Olimpiada de la Londra ne-a ţinut aproape de televizoare mai bine de două săptămâni. Ne-am încurajat favoriţii, am scrâşnit din dinţi când sutimile în minus i-au descalificat ori aruncat în afara podiumurilor pe sportivii români, am lăcrimat, de bucurie sau de tristeţe, am strigat, am sperat şi, când a fost cazul, am fost mândri că steagul românesc s-a aflat deasupra altor steaguri!

Că e bun sau nu acest loc 27 în clasamentul general al medaliilor nu vreau să discut. Sigur că putem mai mult – Ungaria cum poate?! – dar, în condiţiile de subfinanţare de care se “bucură” sportul românesc, e un rezultat decent al sportivilor. Dar noi, cei de acasă? Ce rezultat avem?

Poate că vom mai comenta un pic unele fotografii – spectaculoase, fără îndoială – de la Jocurile Olimpice, poate că vom comenta sumele primite de olimpicii români de la stat ca prime pentru performanţele lor, vom mai aplauda odată sponsorii COSR (am povestit de ei – 1, 2, 3, 4 – măcar atâta lucru să fac şi eu drept mulţumire) pentru că s-au implicat şi apoi… oare vom uita această patimă olimpică sau ne vom aminti, oare, că cei de la COSR încearcă să schimbe legislaţia şi vom încerca să-i ajutăm?

Vom merge, oare, în tribunele stadioanelor să susţinem şi altceva decât fotbal prin contribuţiile noastre de plătitori de bilete, vom face mai mult sport, vom organiza acţiuni de strângere de fonduri (de fonduri, da, nu de mâini!) pentru cluburile sportive în care se face pregătirea următoarei generaţii (poate) de olimpici? Vom încerca, în următorii patru ani, să nu uităm de sportivii care, mai ieri, ne ţineau cu sufletul la gură şi cu pumnii strânşi  în faţa televizoarelor, vom încerca să ne interesăm mai des de soarta lor, de pregătirea lor, de ce putem face – în afara celor două săptămâni olimpice – pentru ca ei să reuşească performanţe mai bune şi noi, inevitabil, să ne bucurăm mai mult?!

Admiraţia tăcută nu e suficientă iar uitarea nu e, în nici un caz, măsura respectului pe care ar trebui să-l purtăm acestor sportivi – nu doar atunci când concurează ci, mai ales, atunci când muncesc până la epuizare pentru performanţele lor.

Din punctul meu de vedere, asta ar trebui să fie, pentru noi, toţi cei de-acasă, lecţia acestor Jocuri Olimpice. Lecţia în care învăţăm să ne susţinem sportivii şi performanţa olimpică mai des decât odată la patru ani, comod, din fotolii. Nu pot decât să sper că nu sunt singura care a învăţat-o.

Eh, şi se termină şi Jocurile Olimpice din 2012 – urmează cele Paralimpice, sper că echipele româneşti să se bucure de cel puţin la fel de multă susţinere cât au avut cele care îşi iau, în acestă seară, “La revedere” de la Londra. Ultima dintre companiile care sunt sponsori oficiali ai Comitetului Olimpic şi Sportiv Român cu care am stat de vorbă despre această implicare este GDF Suez. Interesant este că la nivelul Grupului GDF SUEZ nu există un parteneriat global cu Comitetul Internaţional Olimpic, colaborarea cu Comitetul Olimpic şi Sportiv fiind una locală şi că acest parteneriat – o să vedeţi – e cu bătaie lungă, nu doar o oportunitate de promovare cât sunt reflectoarele pe sport.

Fără alte introduceri, aşadar, vă redau exact răspunsul celor de la GDF la întrebările mele, aceleaşi pentru toţi sponsorii: de ce acest parteneriat, cum se desfăşoară şi cum îl comunicaţi. Şi, fireşte, mulţumirile mele pentru că au ales să susţină perfomanţa olimpică a României şi, de ce nu?, bucuria adusă de sportivi nouă, celor care le-am ţinut pumnii pentru medalii!

În septembrie 2010 GDF SUEZ Energy România a încheiat un parteneriat cu Comitetul Olimpic şi Sportiv Român. Structura parteneriatului are la bază două componente: susţinerea sportivilor de performanţă incluşi în programul Pol România şi evenimente dedicate publicului larg din dorinţa de a face să renască mândria românilor faţă de valorile olimpice şi de a promova practicarea sportului de masă.

