Ei bine, dacă asta e întrebarea, răspunsul nu poate fi decât unul singur: DA! Și nu oricum, ci „Da, neapărat!”
E un spectacol la care m-am dus cu așteptări mari, construite de oameni care l-au văzut deja și ale căror gusturi coincid cu ale mele. De obicei, încerc să nu mă duc cu sacul la pomul lăudat, pentru că de cele mai multe ori sunt mai degrabă dezamăgită, însă, de data asta, am plecat cu sacul plin!
Shakespeare a trăit în secolul al XVI-lea, iar personajele sale aparțineau vremurilor cu pricina. Sigur că temele sunt universale, că și azi urâm sau iubim la fel (cred), dar pentru tinerii de azi sonetele sau scena balconului (alta decât „Mama lu’ Julietaaaaa! O lăsați pe Julieta afarăăă?”), mai ales rostite în dulcele grai medieval, s-ar putea să nu reprezinte musai ceva prea atrăgător.
Tocmai de-aia mi se pare cu atât mai mișto inserarea tehnologiei într-un Festival Shakespeare în anul de grație 2024.
N-am mai fost la Astra până acum. Nu știu de ce, că îmi plac mult documentarele – eu sunt printre cei care văd documentare – multe! – și pe canalele de streaming. Mi se pare că-ți deschid mintea într-un fel foarte mișto, că-ți dau idei și iți ridică cortina spre unele părți de viață și lume la care cum altfel ai putea avea acces?!
Am fost anul ăsta, și nu oricum, doar ca să văd filme (nu că asta ar fi fost un lucru rău, recomand 5*/5!), ci și ca să moderez câteva (vreo 14!) sesiuni de Q&A, adicătelea discuțiile de după.
Uite, domnii ăștia sunt imenși în toată lumea, dar la noi nu prea. Deși, băi, nene, avem niște trupe d-astea de fanfară de stă pisica în coadă. Nu mi-e clar dacă le prețuim mai puțin fiindcă-s din Zece Prăjini (Ciocârlia) sau Clejani (Mahala Rai Banda) sau pentru ca ne dăm culți în cap și strâmbăm din nas savant la muzica de chefuri… care nu e manea.
Bref, au turneu și prin România, de Fanfare Ciocărlia, zic, după cum urmează: București (8 noiembrie, Arenele Romane), Cluj-Napoca (10 noiembrie, Zazen. Street Food Garden), Brașov (11 noiembrie, Kruhnen Musik Halle) și Iași (12 noiembrie, Sala Unirii).
Toamna se numără evenimentele, cum ar zice o vorbă, și îmi place mult efervescența asta cu plimbări între FNT și LFDC, conferințe mișto, lansări de cărți, filme, premiere. Printre ele, și SoNoRo, care începe din 27 octombrie până în 5 noiembrie, la București, și continuă apoi, până în 12 noiembrie, la Cluj.
Sigur ați auzit că anul ăsta Timișoara este Capitală Culturală Europeană, n-aveați cum altfel. Am fost acolo zilele trecute și-am prins și City Celebration, un eveniment preț de un sfârșit de săptămână care a strâns un program cu zeci și zeci de propuneri de toate pentru toți.
Eu nu sunt neapărat fan al sărbătorilor zgomotoase de iarnă, îmi displace agitația aia de oameni care se înghesuie să ia cărucioare întregi de mâncare sau își consumă spațiul personal unii altora pe la târgul bucureștean de Crăciun – fac precizarea locației pentru că cel de la Sibiu mi s-a părut mereu plăcut și aerisit și merg cu drag acolo în fiecare an – sau mall-uri sau oriunde, peste tot. Brrrr!
Îmi plac, în schimb, bucuria dăruitului de Crăciun, timpul petrecut cu cei dragi, lista de cadouri pregătită din vreme, să-mi bat capul cu idei despre ce cui să cumpăr, seara festivă cu gașca, masa cu ai mei, mirosul de cozonac din casă, nucile coapte, vinul fiert, friptura mea tradițională cu fructe și salată de andive.
Am avut și eu, ca tot omul, zile de 1Mai sărbătorite la malul mării, cu cântări și chitări, cu gașca de prieteni. Mai apoi am dat litoralul în zilele cu pricina pe ”viața la țară”, tot în gașcă, tot cu muzică și cântări, vin, râsete și povești.
Anul ăsta suntem cuminți, acasă. Dar asta nu înseamnă că nu se poate cu muzică și prieteni. Eu taman ce-am văzut un concert live by Tudor Chirilă pe platforma Vodafone.
Sunt unul dintre copiii care au avut de tras de pe urma comparării lor cu alți copii care erau mai cuminți, mai ordonați, mai devreme acasă și mai cu moț, oricum, decât subsemnata. Chestia asta ar fi putut să mă facă mega antipatică – nu că n-aș fi, oricum! – dar pentru că, totuși, au fost și tata și bunică-mea în povestea asta, m-a făcut să spun oamenilor pe care îi apreciez că îi apreciez.
Și, pentru că viața m-a dus în zona asta de cultură, artisticăreli, creativitate, scriitură și d-astea, sunt atât de norocoasă încât să fi putut spune, ba chiar în mai multe rânduri, ???Mulțumesc pentru arta ta, e minunată???.
Sunt, din unele puncte de vedere, o persoană mai degrabă conservatoare. De la unele alimente pe care refuz să le consum încă din copilărie, deși probabil gusturile și papilele mi s-au mai schimbat, la dragostea pentru print, desene animate clasice, muzică și m-aș mai putea gândi la exemple, probabil, dar cred că ați prins ideea.
În schimb, sunt fascinată de noile tehnologii, de tot ce înseamnă R&D și descoperiri, tratamente și instrumente inovatoare cu aplicare în te miri ce domenii. N-o să admit prea curând inevitabilul, și anume că AI o să decimeze (dacă nu mai rău) joburile în frumoasa industrie a comunicării și scrie deja știri de capul lui, dar mi se pare fascinant nivelul de desăvârșire la care ne-au dus curiozitatea și creativitatea.
În categoria asta intră și chestiile care țin de tehnologie și, mai mult, îmbinarea între artă și tehnologie.
Publicate recent
Categories
- Barbatii. Ghid de buzunar
- Cântece şi încântări
- Carte
- concurs
- De suflet
- De-ale fetelor
- Dileme
- Din casă
- dinRomania
- domnul Sony & Maxine Jazz
- evenimente
- Filme
- FITS
- Foto
- ganduri printre randuri
- Interviuri
- Necategorizate
- Obiceiuri sănătoase
- Online stuff
- PR sau piar
- ţara mea de d'oh!
- Teatru
- texte de tot râsu'
Ză claud
bloggeri
blogging
blogosfera
bucurii
campanii
comedy cluj
comunicare
concert
concerte
concurs
copii
dans
domnul sony
eveniment
evenimente
farmec
Festival
festivalul international de teatru de la sibiu
festivaluri
film
filme
FITS
ganduri printre randuri
ideo ideis
interviu
interviuri
lectii de fericire
marta usurelu
muzica
obiceiuri sanatoase
pisici
politică
povesti
PR
premii
promo
relatii publice
revista biz
romania
Sibiu
social media
teatru
TIFF
umor
vodafone