– Hai, mai ia o linguriță de piure. Pentru mămica.
– Dacă mă iubești, o să mănânci toată carnea.
– Dacă nu te miști mai repede, te las aici.
– Dacă mai țipi, te pocnesc, îți iau jucăria, nu te mai las la desene șamd.
– Cutărică nu plânge. Mă faci de râs.
Vi se par cunoscute? Sunt diverse expresii ale unor forme de abuz parental. Sigur, ușoare, și, dacă nu sunt repetate, nu au neapărat urmări. Dar, de cele mai multe ori, sunt repetate, într-o formă sau alta. Pentru că adulților li se pare cumva normal să-și manipuleze, mintă, ofenseze, agreseze sau ironizeze copiii. În scop educativ, desigur.
După care le fac procese de intenție copiilor pentru că, la rândul lor, manipulează, mint, ofensează sau agresează alți copii și, mai târziu, adulți.
Abuzul nu e doar fizic sau verbal, sunt o mulțime de alte tipuri iar copiii sunt foarte sensibili la toate. Unele tipuri sunt reglementate legal, altele nu. Afară. La noi legislația e destul de relaxată, aplicarea și mai și, iar mentalitatea e din alt secol, alt mileniu. Învățăturile transmise din generație în generație par să fie mult mai prețioase decât sfatul unui medic sau al unui psiholog. Iar la noi bătaia încă e ruptă din rai, și, mai ales pe la țară, adesea, copiii primesc responsabilități și sarcini care le depășesc vârsta. Plus că există această convingere a părinților că, dacă le-au dat viață, au drept de viață și moarte asupra copiilor – ???eu te-am făcut, eu te omor???. Uneori, chiar o fac. Copilul meu, dreptul meu. Nu. E copilul tau, dar are drepturile lui. Tu ești (doar) responsabil de el, ai dreptul să ai grija de el.
Pentru un copil, părintele e Alfa și Omega, sistemul de referință, cel de la care vrea să primească aprecieri, corijări, dacă e cazul, cel a cărui părere și, mai ales aprobare, contează cel mai mult, cel în care are încredere că-l va proteja, cel pe care încearcă să-l mulțumească, fie pentru a primi aprobarea, fie pentru a nu fi pedepsit. E ușor de manipulat emoțional. Iar manipularea e și ea o formă de abuz.
Cu alte cuvinte, poți să-i dai mâncare și haine și chiar să ți se pară că e bine ce faci, că-l educi cum trebuie dar, cu toate, asta, indiferent de bunele tale intenții, poți fi un părinte abuziv.
Câteva exemple de abuz care acum poate nu vi se pare abuz găsiți aici.
Leave a Comment