Am ales să susţinem Comitetul Olimpic şi Sportiv Român din dorinţa de a sprijini excelenţa şi performanţa în sportul românesc dar şi de a încuraja practicarea sportului de către un număr din ce în ce mai mare de români, sportul ca mişcare în general şi nu neapărat la nivel de performanţă. Pentru a avea din  nou elite în domeniul sportului românesc trebuie să formăm baza de selecţie din care să se facă recrutarea pentru nivelul de performanţă. În plus, valorile brandului GDF SUEZ sunt apropiate de cele din domeniul sportului : Angajament, Îndrăzneală, Coeziune, Exigenţă.

În anul 2011, evenimentele Caravana olimpică GDF SUEZ, derulate în Craiova, Ploieşti şi Bucureşti au reunit numeroşi participanţi, iubitori ai sportului. În cadrul acestor evenimente au fost organizate activităţi sportive precum handbal, badminton, tenis de masă, tenis de câmp, streetball, volei şi competiţii de cros pe tranşe de vârstă. Alături de participanţi au fost prezente nume sonore din sportul românesc precum Violeta Beclea (vicecampioană olimpică atletism), Doina Melinte (campioană olimpică atletism), Cristiana Cojocaru (medaliată cu bronz la Jocurile Olimpice), Natalia Andrei (campioană europeană atletism), Otilia Bădescu (campioană europeană la tenis de masă), Ionela Tîrlea (vicecampioană olimpică atletism), Leonard Doroftei (medaliat cu bronz la Jocurile Olimpice box), Anamaria Tămîrjan (medaliată cu bronz la Jocurile Olimpice gimnastică artistică), Ionela Tîrlea (vicecampioană olimpică atletism), Corina Ungureanu (campioană mondială la gimnastică artistică) dar şi membri ai loturilor naţionale şi olimpice de pe plan local, activând în diverse sporturi.

Câştigătorii competiţiilor au primit premii iar pentru participanţii atelierelor de sport a fost organizată o tombolă cu premii constând în articole sportive.

În preajma evenimentului anului 2012, Jocurile Olimpice de la Londra, GDF SUEZ Energy România împreună cu Comitetul Olimpic şi Sportiv Român lansează campania de promovare a echipei olimpice a României ,,Energie pentru performanţă’’. Sandra Izbaşa (gimnastică artistică), Andreea Ogrzeanu (atletism 100m), Nicoleta Grasu (aruncare disc), Flavius Koczi (gimnastică artistică), Georgeta Andrunache şi Viorica Susanu (canotaj) sunt vedetele acestei campanii.

Campania de comunicare se va desfăşura astfel:

–          9 iulie  – 12 august – campanie online pe site-urile Hotnews, Yahoo (News, Mail&Messenger) şi Facebook.

–          23 iulie -12 august – campanie TV pe canalele de televiziune TVR1 şi TVR2.

Din partea GDF Suez România mi-a răspuns – şi îi mulţumesc (şi) pe această cale – Ramona Sărărescu, Project Manager Comunicare :)

Am citit azi pe GSP o declaraţie a unuia dintre organizatorii amicalului Dinamo-Barcelona, cum că Guvernul a ales să sponsorizeze concertul artisei Lady Gaga în România: “Am vorbit cu ministrul dezvoltării la meci şi l-am întrebat: “Cum să puneţi logoul României, celebra frunză, pe afişele concertului cu Lady Gaga, pentru un milion de euro, şi noi aducem Barcelona la Bucureşti şi totul trece neobservat”? (nu apare citat nici un răspuns)

Desigur, primul impuls a fost să mă revolt. Cum naiba?! Păi cu un milion de euro TVR Cultural ar fi putut funcţiona aproape trei ani! Şi asta e doar prima chestie care-mi vine în minte!

Da, fără nici cea mai mică îndoială, faptul că Lady Gaga vine în România e un lucru foarte tare, are potenţial de a atrage turişti (nu are prea multe concerte în estul Europei dar fani grămadă, cucoana e un fenomen, fie că nep lace, fie că nu) şi ne pune pe o hartă onorantă, a ţărilor care-şi permit să organizeze aşa ceva. Şi nu spuneţi că “ţara arde, baba se piaptănă” – faptul că avem concerte cu artişti importanţi dă bine în afară, iar banii pentru organizare sunt privaţi.

