Săptămâna trecută, în timp ce instanțele supreme de pe internet se lamentau că Selly n-are ce căuta în DoR, ”unde o să ajungem?”, eu ziceam Mulțumesc! cu două mâini că cineva își bate capul și ne ajută să pricepem cine, unde, cum e și ce vrea ”tineretul din ziua de azi”.
Deci plecăciune, DoR, Irina și Cristi, cumpăr revista de când a apărut, dar mi-am făcut abonament pe chestia asta!
Continue reading

Păi da! Elektric a fost totul aseară la recitalul de la Jazz TM, în Piața Operei, dăruit de domnul Chick Corea și prietenii săi la fel de elektrici, Dave Weckl la tobe, John Patitucci la bass, Eric Marienthal la saxofon și Frank Gambale la chitară, ft publicul timișorean, mii de oameni care au ascultat, s-au bucurat, au aplaudat, ba chiar au cântat ”dirijați” de magicianul incontestabil al acestei prime seri de festival, Chick Corea.

Continue reading

Am văzut Varekai în seara premierei și mi-a plăcut, așa cum mă așteptam să se întâmple cu un show marca Cirque du Soleil, dar, de data asta, cred că cel mai mult mi-a plăcut povestea (sau scenariul paralel din mintea mea).
Așa cum am zis, Varekai începe cu un zburător, Icar să-i spunem, care își rupe aripile și cade din cer într-un tărâm fermecat, pădurea Varekai.
Continue reading

Am scris de Cirque du Soleil de multe ori pe blog, sunt fan declarat, atenția la detalii și felul în care e organizată compania lor mi se par fascinante, un model de artă… eficientă! Prin urmare, nu pot decât să mă bucur că revin în România cu al patrulea spectacol: Varekai, o reinterpretare a mitului lui Icar.

În Varekai, personajul care zboară prea aproape de soare nu-și găsește sfârșitul în mare, ci ajunge într-o pădure cu creaturi magice, o lume fantastică, vulcanică, la marginea lumii, unde totul e posibil atâta timp cât mintea nu e îngrădită de concret. Iar sfârșitul nu e decât un nou început, așa cum o spune și titlul spectacolului: în romani, Varekai (se pronunță ver·ay·’kie) înseamnă ”oriunde”.  Un tribut adus celor cu dor de ducă, nomanzilor, rătăcitorilor care brăzdează lumea cu povești.
Continue reading

Anul trecut am primit un ghiveci mic cu un trifoi mic. A venit împreună cu invitația la un party Guiness, unul la care nu m-am dus fiindca… ahem, mână în ghips – aplauze pentru impiedicata de mine!

Eram convinsă că planta n-o să reziste, părea foarte firavă. Nici nu m-am obosit să-l mut într-un ghiveci mai mare, cu pământ ca lumea, ci l-am lăsat în căsuța lui de plastic: descurcă-te!
Continue reading