Eu nu sunt neapărat fan al sărbătorilor zgomotoase de iarnă, îmi displace agitația aia de oameni care se înghesuie să ia cărucioare întregi de mâncare sau își consumă spațiul personal unii altora pe la târgul bucureștean de Crăciun – fac precizarea locației pentru că cel de la Sibiu mi s-a părut mereu plăcut și aerisit și merg cu drag acolo în fiecare an – sau mall-uri sau oriunde, peste tot. Brrrr!
Îmi plac, în schimb, bucuria dăruitului de Crăciun, timpul petrecut cu cei dragi, lista de cadouri pregătită din vreme, să-mi bat capul cu idei despre ce cui să cumpăr, seara festivă cu gașca, masa cu ai mei, mirosul de cozonac din casă, nucile coapte, vinul fiert, friptura mea tradițională cu fructe și salată de andive.
Am avut și eu, ca tot omul, zile de 1Mai sărbătorite la malul mării, cu cântări și chitări, cu gașca de prieteni. Mai apoi am dat litoralul în zilele cu pricina pe ”viața la țară”, tot în gașcă, tot cu muzică și cântări, vin, râsete și povești.
Anul ăsta suntem cuminți, acasă. Dar asta nu înseamnă că nu se poate cu muzică și prieteni. Eu taman ce-am văzut un concert live by Tudor Chirilă pe platforma Vodafone.
Sunt unul dintre copiii care au avut de tras de pe urma comparării lor cu alți copii care erau mai cuminți, mai ordonați, mai devreme acasă și mai cu moț, oricum, decât subsemnata. Chestia asta ar fi putut să mă facă mega antipatică – nu că n-aș fi, oricum! – dar pentru că, totuși, au fost și tata și bunică-mea în povestea asta, m-a făcut să spun oamenilor pe care îi apreciez că îi apreciez.
Și, pentru că viața m-a dus în zona asta de cultură, artisticăreli, creativitate, scriitură și d-astea, sunt atât de norocoasă încât să fi putut spune, ba chiar în mai multe rânduri, ???Mulțumesc pentru arta ta, e minunată???.
Sunt, din unele puncte de vedere, o persoană mai degrabă conservatoare. De la unele alimente pe care refuz să le consum încă din copilărie, deși probabil gusturile și papilele mi s-au mai schimbat, la dragostea pentru print, desene animate clasice, muzică și m-aș mai putea gândi la exemple, probabil, dar cred că ați prins ideea.
În schimb, sunt fascinată de noile tehnologii, de tot ce înseamnă R&D și descoperiri, tratamente și instrumente inovatoare cu aplicare în te miri ce domenii. N-o să admit prea curând inevitabilul, și anume că AI o să decimeze (dacă nu mai rău) joburile în frumoasa industrie a comunicării și scrie deja știri de capul lui, dar mi se pare fascinant nivelul de desăvârșire la care ne-au dus curiozitatea și creativitatea.
În categoria asta intră și chestiile care țin de tehnologie și, mai mult, îmbinarea între artă și tehnologie.
Săptămâna trecută, în timp ce instanțele supreme de pe internet se lamentau că Selly n-are ce căuta în DoR, ???unde o să ajungem????, eu ziceam Mulțumesc! cu două mâini că cineva își bate capul și ne ajută să pricepem cine, unde, cum e și ce vrea ???tineretul din ziua de azi???.
Deci plecăciune, DoR, Irina și Cristi, cumpăr revista de când a apărut, dar mi-am făcut abonament pe chestia asta!
Am descoperit-o pe Emiliana Torrini acum niște mulți ani via coloana sonoră din Grey’s, cu Today Has Been OK, și mi-a plăcut mult, da’ mult de tot, apoi am tot ascultat ce-a scos și a rămas cum am stabilit: e bine de tot. Lumea o compară cu Bjork, inevitabil, amândouă vin din Islanda, dar, dacă am de ales, aș prefera timbrul mai soft al Emilianei. Și cântecele ei. Și bucuria ei de a le aduce pe scenă. Mai nou, inclusiv la TIFF, alături de The Colorist Orchestra – o bucurie de concert!
Păi da! Elektric a fost totul aseară la recitalul de la Jazz TM, în Piața Operei, dăruit de domnul Chick Corea și prietenii săi la fel de elektrici, Dave Weckl la tobe, John Patitucci la bass, Eric Marienthal la saxofon și Frank Gambale la chitară, ft publicul timișorean, mii de oameni care au ascultat, s-au bucurat, au aplaudat, ba chiar au cântat ???dirijați??? de magicianul incontestabil al acestei prime seri de festival, Chick Corea.
Se apropie TIFF 2017! Organizatorii sunt în priză, pregătind cele mai faine experiențe pentru participanți, programul e gata, biletele se vând, invitații se pregătesc de evenimentele conexe și petreceri, iar Alain Delon își calcă cămașa aia bună care să-l pună în valoarea ca pe un guest-star ce e la această ediție!
Și pentru că festivalul începe vineri, pe 2 iunie, echipa TIFF s-a gândit să ofere un preview, pe 1 Iunie, de Ziua Copilului!
Am văzut Varekai în seara premierei și mi-a plăcut, așa cum mă așteptam să se întâmple cu un show marca Cirque du Soleil, dar, de data asta, cred că cel mai mult mi-a plăcut povestea (sau scenariul paralel din mintea mea).
Așa cum am zis, Varekai începe cu un zburător, Icar să-i spunem, care își rupe aripile și cade din cer într-un tărâm fermecat, pădurea Varekai.
Am scris de Cirque du Soleil de multe ori pe blog, sunt fan declarat, atenția la detalii și felul în care e organizată compania lor mi se par fascinante, un model de artă… eficientă! Prin urmare, nu pot decât să mă bucur că revin în România cu al patrulea spectacol: Varekai, o reinterpretare a mitului lui Icar.
În Varekai, personajul care zboară prea aproape de soare nu-și găsește sfârșitul în mare, ci ajunge într-o pădure cu creaturi magice, o lume fantastică, vulcanică, la marginea lumii, unde totul e posibil atâta timp cât mintea nu e îngrădită de concret. Iar sfârșitul nu e decât un nou început, așa cum o spune și titlul spectacolului: în romani, Varekai (se pronunță ver·ay·’kie) înseamnă ???oriunde???. Un tribut adus celor cu dor de ducă, nomanzilor, rătăcitorilor care brăzdează lumea cu povești.
Publicate recent
Categories
- Barbatii. Ghid de buzunar
- Cântece şi încântări
- Carte
- concurs
- De suflet
- De-ale fetelor
- Dileme
- Din casă
- dinRomania
- domnul Sony & Maxine Jazz
- evenimente
- Filme
- FITS
- Foto
- ganduri printre randuri
- Interviuri
- Necategorizate
- Obiceiuri sănătoase
- Online stuff
- PR sau piar
- ţara mea de d'oh!
- Teatru
- texte de tot râsu'
Ză claud
bloggeri
blogging
blogosfera
bucurii
campanii
comedy cluj
comunicare
concert
concerte
concurs
copii
dans
domnul sony
eveniment
evenimente
farmec
Festival
festivalul international de teatru de la sibiu
festivaluri
film
filme
FITS
ganduri printre randuri
ideo ideis
interviu
interviuri
lectii de fericire
marta usurelu
muzica
obiceiuri sanatoase
pisici
politică
povesti
PR
premii
promo
relatii publice
revista biz
romania
Sibiu
social media
teatru
TIFF
umor
vodafone