Un milion de euro, însă, e o sumă foarte mare în context, atât de mare încât am avut dubii în privinţa veridicităţii acestei informaţii, aşa că i-am sunat pe cei de la emagic, organizatorii concertului Lady Gaga în România, să-i întreb dacă e adevărat. Şi nu, nu e adevărat. Statul nu a dat nici o sumă de bani pentru ca faimoasa frunză să apară pe afişul acestui concert.  Acest lucru este oferit, gratis, de organizatori, din dorinţa de a ajuta la promovarea turistică a României în cadrul unui eveniment cu vizibilitate mare. Deci, mai zic odată: nici un ban “de la Guvern” nu a fost plătit pentru acest lucru.

End of story!

PS vă invidiez pe ăştia de mergeţi la Lady Gaga. Eu nu sunt în Bucureşti, dar cred, chiar cred, că o să fie un super show, mai ales că am mai aflat un detaliu-două de la organizatori azi :)

E aproape la final această ediţie a Jocurilor Olimpice, cu bune şi cu rele, cu bucurii şi dezamăgiri, cu eleganţă şi, uneori, cu nedreptate. Aşa cum am scris şi zilele trecute, însă, sportul are nevoie de susţinere financiară, fără asta perormanţa e mult prea greu de atins în condiţiile în care sportivii români concurează cu sportivi din ţări care pun preţ pe performanţă. Tocmai de aceeea am vrut să vă povestesc unele lucruri despre sponsorii principali ai Comitetului Olimpic şi Sportiv Român, pentru că eu cred că aceste companii merită aprecierea noastră, a tuturor, pentru că au als să susţină sportul şi pregătirea olimpicilor români!  Azi aflăm de la Renault, prin Dora Pasare, PR & Brand Manager, de ce au ales să facă acest parteneriat cu COSR, în ce constă el şi, mai ales, cum îl comunică.

De ce ati ales sa faceti acest parteneriat cu COSR?

Am ales să facem acest parteneriat din dorința de a fi cât mai aproape de sportivii care vor reprezenta România la Jocurile Olimpice de la Londra. Credem că ei trebuie să fie încurajați, iar performanța lor merită răsplătită. Parteneriatul este unul natural pentru noi deoarece valorile brandului Renault sunt în deplină concordanță cu valorile olimpice. Astfel, mentalitatea de învingător, ambiția, dinamismul și spiritul de fair-play sunt sunt elemente definitorii ale olimpicilor, dar și ale brandului Renault.

In ce consta acest parteneriat?

Renault România a devenit sponsor principal al Comitetului Olimpic și Sportiv Român din dorința de a sprijini, încuraja și răsplăti sportivii români care participă anul acesta la Jocurile Olimpice de la Londra. Astfel, ca urmare a acestui parteneriat, fiecare sportiv medaliat cu aur, argint și bronz la Jocurile Olimpice de Vară de la Londra din 2012 va fi premiat cu un autoturism Renault. Modelele Renault cu care vor fi premiați olimpicii români sunt Latitude, Mégane sau Twingo, în funcție de culoarea medaliei pe care o vor aduce acasă.

Cum comunicati acest parteneriat?

Comunicarea parteneriatului cu COSR se axează pe evidentierea valorilor olimpice. Renault a pornit în căutarea a 100 de oameni obișnuiți care se ghidează în viața lor după aceleași valori ca și olimpicii români care ne vor reprezenta la  Londra. Ei vor deveni ambasadori ai valorilor olimpice și vor avea ocazia de a-i cunoaște personal pe sportivii din lotul olimpic, în cadrul Galei de Premiere ce va fi organizată la București.

Pentru o comunicare cât mai eficientă, folosim în strategia noastră de comunicare toate canalele disponibile, atât cele clasice, cât și social media. Astfel, campania de căutare a celor 100 de Ambasadori Renault are în centrul său platforma online, unde vizitatorii își pot înscrie poveștile prin care argumentează cu exemple concrete de ce cred ei că merită titlul de ambasador al valorilor olimpice. În plus, pagina de Facebook a Renault România a devenit vector principal de susținere a sportivilor români, prin mesajele de încurajare pe care românii le pot posta în fiecare zi.

Campania conține și o componentă de bloggeri pentru susținerea platformei online. Până acum, cinci bloggeri au căutat și au propus la rândul lor posibili ambasadori ai valorilor olimpice. Mai mult, alți cinci bloggeri din cinci orașe diferite (București, Brașov, Timișoara, Cluj și Iași) au pornit pe 27 iulie, odată cu Deschiderea Jocurilor Olimpice, într-o Ștafetă Națională.

