Sunt de aproape trei saptamani plecată creanga prin țară și, așa cum vă ziceam data trecută, dorm în fiecare noapte în alt hotel, cabană, pensiune. Pe repede înainte, doar vreo șase ore de somn în medie, dar suficient cât, cu un nes, să pot funcționa până la următoarea pensiune, cabana, hotel…
Dar aseară…!
… Aseară ne-am oprit în Abrud, la o pensiune care se cheamă Filonul de Aur. Camera mișto, mare, ba chiar și baie cu cadă! Prima! Apropo, visam la o baie în cadă cum visez la inelul Arabelei, și ieri a fost fericire maximă atunci când am deschis ușa de la baie… până când am constatat că presiunea apei face baia în cadă misiune imposibilă, așa că a trebuit să mă mulțumesc cu un duș. În cadă. Meh!
Tot aicea, la Filon, am descoperit cea mai bună și adevărată smântână, din aia de zici că abia fusese scoasă din oalele cu lapte, groasă și dulce, mi-nu-na-tă! A mers de minune pe cartofii copți la focul de tabără, pe jar, cu Toto Cutugno & Co pe repeat… că n-aveam decât un singur CD în mașină!
So far, so good, totuși. După distracția de la cina în aer liber (Abrud e pe locul doi la vizibilitate stele până acum, după Durău), după ce am împins netul și am executat dansul transmisului de filmulețe acasă (e o coregrafie specială, cu pumnii strânși și strigăte gen ???Hai, du-te! Du-te odată!???), după ce am reușit să acopăr cu draperia reflexia felinarului în oglinda din fața patului și am citit vreo 10 rânduri din cartea curentă, am adormit, în sfârșit!
Mai bine dormeam aici!
… pâna la ora 3.21, când m-a trezut bubuitul unei manele. Mă, dar vuia camera cu totul, de mă așteptam să fie Salam (sau unul dintre ei, care o fi cântat) la mine în cameră, acolo, cu boxa lângă urechea mea. Nu era, că m-am uitat, dar fix așa se auzea!
Am tras niște chestii de îmbrăcat pe mine, am coborât la parterul pensiunii, sursa evidentă a scandalului. Acuma… io nush câte bucureștence înfuriate la maxim (Maxim am zis!!!) au văzut abrudenii la viața lor, dar băietul de la barul pensiunii (bar cu păcănele incluse) a văzut-o pe cea mai furioasă noaptea trecută!
Auzi, că s-a îmbătat un client, și că e cu chef de manelizare, și că nu-l poate convinge să dea muzica mai încet. N-am apucat să dau cu ochii și de client, se pare că l-am speriat suficient pe băiatul de la bar încât să găsească soluții.
Dar, domnul client amator de manele la ora 3.21 în barul de la Filonul de Aur din Abrud: trăiască familia ta, aia care doarme liniștită în timp ce tu ai chef de spectacole nocturne cu manele la maxim, trăiască și înflorească, zic, pe bune, n-am nimic cu ei, poate-s oameni de treabă, poate și tu ești, poate te părăsise amanta fix în seara în care s-a nimerit să dorm eu acolo, în camera fără presiune la apa de la cadă. Dar, trăiți-ar, sper că ai o mahmureală cât Minele Romane acuma și trei stupi de albine în cap!
Cu drag,
o turistă
PS La cinci, șase și șapte a cântat, tare, un doi de cocoș, sau cel puțin cred că era cocoș, fiindcă mie mi se pare că răgea nu cucurigea. Dar un răcnet din ăla de avea ecou în toți Carpații, cred că toate păunițele, ulițele, acviluțele, puicuțele și, în general, tot păsăretul feminin era în alertă maximă! Vedea-l-aș ciorba și pe ăla!
după o altă zi la job, fără concediu de 2 ani,zâmbescla monitor ca tuta.Şi îţi mulţumesc !( …io îl călcam în picioare.
)
Acu… eu nu știu dacă intenția ta a fost să ne faci să râdem cu gura până la urechi și ținându-ne cu mâna de burtă (cazul meu), dar știu că bine-ai reușit să faci asta.
Eu sunt obisnuita cu asemenea nopti, au ajuns sa mi se para chiar normale. Desi stau in Bucuresti, vecinii mei au cocosi foarte vocali, ii aud cantand la 4, la 5 si la 6. Nu mai zic de gugustiuci, cand incep si aia rasuna tot cartierul. Mai trista partea cu manelele, desi ai povestit foarte haios :)
Nu stiu cum sa zic dar m-a amuzat foarte, foarte tare povestea ta! :D
Parac mi te si imaginez cum ar fi dat cineva brusc drumul la manele in toiul noptii si te-ai ridicat din pat ca dupa cutremur. Din locul din care-ti facusei cele mai mare asteptari ai plecat cu dezamagiri.
n-am avut asteptari de nicaieri. dar cada aia promitea – vai! – multe! :))