Sper că sunteți la curent, dacă nu chiar la zi!, cu scandalul Cambridge Analytica. Dacă lucrați în industria comunicării, ar trebui. De fapt, dacă sunteți pe FB, ar trebui. Pentru că toată povestea asta e despre fiecare dintre utilizatorii platformei și pe bune că nu înțeleg prea bine de ce nu e un subiect de conversație și pe zidurile noastre treaba asta și, mai ales, de ce, după toate dezvăluirile, încă sunt oameni care-și verifică asemănarea c-o vedetă sau alta prin intermediul unor mine de date personale deghizate frumușel în teste haioase în terțe părți unde intri cu datele de FB în timp ce le permiți să acceseze tot ce vor ele despre tine și prietenii tăi. Mă rog, FB zice acum că nu, dar cine-i mai crede?
Dacă nu știți scandalul, un rezumat nu prea stufos e aici, dar puteți căuta și singuri resurse suplimentare. A! E și la Dragoș Stanca un material bine alcătuit despre asta.
Altfel, pe scurt, o firmă care face cercetare de piață (hai să zicem așa!) de mulți ani și pentru multe companii și țări, s-a jucat de-a Dumnezeul datelor personale, colectând, via FB, prin tot soiul de teste de personalitate online, d-alea de le dai acces și apoi share, informații despre utilizatori DAR și despre prietenii lor, ceea ce nu era chiar fix în termeni și condiții. Mai mult, pe baza ăstor informații, i-au servit pe utilizatori, se estimează că e vorba de zeci de milioane!, cu fake news, fluturate pe bază de algoritmul lui Mark. Fiindcă rețeaua e mare, și manipularea astfel făcută are rezultate pe măsură, gen Trump președinte. Sau scandalul din Africa de Sud, ăla de care v-am povestit și eu, cu Bell Pottinger – da, am verificat, au lucrat împreună cu Cambridge Analytica acolo.
Desigur, Facebook zice că vai, nu se poate, așa ceva e contrar lucrurilor în care credem noi, ce mama naibii, ne-au păcălit ăștia, noi nu am face așa ceva, doar că exista un fost angajat care spune că verificările accesului terților la informațiile utilizatorilor și celor cu care sunt conectati nu era chiar o prioritate în Facebook.
De asemenea, demn de menționat este că toate aceste investigații și dezvăluiri au fost făcute de presă, de Channel4, NYT, The Observer inițial, după care s-au apucat și alții de săpat. Încă se sapă! Ăsta e genul de jurnalism care se premiază cu Pulitzer, și aș paria că așa o să și fie – vedem la anul, dacă ține cineva pariul și dacă nu aflăm de altele și mai oribile între timp. Deși… mai rău decât să schimbi perspectiva asupra a ceea ce e real și ce nu, nu știu ce poate fi.
Cam ăsta e contextul în care trupa Massive Attack a decis să-și închidă temporar activitatea pe FB, măcat până sunt convinși că lucrurile astea sunt luate în serios de FB și se și schimbă niște politici în sensul ăsta. Aveau, la momentul respectiv, azi, că azi a fost, 2,8 milioane de fani în rețea. Două milioane și opt sute de mii înseamnă că ăsta era un canal important de ținut legătura între ei și fanii lor.
Sigur MA, în special Robert Del Naja sunt împlicați în diverse cauze sociale și-și sunt fideli propriilor credințe, valori și principii, nu comunică doar prin muzică ce au de spus ci chiar se implică, inclusiv cu donarea fee-urilor din unele concerte în beneficiul unor ONG-uri. Dar, chiar și-așa, mie mi se pare o declarație foarte puternică și sunt extrem de curioasă dacă vor urma și alți artiști.
Bine, eu sunt curioasă mai ales să văd dacă industria marcomm o să reacționeze cumva la asta prin vocile organismelor din industrie. Sigur că tuturor ne place că putem targeta, sigur că tuturor ne place că FB îți spune și ce culoare preferată la șireturi are vărul primar al cumnatei profilului targetat pentru reclama ta, sigur că unii nu avem o problemă cu fake-news pentru că susțin un climat general de prosteală de care noi profităm, dar, totuși, una e să-mi bagi sub nas reclame la aspiratoare după ce am scris că aș vrea unul nou, și alta e să-mi schimbi percepția despre un candidat sau altul, lasându-mă să văd doar știri (fake sau nu) ok despre respectivul candidat și, eventual, doar știri nașpa (fake sau nu) despre contracandidat. Asta nu mai e ???dă-te cu nush ce parfum că sigur o să faci sex!???, asta e cu totul și cu totul altă poveste, iar ramificațiile ei pot fi extrem de grave.
Și mă întreb – retoric, că nici eu nu am un răspuns acum – unde tragem linie? Pentru că, până la urmă, FB e o platformă care a permis să se întâmple lucrurile astea iar acum spune, și mie momentan nu mi se pare prea ușor de crezut asta, că nu a știut, că a fost doar un instrument, nu un complice.
Dacă e așa, teoretic nu e aproape nici o diferență între susținerea prin publicitate a unor televiziuni care manipulează și prezența ori bugetele pe Facebook.
Așa că vă întreb: unde tragem linie?! Ramânem unde-i publicul și metodele aparent gri sau ignorăm canalul și ne delimităm de practici necurate?
Leave a Comment