Ionuț

Anul trecut am primit un ghiveci mic cu un trifoi mic. A venit împreună cu invitația la un party Guiness, unul la care nu m-am dus fiindca… ahem, mână în ghips – aplauze pentru impiedicata de mine!

Eram convinsă că planta n-o să reziste, părea foarte firavă. Nici nu m-am obosit să-l mut într-un ghiveci mai mare, cu pământ ca lumea, ci l-am lăsat în căsuța lui de plastic: descurcă-te!

Nu mică mi-a fost mirarea când am constat că… s-a descurcat. Nu doar că nu s-a uscat, dar i-au apărut fire noi. Un trifoi încăpățânat. L-am udat în continuare și l-am admirat tăcut.
Lady Maxine Jazz îl vizita și ea adesea până când am observat, într-o zi, că bietul trifoi a rămas fără frunze – Max le ronțăise pe toate ca o capră!

L-am pus undeva unde nu ajunge (da, cu greu, dar au mai rămas câteva locuri în casă unde Max nu ajunge) și părea că și-a revenit cât de cât. Mai mic, mai firav, fiindcă nu mai avea destulă lumină. Așa că l-am mutat din nou în balcon și-am păzit și certat pisica-mâncătoare de trifoi! Nu destul, că iar l-a lăsat fără frunze și tulpini!

Când am plecat prin călătoriile mele (anul trecut am adunat vreo trei luni departe de casă) am dus plantele, inclusiv trifoiul, la una din babe. I-a mers nemaipomenit acolo și nu l-am mai luat, ca să nu-l mai mănânce Max. Din când în când, baba mă chema la ea să-mi arate ce bine-i merge trifoiului și cum și-a revenit planta încăpățânată.

Azi mi-a sunat la usă: Ruxăndrica, mamă, vină de ia trifoiul, să-l mai mănânce pisoiul, că poate o crește așa, mai tufă, după aia. Sau să-l tăiem noi, ce zici? Dar ai grijă să nu-l mănânce pe tot, de tot, că eu l-am îngrijit cu toată dragostea și țin la el ca la un copil! I-am pus și nume! Îl cheamă Ionuț!

I-am zis că Max o să fie fericită să se ocupe, și mă uit la ea acum cum ronțăie plină de încântare frunzele verzi.

Cred că s-a întremat mai mult decât suficient pentru a rezista atacurilor pisicii, așa că aș putea să-l păstrez acasă. Dar m-am decis deja că o să-l duc pe trifoi înapoi la babă, după ce Max termină cu frunzele. Până la urmă, cum aș putea s-o las fără Ionuț al ei?!