„Torța olimpică??? este un Renault Megane Olympic care a dus spiritul olimpic mai departe la propriu, din oraș în oraș, într-un adevărat tur național. Primul blogger care a preluat cheile mașinii a fost Răzvan Baciu. El a dus mașina la Zoso, apoi ștafeta a ajuns la Tomata cu Scufiță, Răzvan Dragoș și Sorin Grumăzescu ♦

Cum ar fi să pleci pe mal de Dunăre într-un weekend programat, însă, la mijlocul săptămânii?! De marţi până joi, aşa, dar să te întorci la timp ca să prinzi avanpremiera bucureşteană a mult-aşteptatului Dark Knight. Ştiţi cum e? E grozaaaav!

O gaşcă de “directori” cu funcţii care mai de care, unii mai bloggeri, alţii şi artişti, o secretară, nelipsita pilă, şi prieteni care să se îngrijească de casă şi masă (Continental), de organizare (Blogal Initiative), de aventură (Aventuria) şi, nu în ultimul rând, de transport (Renault România) – în aşa fel încât tot ce ai de făcut este să te simţi bine. În mod activ, după cum o să vedeţi!

C-o zi înainte să plecăm, Chinezu zicea c-ar trece să mă pescuiască pe la un 9 dimineaţa, timp suficient pentru bagaj – ştiam că o să fie un weekend aventuros dar în afară de adidaşi eu nu am nici un fel de echipament în sensul ăsta! – numai că m-a sunat pe la 8 şi-un sfert că în 10-15 minute să fiu jos! Nu ştiu ce-am aruncat în geanta aia, dar am fost jos!

Şi-am pornit, tropa trop, până pe la kilometrul 50 unde ne-am reunit, toată gaşca de bucureşteni. O cafea, un o măslină, apă, multă apă, şi haidam să pescuim bloggeriţa din Craiova. Ziceai că suntem ăi mai sportivi din lume, cu biciclete multe şi caiace prinse responsabil pe suporturile speciale de (la) Aventuria, iar din maşină cam aşa se vedea:

Noi am mers cu un Scenic, apropo, Chinezu a povestit despre el aici, mai bine decât aş putea eu, lucru firesc, dacă ne gândim că el a condus, iar eu nu am permis : D

Destinaţia călătoriei noastre, şi gazda aventurii, a fost Motelul Continental Porţile de Fier – suficient de retras pe malul Dunrii, în aşa fel încât să ofere intimitate unui grup măricel, cum am fost noi, dar, la o fugă de maşină de Orşova, în caz că cineva rămâne fără ţigări, de exemplu. Nu c-ar fi nevoie să ieşiţi de-acolo, dacă vă bate gândul unui team building, există sală de conferinţă, restaurant, piscină şi Dunărea, cum ziceam, care se vede frumos din toate camerele, dar e păcat să nu daţi o raită prin împrejurimi şi să rataţi o plimbare pe frumosul fluviu. Asfinţitul văzut din mijlocul întinderii de apă are consistenţa mierii.

Seara, după plimbarea pe Dunăre, am făcut echipele, pornind de la verigile slabe – cei, mai bine zis cele care nu ştiau să meargă pe bicicletă. Printre ele, şi eu. Coechipierii mei au fost Vlad, Cristina şi Augustin. Şi ce mai coechipieri, după cum o să vă povestesc! Ne-am spus echipa PRimii, ca Vlad la bază e programator, Cristina şi cu mine facem PR, iar Augustin… Augustin are mereu o replică PRegătită! Şi după aia am servit o saramură de peşte ca la mama ei!

A doua zi, mai matinal decât mi-ar fi plăcut mie – lucru compensat, însă, de faptul că vedeai Dunărea pe geam, ne-am urcat în maşini şi-am plecat să facem puncte pentru echipele noastre – patru cu toatele! Două au escaladat Ciucarul Mare, alţe două -printre care şi PRimii – am pornit să ne dăm cu bicicletele. Să se dea, adică, fiindcă eu, după cum am zis… Nu ştiu!

Totuşi, mult prea minunaţii mei colegi, ca să fim o echipă şi ca să nu pierdem punctele pentru participare in corpore, m-au căţărat în şa şi m-am ajutat să parcurg traseul, ba chiar fără să dărâm nici un jalon. Ca la carte! Şi cu mine strânsă pe bicicletă ca o pisică într-un copac la rădăcina căruia stă o haită de căţei cu dinţii la vedere! Cam aşa:

Şi nici măcar n-am scos un timp atât de rău! Dar şi dacă se întâmpla asta, eu tot aş fi rămas foarte impresionată de efortul colegilor mei de echipă. Presupun că şi asta ţine de bunele rezultate ale unui team building: eu m-am urcat pe bicicletă deşi îmi era teamă, iar ei m-au ţinut deşi nu le-a fost prea uşor, eu fiind incapabilă să-mi ţin echilibrul pe două roţi! Şi le mulţumesc!

