V-am mai povestit de babele mele, cele două vecine 80+ usă-n ușă cu mine, amândouă. Una e mai simandicoasă, Drama Queen și o idee mai egoistă. Culmea, e cea mai educată. Cealaltă, câteva clase de școală, om-pâinea lui Dumnezeu. Dacă are o ulcică de ciorbă mă cheamă la masă dacă mă vede. Nu contează că ciorba aia ar trebui să-i ajungă vreo două zile.
– Haide, Ruxăndrica, am o ciorbă bună, poftim la masă.
(nu suport diminutivele și, cu atât mai puțin diminutivarea numelui meu, dar la ea sună… duios, cumva, și nu-i zic nimic)
Am avut mult de lucru în ultima vreme, prin urmare abia pe finalul de săptămână apuc să fac și eu piața, cât de cât, în ciuda faptului că Matache e, practic, la parter. De obicei, doamna L. are ușa deschisă sau întredeschisă, rar cu lanțul pus și-un papuc vechi proptit în prag, ???că se face curent??? – așa s-a obișnuit – așa că intru ca acasă, tot așa cum dă și Maxine buzna când poate, și o întreb dacă vrea să-i iau ceva de la piață. E bătrână, merge greu. În plus, are 402 lei pensie. Nu prea se îndură să-și ia nimic.
– O legătură de pătrunjel, zice.
– Atât? Păi ce faceți cu o legătură de pătrunjel?
– Nu-ți mai spun, ca tu-mi iei mereu chestii și nu vrei bani.
Acum avea și o vizită, altă babă de prin bloc, la sfat, ???ca fetele???. Nu bârfesc, că le-aud uneori. Vorbesc de ce văd și ele la TV și-n lume. Iar ailaltă a și sărit:
– Ia-i salată, domnișoară. Îi e poftă de salată, mi-a zis mie. Buruieni!, exclamă nițel înveselită, nițel codindu-se, dacă nu cumva a sărit calul.
– Bine, zic.
Și mă duc.
I-am luat, firește, toate buruienile și verziturile de prin piață, niște cartofi noi și-un braț de lalele de la altă bătrână – nu pot să le rezist, mai ales dacă vând flori. S-a bucurat onest și modest, așa cum face de fiecare dată.
O săptămână mai târziu, sâmbăta trecută, iar plec spre piață. Ușa deschisă la Doamna L., ca de obicei. Din cadrul ușii se vede sufrageria, imaginea asta:
Pe masă, o săpămână mai târziu, încă mai erau o parte din lalele.
O văd ieșind de după ușă, din bucătărie.
– Te uiți la flori, nu? Vezi ce-au ținut? Mi le-ai dat cu drag, se vede. Știi c-a fost ziua mea? Am împlinit 87 de ani. N-am primit alte flori, doar astea de la tine. Uite că țin.
Acum o lună a fost ziua mea. Am primit multe flori. Și mi s-a părut nedrept și trist că 50 de ani n plus te lasă fără flori de ziua ta. Și m-am decis să-i iau mai des flori, că la astea oricum nu poate să protesteze. Apoi mi-am înghițit lacrimile, am îmbrățișat-o, i-am spus La mulți ani.
– Mă duc la piață. Ce vreți să vă iau?
– Niște sănătate, Ruxăndrico, dacă găsești!
I-am luat… de fapt, nici nu contează. Și niște lalele noi.
Azi i-am făcut, pe furiș, poza de mai jos. Internet, meet doamna L. 87 de ani de-acasă.
Frumos! La multi ani doamnei L.!