Vulturii

Imaginea asta e genul care te bântuie, care-ți dă fiori reci și, pe cei mai slabi, îi face instant să lăcrimeze. A luat Pullitzerul în 1994, a fost pe coperta sau în paginile a mii de ziare și reviste, la televiziuni, s-a vorbit pe larg de ea peste tot și încă se mai vorbește. Și pe drept cuvânt! A ilustrat mai bine, mai dureros și mai crud decât oricare alta situația cruntă din Sudan.

Kevin Carter, autorul fotografiei, nu a verificat dacă fetița din imagine a reușit să fie salvată. A făcut poza și atât pentru că, așa cum a spus atunci, ???ăsta [atât] era jobul lui???. La câteva luni după ce a primit cel mai râvnit premiu pentru orice jurnalist, și la aproximativ un an după ce a făcut poza, s-a sinucis. În nota sa de adio a scris, printre altele, și că era bântuit de imaginea copiilor care mureau de foame.

Dacă am fost prea subtilă, ce vreau să spun, dragi jurnaliști români, este că știu că presiunea pentru rating e mare și că aveți șefi și, din păcate, consumatori foarte cretini, pe care îi doare în fund de suferința post Colectiv sau care, și mai rău!, doresc s-o consume ca pe un soi, ciudat și bolnav, de entertainment.

Știu că aveți rate și, prin urmare, nevoie de salariile alea, mari, mici, cum sunt ele, și că vi se pare că n-aveți încotro decât să asistați ori să contribuiți la durerea familiilor și prietenilor celor din Colectiv, pentru rating, dar cu iluzia volatila a “informării???.

Dar sunt sigură că aveți, pe langa toate astea, și o conștiintă, mai amorțită sau nu, de la caz la caz. Abuzați de ea zilele astea și o să vă mulțumiți mai tarziu.