Pe urmă am făcut schimb cu celelalte echipe şi noi ne-am căţărat pe Ciucarul Mare, un drum nici prea prea nici foarte foarte, pantă, pantă, dar domoală, ca să facem o poză creativă. Dar, dincolo de asta, pentru o asemenea privelişte:

(merită toate eforturile, vă spun!)

Mai veseli după asta,că, deh, trecusem de două probe, ne-am înapoiat la Motel, unde am apucat să facem câte un duş şi să mâncăm, apoi am pornit spre ultima parte a aventurii, respectiv concursul de caiac vite(a)ză!

Nu m-am mai urcat niciodată în aşa ceva, dar mi-a plăcut, şi mi-a plăcut la nebunie! Pricep că ambarcaţiunile folosite de noi erau mai pentru începători, aşa, un pic mai late, dar, oricum, m-am simţit foarte bine şi foarte în siguranţă. Eu şi vesta mea de salvare, ca să fim înţeleşi – cei de la Aventuria n-au lăsat nimic la voia întâmplării! Mi-a plăcut atât de tare încât am câştigat întrecerea şi la fel au făcut şi Cristina cu Augustin,

ispravă care, la finele zilei, avea să ne aducă locul I la echipe. Nu că asta ar fi contat cu adevărat pentru cineva! :))

Bonus la toată faza a fost furtuna. Pornită brusc, cu vânt puternic şi o perdea de ploaie care s-a mutat curând spre noi, cu valuri de Dunăre supărată şi cu cer întunecat – o nebunie de vijelie! Mi-a plăcut şi la fel şi furtuna care, odată ajunşi înapoi la motel, se vedea deasupra Drobetei.

Iar pe seară, cireaşa de pe tortul poveştii, concert cu Make şi Vlad, de-am cântat să acoperim ploaia care, între timp, venise şi pe la noi! Şi dimineaţa devreme, nu se luminase încă, atunci când am plecat spre căşile noastre, furtuna ne-a însoţit preţ de vreo 20 de minute, la fel de puternică, de tunătoare şi de fulgerătoare precum fusese cu o seară înainte.

Din păcate, la Bucureşti era soare. Şi tot din păcate, aventura noastră n-a durat decât două zile. Partea bună, însă, e că ne putem întoare oricând!

PS După ce am revenit din povestea asta am decis să păşesc mai des afară din zona mea de confort, chiar şi cu preţul unei febre musculare, aşa că m-am apucat, de curând, de yoga. Şi nu e atât de simplu pe cât ar putea părea. Dar despre asta într-un episod viitor!

De vreo lună de zile fac duş cu apă rece. De nevoie, mai ales, fiindcă apa caldă e oprită. Ca pe vremea împuşcatului, dar nu de la revizie ci pentru că ar lipsi nisciva finanţe la socotelile blocului cu Radetul, şi pentru că, la noi pe scară, e un nene care nu şi-a plătit întreţinerea de vreo doi ani. Nu, vă rog, nu-mi spuneţi ce i s-ar putea întâmpla omului – legal sau nu – am vise despre asta, jur, şi nici o idee nu e neapărat pacifistă!

Mai întâi cu strigături, oh şi ah, şi vaaaaaaaaai, duşurile reci au devenit, după vreo două săptămâni, aproape suportabile, unde mai pui că-ţi întâresc până şi… dinţii din care strângi vitejeşte când jetul rece îţi injectează pielea cu mii de ace. Cică e sănătos, face sângele să circule mai iute şi mai voios şiiiiiii… dăunează grav depresiei. Sigur, nu eram în depresie, nu ştiu cum se face asta, însă o schimbare de tonus tot am observat.

Cum se explică asta? Căutăm pe interneeeet! Stilul nostru de viata „modern??? a facut sa dispara un mare numar de factori de stres fiziologic – printre care si socul termic –, stres la care corpul nostru se adaptase de-a lungul evolutiei si de care ar avea nevoie in continuare pentru a se autoregla cat se poate de fiziologic.

