Și-am mers iar la BIZ SMS Camp, ediția de vară 2017, cu o vreme perfectă de fugit de-acasă fix până la (hotel) Piatra Craiului din Pârâul Rece. Cu mulți prieteni din online, agenții, companii, dar și cu mulți, mai mult de jumătate, participanți noi. Cu conferințe, dezbateri și exercițiu practic – rezolvare de brief-uri, cu distracție seara, cu activări și daruri inspirate de la partenerii evenimentului*.
Merg la câteva conferințe și evenimente legate de comunicare pe an, știu ce se spune, și la microfon și (mai ales) ce se comenează pe la mese, și mi se pare o rețetă ideală asta găsită de Marta și echipa BIZ: un cadru informal în care se vorbește mai relaxat despre lucruri care ne dor pe toți. Iar oamenii care vin acolo pun pe tapet chestiuni serioase.
Brief și bani
Astfel, la ediția asta, s-a vorbit despre brief-uri, și cât de importante sunt ele în viața noastră, cât de mult contează un brief bine conceput și un client care știe nu doar ce vrea dar și ce-i trebuie. Sau măcar e dispus să 1. asculte consultanții în oricare dintre cele două variante, separate sau combinat, și 2. apoi să țină cont de sfaturile acestora. Dacă nu din alt motiv, măcar pentru că i-a ales și-i platește.
Altfel, e ca și cum te duci la medic, ăla te caută, îți zice ce ai și cum sa (te) faci mai bine și tu nu-l asculți pentru că îți stii cel mai bine organismul.
Bonus. Cum să faci bine un brief – pentru o colaborare cu bloggeri zic. Eu sunt fan declarat al documentarii, așa că fă-o temeinic, vezi ce și cum scrie bloggerul, vezi dacă a scris de compania/produsele tale și/sau de concurență, vezi ce mai zice și pe rețelele sociale, ce-i place și ce nu. Și dacă nu poți afla prea multe, e ok să-l întrebi: Bună, ne-ar plăcea să lucrăm împreună la o campanie pentru papuci cu blăniță. Ce părere ai despre produs? Îți place? L-ai încercat? Mna. De bun simț – n-o să obosesc niciodată să spun că PR-ul e o chestie de bun simț!
Iar în ceea ce privește unghiurile de abordare, lăsați-ne libertate. Pot să înțeleg obiective clare de comunicare, însă știu sigur că se poate scrie despre aproape orice din multe unghiuri.
S-a vorbit mult și de bani, din toate cele trei perspective: client, blogger, agenție. Mie mi se pare că lucrurile s-au mai schimbat în bine la capitolul plăți și nu se mai așteaptă cu lunile, dar rămân discuții pe ici, pe colo, cu clienți care plătesc foarte greu, cu agenții care încă nu înțeleg că bucățica aia de hârtie, contract îi zice, e între agenție și blogger și nu scrie nicăieri ???plătim după ce plătește clientul???. Da, e nasol, agenția e la mijloc, și-o ia și de colo, și de colo, dar, sorry for the bad news, ăsta e jobul, printre altele, de mijlocire. Adică strategie ȘI implementare. Și toată lumea știe că nu e bine să ai reputație proastă iar balta n-are atât de mult pește încât să dai prea multe țepe. Sau, mă rog, dacă-ți place să lucrezi cu hamsii, e ok și-așa. Hamsiilor nu le pasă prea tare și nici nu se tocmesc.
Dar, așa cum ziceam mai sus, de la mine se văd progrese (și) în privința asta.
În fine, că ziceam că agențiile-s la mijloc, enters Procurement!
Departamentul Balaur, SEAP-ul marilor companii, care, adesea calculează strategia și creația la kil și pentru care prețul e singurul criteriu – de cele mai multe ori. E unul dintre motivele pentru care se angajează PR Specialist cu 1-2 ani de experiență și care n-are cum să fie specialist, e plătit conform experienței, dar e bugetat conform titlului. Tocmai pentru ca agențiile să aibă un buffer, cât de mic, și să poată să-și desfășoare activitatea. Iar oamenii buni muncesc de le sar capacele. Pe bani ok, dar mult, nene!
Când o să acceptăm că acele campanii la care dăm share se fac cu oameni și subcontractori buni (și plătiți pe măsură), s-ar putea să nu ma primim comunicate de presă cu virgulă între subiect și predicat și să nu mai vedem spoturi cu papagalul care urlă Senalax și alte sinistroșenii. Și, da, știu care e nivelul publicului. Dar nu e ATÂT de jos!
