Nu m-am uitat la premii aseară, nici măcar la defilările de pe covorul roșu. Cred că e o premieră pentru mine asta, dar, sincer, mi se pare că Oscarurile au devenit, mai ales în ultimii doi ani, cireasa din vârful unei prăjituri cu prea multe ingrediente sintetice. Sigur, au fost și anul acesta filme care mi-au plăcut, însă nici măcar unul la care să resimt vreun pumn în stomac și mult chef să tac după vizionare*. Mă rog, poate și pentru că Dunkirk sau Darkest Hour au fost doar montări (remarcabile, poate, însă nu epice) ale unui moment cunoscut din istorie, poate pentru că am mai văzut filmul cu fata mută și zeul pește, sau poate pentru că e prima dată din câte pot să-mi amintesc când un film care-l are protagonist pe Daniel Day-Lewis m-a plictisit până la renunțare**.
Sigur, mi-a plăcut jurnalismul din The Post, mai ales în contextul prostituării la nivel de centură a presei scrise de azi – fără să generalizez, situația nu e deloc veselă, o știm cu toții. Ca o paranteză, cel mai recent anunț de angajare în presa centrală de la noi pe care l-am văzut, pentru un cotidian național care încă apare în variantă tipărită, conținea cuvintele borasca, tefeliști, sifon (nu din ăla de băut). Bine, conținea și, mă scuzați, cur, dar așa e numele recrutorului, nu ne putem lega de asta. Am închis paranteza. Mi-a plăcut și monologul tatălui din Call Me By Your Name și, mai ales, ultimul cadru, și mă bucur că a luat Oscar pentru scenariu adaptat domnul Ivory, cel mai în vârstă câștigător de până acum, care a avut și cea mai mișto cămașă, apropo! Foto: Michael Baker / A.M.P.A.S.
Totuși, dacă e să fim atât de corecți pe cât pretinde industria acum că vrea să fie, prin înlocuirea, de exemplu, a unuia dintre prezentatori, acuzat de hărțuială sexuală, cu două femei (!), în CMBYN un adult seduce un minor, iar câștigătorul de la Best Animation Short Film, Kobe Bryant, a fost acuzat de viol în 2003, cu acuzații care au fost retrase DUPĂ ce victima a decis să nu depună mărturie și a căzut la pace cu cel acuzat într-un proces civil.
Și Ryan Seacrest, gazda show-ului Red Carpet Live la E!, are clopoței cu acuzații de sexual misconduct agățați de coadă, dar asta nu l-a impiedicat să susțină live-ul pentru că E! a zis că e ok, dom’le, am făcut noi (n.m. o televiziune de entertainment, un can-can tv) o anchetă internă și am decis că e ok. Asta nu a împiedicat nici multe din vedetele de pe covorul roșu să vorbească cu el.
Sincer, nici gluma lui Kimmel despre #metoo (sau cel puțin presupun că asta a vrut să fie) nu m-a impresionat prin substanță: Oscar is the most beloved and respected man in Hollywood. And there’s a very good reason why. Just look at him. Keeps his hands where you can see them. Never says a rude word and most importantly, no penis at all. He is literally a statue of limitations. And that’s the kind of men we need more of in this town.
Pardon? Asta e problema bărbaților de la Hollywood? Penisul, nu creierul, principiile, valorile sau faptul că, vreme de zeci de ani, și-au și li s-a permis să umble cu slițul desfăcut în văzul lumii, atâta vreme cât au putut decide cine e și cine nu e vedetă, timp în care au făcut grămezi de bani? OK, bine, mersi, lăsați.
Nu în ultimul rând, deși, spre deosebire de Globuri, Time’s Up a anunțat că mai lăsăm de la noi cu ținutele all black, că nu boicotăm premiile și facem un statement, deși la Oscar, că e cel mai mare deranj mediatic din industrie, hai să fim fetițe și să purtăm ce au creatorii faimoși bunăvoința să ne dea ca să fie toată lumea mulțumită. Excepție au făcut Tiffany Haddish și Maya Rudolph (foto: Todd Wawrychuk / Bill Barnes / A.M.P.A.S.) care au venit pe scenă cu papuci UGG, prima, și descultă – ailaltă, și Allison Janney (Oscar pentru Cel mai bun rol secundar) care, la întâlnirea cu presa după ce a primit Oscarul, primul lucru pe care l-a zis a fost ???O să-mi scot pantofii!???
Da, s-a spus, pe ici, pe colo, și că sunt prea puține femei în roluri cheie, iar Frances McDermott, câștigătoarea Oscarului pentru Cel mai bun rol principal, le-a invitat pe celelalte nominalizate să se ridice în picioare ca să le vadă lumea:
And now I want to get some perspective. If I may be so honored to have all the female nominees in every category stand with me in this room tonight, the actors – Meryl, if you do it, everybody else will, c’mon – the filmmakers, the producers, the directors, the writers, the cinematographer, the composers, the songwriters, the designers. C’mon! Okay, look around everybody. Look around, ladies and gentlemen, because we all have stories to tell and projects we need financed. Don’t talk to us about it at the parties tonight. Invite us into your office in a couple days, or you can come to ours, whatever suits you best, and we’ll tell you all about them. I have two words to leave with you tonight, ladies and gentlemen: inclusion rider.
Concluzia? A zis-o Kimmel în deschidere: ???we will always remember this year as the year men screwed up so badly, women started dating fish???. După care Academia a decis că fix ăsta a fost Cel mai bun film. The End.
***
Să zicem că 2017 a fost un an de cotitură la Hollywood, că filmele de anul trecut erau deja pe ecrane, produse, socotite, că de anul ăsta lucrurile se vor schimba, că n-o să mai auzim scandaluri și că o să vedem filme bune, indiferent că sunt făcute de femei, bărbați, de orice rasă, de pe orice continent. Sau planetă. Și mai puțin discurs corect politic dacă nu e susținut prin fapte, mai puține standarde duble și, în general, mai puțină ipocrizie, dacă se poate, vă mulțumesc!
Ceea ce ne doresc tuturor!
PS Cred că am văzut doar vreo câteva ținute care să mă impresioneze la această ediție de Oscaruri. Mă mai uit. Dar slab rău și la capitolul ăsta. Sorry!
* nu. mint. a fost unul. dar nu a fost printre cele nominalizate la Best Picture.
** s-ar putea să fie vina mea nu a filmului, nu exclud
Leave a Comment