Este stiintific demonstrat faptul ca dusul rece activeaza (ahaaaa!!!) sistemul simpatic* (n.r. – sistem nervos format din ganglioni si din fibre nervoase care regleaza, sub controlul scoartei cerebrale, functiile glandelor si ale organelor interne), ducand la eliberarea de noradrenalina (n.r. – hormon asemanator adrenalinei) si endorfine care pur si simplu ar inlatura depresia (sursa)

Problema e că acum a venit apa caldă şi, teoretic, nu mai am nici un motiv să ah, şi uh şi oh când fac duş. Dar dacă mă deprim?! :))))))

PS aici mai găsiţi nişte beneficii ale duşurilor reci, ceva a la James Bond şi mai multe nu! În caz că vi se opreşte şi vouă apa caldă, măcar să vă motivaţi! :))

Când eram mică, nu mâncam vinete decât sub formă de salată, aia clasică. În orice altă variantă ar fi fost prezente în farfuria mea, coapte, fripte, musaca şi alte invenţii gastronomice ale mamei, vinetele aveau soarta tristă de a asista, pe marginea farfuriei, cum le plimb cu furculiţa pe suratele lor.

Mai târziu, vânăta a devenit una dintre legumele favorite si singurul defect pe care i-l găsesc e faptul că nu se poate consuma crudă şi trebuie musai să folosesc aragazul, ceea ce, pe căldurile astea, nu e chiar atrăgător. Totuşi, aproape că nu-mi lipsesc din meniul zilnic.

Dacă acum două zile am făcut salată, cu ceapă şi cu susan prăjit, azi m-am impiedicat de vreo trei, câte mai erau în lădiţa frigiderului, şi, ca să nu se ofilească de pomană acolo, le-am tăiat pe jumătate, le-am scobit miezul şi le-am sărat un pic, apoi le-am umplut cu un amestec de ce se mai gasea prin frigider: nişte piept de pui, ceapă, câteva ciuperci, miezul cu pricina, doi ardei, o haită de căţei de usturoi, toate împrietenite mai întâi vreo 10 minute în tigaia mare de teflon, dimpreună cu nişte ulei, sare şi piper.

Cu amestecul, cum zic, le-am umplut pe vinete şi le-am lăsat, apoi, în tavă, la cuptor, să se înmoaie, vreo jumătate de oră, dacă nu şi mai bine, iar când se vor răci, o să torn peste ele iaurt amestecat cu mărar şi, dacă mai găsesc prin frigider, un surplus de usturoi. Eu prefer toată combinaţia rece, dar se poate şi cald, deşi, cum spuneam, pe caniculă…

Vinetele au doar 24 de calorii la suta de grame, aproape un mizilic aş zice, sunt “un adevarat izvor de vitamine si minerale pentru organismul uman. Pe langa continutul foarte ridicat de apa (93%), vinetele contin potasiu, necesar in stimularea inimii, magneziu pentru combaterea stresului, calciu pentru sistemul osos, vitamina A si C pentru sistemul imunitar” (sursa)

Reţeta de mai sus e după gustul meu (şi după ureche, că eu cam aşa gătesc), dar dacă vreţi şi alte idei sănătoase, de ce nu intraţi voi în programul Activia? Nu doar că, vreme de două săptămâni primiţi zilnic sugestii pentru alimentaţie, sport şi stil (ştiţi voi, dilmea “azi cu ce mă îmbrac?!”), dar puteţi schimba impresii şi sfaturi cu peste zece mii de alţi utilizatori ceea ce sigur n-are cum să dăuneze sănătăţii! :)

foto

Fix azi citeam cum onor guvernul a retras vreo sută de milioane din bugetul destinat bazelor sportive. Că, deh, se face prea mult sport în ţara noastră şi, na, de ce să încurajăm aşa ceva?! E încă un exemplu, dacă vreţi, al modului în care ne susţinem sportivii cu bani de la bugetul de stat, banii ăia la care contribuim toţi, noi, cei care ne bucurăm şi ne mândrim cu medaliile olimpice. Tocmai din acest motiv, vreau să vă spun câte ceva despre companiile care sponsorizează Comitetul Olimpic şi Sportiv Român, fiindcă merită aprecierea noastră! Zilele trecute am vorbit despre Farmec iar azi am detalii despre implicarea Vodafone, cu răspunsuri de la reprezentanţii companiei.

De ce ati ales să faceţi acest parteneriat şi în ce anume constă el? 

