February 15

Noi toți chiar facem un spital!

M-am bucurat și eu azi, ca toată lumea din bula mea, de donația OMV Petrom – în caz că n-ați aflat, au donat 10 (zece!) milioane de euro pentru construcția spitalului de oncopediatrie, proiect al celor de la Dăruiește Viața cu care v-am mai făcut și eu capul calendar în oarece rânduri.

Dincolo de generozitatea companiei, însă, aș vrea să vă amintiți să vă aplaudați și pe voi, cei mulți care faceți donații recurente pentru programe și proiecte minunate, pentru jurnalism onest și responsabil, pentru ca niște oameni – cauze aparent pierdute de sistemul nostru sanitar – să regăsească speranța și să se trateze în afara României.

Aș vrea să vă aplaudați și să vă gândiți un pic la tot ce am mai putea face – împreună! – în și din țara asta dacă am fi un pic mai responsabili și determinați să facem (în loc să ne indignăm virtual, de exemplu) și mai puțin preocupați de piedici, mai puțin comozi, mai puțin leneși. Nu e nevoie să bifăm o revoluție azi (mă rog, de fapt ar cam fi nevoie, dar nu-s absurdă, știu ce se poate și ce nu), e suficient să schimbăm câte puțin, un pic mic, în fiecare zi. Ca atunci când începe să te preocupe propria sănătate: nimeni nu s-a ridicat de pe canapea și a terminat un maraton. Dar azi urci două etaje pe scări, mâine mergi pe jos până la magazin, poimâine nu mai bei doi litri de cola, și tot așa, cu pași mici apare mai binele.

Sunt sigură că primul gând avut de Oana & Carmen de la Dăruiește Viață a fost că e imposibil să faci un spital din donații în România de azi. Așa cum foarte multe lucruri par imposibile în România de azi. Dar asta nu le-a oprit să înceapă acest proiect, asta nu le-a oprit să spună, oricât de nebunește ar fi putut să sune, Noi facem un spital.
Cu mic, cu mare, noi, mari și mici, peste 250.000 de donatori persoane fizice, chiar facem un spital!

Așa că, dincolo de bani, mie donația de azi mi-a adus și o infuzie de optimism. Nu suficient cât să-mi pun în cui gândurile de plecare, dar destul cât să-mi spun, într-o seară de vineri, răcită cobză, ”Dar dacă totuși…?”



Copyright © 2014. All rights reserved.

Posted 15/02/2019 by ruxandra in category "ganduri printre randuri

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *