţigară de la ţigară, în timp ce Meryl Streep este nefumătoare.

Dar a făcut rolul. Şi e minunată, ar trebui, de asemenea, să vedeţi filmul pentru felul în care este jucat, şi nu doar de Meryl ci şi de ceilalţi protagonişti – Julia Roberts are, de asemenea, nominalizare în rol secundar pentru aceeaşi peliculă. Una peste alta, filmul are şi nişte păcate, acela de a nu fi depăşit, în termeni de regie, dimensiunile şi rigorile unei scene de teatru, dar merită urmărit pentru personaje.

Vom vedea cine pleacă acasă cu Oscarul suficient de curând, peste doar o săptămână!

***

Nu voi termina postarea asta fără să-i urez La mulţi ani Alinei Nedelea, fix în cadrul acestei postări, pentru că e prea departe să-i fac altfel de cadou! Deci, Alino, vezi unde te-am urat, da, lângă toate femeile astea grozave! Să faci bine să-mi mai dai motive să scriu despre isprăvile tale scriitoriceşti şi actoriceşti! Îţi mai spun doar că la început de tot, înainte să ne cunoaştem, am crezut că eşti nebună. Bine, şi acuma cred la fel, diferenţa e că eşti cea mai desăvârşită nebună pe care o cunosc! În sensul bun al cuvântului, amica!

Iar voi, dacă încă nu ştiţi cine e Alina Nedelea, staţi liniştiţi c-o să aflaţi! Asta mică e tânără şi neliniştită! :))