Vodafone sustine cu onoare Comitetul Olimpic si Sportiv Roman si participarea echipei olimpice la cel mai important eveniment sportiv al anului – Jocurile Olimpice de la Londra. Ca partener de comunicaţii, Vodafone pune la dispozitie serviciile şi produsele sale, pentru a facilita comunicarea membrilor COSR şi ai echipei olimpice, ajutându-i să fie conectaţi în permanenţă cu familiile şi apropiaţii.

Vodafone România este sponsorul şi partenerul de comunicaţii al Comitetului Olimpic şi Sportiv Român (COSR), cu o susţinere în valoare totală de 175.000 euro, acordată pentru o perioadă de un an. În plus, Vodafone ofera servicii de comunicaţii COSR şi membrilor echipei olimpice a României.

Cum comunicaţi acest parteneriat?

Odata cu inceperea Jocurilor Olimpice, Vodafone Romania a lansat aplicatia de Facebook „Impreuna la Jocurile Olimpice??? dublata de aplicatia de smartphone „Impreuna la Jocurile Olimpice???. Scopul aplicatiei este acela de a-i ajuta pe romani sa isi sustina zilnic sportivii preferati si chiar sa intre in legatura cu ei,  pentru a-i incuraja sa ia cat mai multe medalii la Jocurile Olimpice de la Londra.

Din 3 iulie 2012, oricine poate intra in aplicatia de Facebook „Impreuna la Jocurile Olimpice???, fie direct prin link , fie din pagina de Facebook Vodafone Buzz. Aplicatia permite utilizatorilor sa intre in legatura cu sportivii lor preferati prin mesaje zilnice postate direct in aplicatie si prin sesiuni de live-streaming. In cadrul sectiunii „Sustine sportivul???, utilizatorii sunt incurajati sa trimita sportivilor mesaje de sustinere, iar in sectiunea „Urmatorul streaming live??? sunt transmise in direct interviuri cu sportivii romani, utilizatorii avand posibilitatea de a le adresa intrebari la care acestia raspund in direct.

De asemenea, mici filmulete de prezentare a sportivilor pot fi vizualizate pe contul oficial YouTube – Vodafone Romaniasau direct in aplicatia „Impreuna la Jocurile Olimpice??? – vedeţi mai jos un interviu cu Corina Căprioriu, medaliată cu argint la Judo:

In plus, toti cei care intra in aplicatie in perioada 27 iulie – 12 august si transmit un mesaj de sustinere sau adreseaza o intrebare sportivilor, pot castiga, prin tragere la sorti, una dintre cele 30 de genti de voiaj sau unul dintre cele 100 de tricouri, editie speciala Vodafone – COSR 2012.

Din aplicatia de Facebook, stirile sunt preluate in aplicatia pe mobil „Impreuna la Jocurile Olimpice???, disponibila momentan pentru Android. In plus fata de aplicatia din Facebook, aplicatia de smartphone ofera acces in timp real la ultimele stiri despre participanti, rezultate live, calendar evenimente si multe altele.

Aplicatia a fost promovata in social media (pe Facebook, Twitter, Google+ si YouTube), in mediul online, prin Facebook Ads, dar si pe TV.  In momentul de fata, aplicatia de Facebook a depasit 10.000 de utilizatori, avand un numar zilnic de peste 3.000 de utilizatori. Conform http://www.facebrands.ro/apps.html, pe 31 iulie, figura in top 10 aplicatii Facebook in Romania ♦

Iată, aşadar, Vodafone nu doar că susţine sportivii români, dar îi ajută pe admiratorii acestora să intre în legătură cu ei, să le mulţumească şi să le trimită mesaje frumoase! Cum spune şi Corina, “înseamnă enorm de mult pentru noi să fiţi alături de noi”. Aş zice că merită aprecierea celor care iubesc sportul şi se mândresc cu performanţele olimpicilor români!

De multă vreme nu m-am mai înveelit şi înduioşat deopotrivă la un film aşa cum am făcut în seara asta la Cinema City cu ocazia avanpremierei BRAVE (Neînfricata) by Pixar. Ca de obicei, nu m-am uitat la trailer, dar văzusem deja nişte postere aşa că ştiam că e o animaţie  cu o fată roşcată şi creaţă care trage cu arcul – Merida.

Nu că n-ar fi aşa, dar dacă vă aşteptaţi la o poveste gen Xena, prinţesa războinică, nu e cazul. Brave e despre a avea curajul să spui “nu” şi a încerca să-ţi schimbi destinul, chiar şi cu ajutorul magiei, despre recunoaşterea greşelilor, despre o mamă care îşi cunoaşte fiica mai bine, peisaje minunate şi o vrăjitoare foarte pricepută în comerţ şi urşi, după cum vedeţi mai jos!

