– Am crezut ca te-ai mutat, imi zice Coana Florica, brânzăreasa, cu un început de reproș în voce. Uite copiii, au fost în Corfu, vrei sa vezi poze? Îți dau brânză de vaci din aia dulce, de care îți place ție? Mi-a mai rămas puțină, parcă știam că vii azi!
***
– Vaaaai, domnișoară, da’ stiu ca v-ati luat ceva concediu!, imi zice si nenea de la care cumpar pepeni de ani de zile, în fiecare vară. Dar n-ați fost la mare, că nu sunteți bronzată. Vă dau unul galben, nu-i așa? Ăsta are tot soarele în el!
***
– Lasă așa, îmi zic amândoi, după ce iau de pe tejghea doar ceva mai mult de jumate din suma pe care trebuia s-o plătesc pentru produsele lor. Să fie de bun venit!
***
Când am ajuns acasă, pe palier, ușile erau vraiște la ambele babe. Din apartamentul uneia ieșea o a treia în maiou și chiloți. ???Ce faci, dragă, ai fost la piață????, zice, și întinde gâtul ca să vadă ce am în plasa uriașă de pânză pe care o țin pe umăr.
Una dintre babele mele, cea mai simpatică, îmi strigă din casă:
– Ruxăndrica, mamă, bine ai venit! Poftim la masă, am făcut o ciorbă bună de tot!
Zic frumos ???Sărumana, dar nu mi-e foame???, deschid ușa la mine și intru. Și zâmbesc. Din sufragerie se uită la mine un braț de crizanteme pitice, un alt ???bun venit!???, care miros și ele a soare blând, cu promisiuni parfumate de vară târzie.
Sunt acasă!
PS Și, după cum se vede treaba, s-ar putea să nu rămân prea mult nici de data asta!
Leave a Comment