Prin urmare, clienților, plătiți ce respectați și respectați ce plătiți. Agențiilor, la fel, + e mereu loc de mai bine. Bloggerilor, scrieți (mai) bine, vedeți un pic la personal branding, iar campaniile vor veni, dacă ăsta vă e scopul. Deși eu nu cred că ăsta ar trebui să fie, și cine s-a apucat de blogging pentru bani, dacă nu era deja vedetă, nici n-o să-i facă prea curând.
Debate și iar brief-uri
Debate-ul a fost, ca de obicei, unul dintre cele mai așteptate evenimente de la BIZ SMS și a fost la fel de mișto ca de fiecare dată. De data asta discuția a fost între campanii pe bloguri vs campanii pe FB. Evident că toată lumea știa că mixul e soluția ideală, dar dezbaterea s-a făcut de dragul argumentelor pe care fiecare dintre părți poate să le aducă. Nu e despre cine câștigă, e despre prezentarea unor argumente, iar alea sunt extrem de utile, mai ales dacă FB este apărat de Alex Negrea, iar bloggingul de Manafu. Au câștigat bloggerii, btw, deși, dacă aș avea de ales, eu mai degrabă mi-aș băga banii în FB – firește, luând în calcul variabilele de rigoare.
Bref-uri am primit și la sesiunea dedicată. Nu mai știu câte echipe am fost, cred că 9 sau 10, și fiecare a primit un brief de la partenerii taberei, ceva concret care trebuia să-și găsească soluția din mințile încinse ale participanților. Nouă ne-a picat BT și cred că am fost aproape de a câștiga fiindcă am avut Best Team și un spot magnific cu Crivăț pe post de zân și Cristian Gog (îhîm, acel Cristian Gog) care are foarte mult talent, după cum știm cu toții, și a ghicit exact numele produsului bancar de care avea nevoie zânul.
Mi se pare, chiar și după mai bine de 15 ani de practică, un exercițiu extrem de util, să lucrezi cu oameni cu care n-ai mai lucrat, să vă puneți mințile a bătaie penru ca, în decurs de o oră, să veniți c-o strategie care să rezolve brief-ul, cu buget, influenceri, ba chiar și spot, iată! Mi-ar plăcea să se întâmple mai des jocuri d-astea, și mi-ar plăcea să facem odată și echipe unitare – doar de clienți, bloggeri sau agenții – pe același brief. Sunt curioasă de rezultate și diferențe! (Marta, ai legătura!)
Distracția
Da, e și distracție. *Am mâncat înghețată și sorbet pe săturate de la Siviero Maria, am băut Carslberg și Tuborg, și Lillet, și Havana Club, fiecare după posibilități și ficat, am băut și mâncat iaurt Napolact, salate Eisberg ♥, muuuulte cafele de la Nespreso și, nu în ultimul rând, am ajuns și eu să testez faimosul kebun de la Condimental, că prea scrisese toată lumea de el – da, e bun. Mie mi-a plăcut ăla cu vită și n-am mai putut să gust și varianta cu pui, dar o să mă duc la fața locului să încerc! Apropo, foarte mișto ideea de activare Condimental – Mentalist – Gog, și foarte mișto și joaca lui care a pus în valoare brandul. Mi-a plăcut că brandurile prezente s-au străduit să facă lucruri cu sens în context – bravo!
S-a cântat, s-a dansat, s-a cântat iar, la Breakfast Club, până în zori de zi. Și deja până la final s-au strâns mâini și s-au discutat campanii, s-au lămurit nelămurite, s-a vorbit MULT de industrie și despre cum ar trebui făcute lucrurile și eu chiar sper că ne-am dus cu toții la cășile ori birourile noastre și le vom face mai bine.
Și mai sper că, dacă n-ați fost până acum, bifați măcar în al 14-lea… ceas, la iarnă, între 7 și 10 decembrie. Același loc, aceeași atmosferă!
PS despre Pasiune vorbesc mâine că m-am lungit acum cât o zi de post!
Frumos articolul, punctat in detaliu fiecare lucru petrecut acolo, eu cred ca daca te apuci sa scrii in primul rand nu trebuie sa o faci pentru bani.