Nu pot şi nu vreau să vă povestesc detalii, pentru că v-aş strica plăcerea de a urmări acţiunea filmului, dar o să vă spun, totuşi, că toate personajele principale, în toate formele lor, sunt foarte bine realizate, cu o meticuloasă atenţie la detalii şi mimică, iar rezultatul e încântător! Am râs şi am chicotit, împreună cu toată sala, şi am fost înduioşată şi nu mi-am dat seama când au trecut cele 92 de minute!

Mergeţi să vedeţi filmul fiindcă e frumos, o să vă facă să râdeţi, să vă înduioşaţi şi să vă căutaţi, după aia, vechiul urs de pluş – şi încă 10, ba nu!, 11 motive aici, în cazul în care eu nu v-am convins. Cu puţin noroc, să vă gândiţi că, uneori, doar uneori, chiar putem să facem ce simţim, nu ceea ce trebuie sau ce aşteaptă alţii de la noi! Eu vă urez vizionare plăcută şi aştept impresiile voastre :)

Un ultim detaliu… de fapt, două: 1.  filmul este dedicat lui Steve Jobs, aşa cum apare p generic, “Dedicated to the memory of Steve Jobs, our partner, mentor and friend”, şi 2. Brave vine în cinematografe împreună cu un scurt metraj de animaţie, difuzat înainte:  La Luna, o (altă) delicatesă.

Azi am văzut pe facebook o fotografie cu o carte care ardea, asta:

de aici

Nu mică mi-a fost mirarea să aflu că fotografia cu pricina nu a fost postată de vreun cocalar picat la bac ci de o editură, şi e doar una dintr-o serie cu cărţi distruse. Unele au devenit bărcuţe, altele fluturi de hârtie iar una a fost nemilos “scobită” pentru a deveni casetă de păstrat telefonul.

Toată grozăvia vine ca urmare a unei idei de promovare a editurii cu pricina pe plaja de la Vama Veche, iar cărţile, spun reprezentanţii editurii, nu pot fi comercializate pentru că au “defecte de tipar”. Am întrebat, la telefon, care şi cât de grave erau aceste defecte, dar nu am aflat. E drăguţ că editura şi-a trimis reprezentanţi pe plaja de la Vama Veche, e fain că fac eforturi pentru promovarea cărţilor şi a lecturii, dar, vai!, hai să facem ceva drăguţ din cărţile pe care nu putem noi să le vindem, în sensul distrugerii lor fizice, ei bine, asta nu mai e drăguţ!

Arată-ne ce lucruri frumoase poți face cu paginile unei cărți: origami, decupaje, sau mai bine zis Do It Yourself.  Vei primi o carte surpriză pentru că participi și te înscriem în concurs – iată cum bunele intenţii de promovare a cărţilor dau naştere unor mai puţin bune idei de PR. Sigur, nu e vina editurii că un cetăţean creativ a dat foc la carte, că atâta l-a dus pe el mintea, dar, dincolo de foc, nici “origami sau decupaje” nu sună neapărat mai bine dacă te gândeşti la soarta cărţilor.

Poate, aşa cum a comentat cineva pe FB la poza cu pricina, se puteau dona, se puteau recicla – nu pot să comentez asta pentru că, aşa cum am spus, nu ştiu cât de grave erau greşelile de tipar. Poate se putea face un colaj. Sau un perete, un iglu, ca-n poza de mai jos, sau altceva.

Sigur, asta n-o să afecteze vânzările editurii, mai ales că au titluri ok şi o politică bine implementată de reduceri la preţuri. Dar când o editura organizează o campanie în care cărţile de citit devin cărţi de joc, nu e de bine. Nu pot decât să sper că greşelile alea de tipar erau atât de grave încât cărţile chiar nu se puteau citi, altfel cel puţin o bibliotecă suspină acum.

PS Şi replica, în comentarii, a reprezentanţilor editurii. Ziceţi voi dacă acum e mai ok (sau nu) ideea lor de promovare:

Noi nu am ars cartile si nici nu am incurajat distrugerea lor lipsita de sens. Cartile respective, cu zeci de pagini lipsa, erori de tipar, pagini netaiate, nu pot fi citite in adevaratul sens. Sa le dam „copiilor sarmani??? ar insemna ca le dam resturi. Preferam sa le dam carti intregi, bune de citit.