N-aș spune despre mine că sunt fan Nirvana. Adică, da, îmi place, ascult cu plăcere, știam una-alta despre trupă și Cobain și nevastă-sa, dar nu atât de mult încât să mă autointitulez fan. Cu toate astea, așa cum vă ziceam și înainte să vin la TIFF, documentarul Montage of Heck (produs de HBO) mi s-a parut un reper de neratat pe agenda festivalului, cu atât mai mult cu cât proiecția a avut loc în decorul de poveste de la Castelul Banffy, în Bonțida.

În mod normal, dacă ar fi să respect programul festivalului, azi ar trebui să scriu despre ceremonia și filmul din deschidere, Wild Tales, care, apropo, mi-a plăcut la nebunie și a meritat frigul neprietenos care a fost musafir neinvitat aseară în Piața Unirii. Cu toate astea, pentru că azi până la amiază am dat o fugă la Bonțida, unde e plin de copii și tot felul de distracții pentru ei, scriu despre asta, cu speranța că poate vă conving să mergeți și voi la evenimentul intitulat Cetatea micilor antreprenori!

TIFF e printre festivalurile de la care pleci, după 10 zile, cu părerea de rău că mai e un an întreg până la următoarea ediție! Și nu doar pentru filme, ci și pentru atmosferă, oraș, oameni faini și toate celelalte evenimente incluse pe agendă. OK, bine, și pentru petreceri!

În fiecare an, înainte de TIFF, provocarea majoră e să aleg câteva propuneri pe care să le recomand înainte să ajung acolo. Fiindcă, oricum, fără programul Festivalului în față, pe print, mie îmi e imposibil să mă decid! Anu’ ăsta, totuși, știu sigur că voi încerca să văd toate filmele din competiție, cât mai multe din cele românești, să ajung la Bonțida și la Depozitul de filme, la expoziții, niște ateliere și, musai, să ajung la o întâlnire EducaTIFF cu ocazia zilei de 1 Iunie! Și să vă povestesc, desigur, ce se întâmplă pe-acolo, cu interviuri și surprize plăcute de care, sunt convinsă, voi avea parte din plin, ca în fiecare an! Și, opțional, să și dorm din când în când! :))

Acum niște ani, pe vremea când eram la Jurnalul, am făcut un mini ziar pe post de broșură de prezentare a evenimentelor, cărților, CD-urilor și albumelor pe care urma să le lansăm la targul Gaudeamus din acel an. Pentru că timpul era limitat, am rugat vreo doi-trei colegi din redacție să-mi dea o mână de ajutor.

Unul dintre ei, V.I., s-a oferit să scrie despre Fotografie de Jurnal, albumul în care reuneam, an de an, cele mai bune imagini făcute de fotoreporterii ziarului – la vremea respectivă, cea mai tare echipă de fotoreporteri din presă! A scris un text atât de fain despre poze și, mai ales, despre fotoreporterii JN-ului și cum îi frecam noi la cap cu tot soiul de cereri de ilustrație, încât cred că-mi aduc aminte și acum pasaje din el. O singură problemă a fost atunci: titlul era prea lung, așa că am fost nevoită să-l măcelăresc un pic și, în loc de ???Vreau o fotografie cu viața!???, a ieșit ???Vreau o foto cu viața!???. M-a certat colegul meu, dar până la urmă a înțeles (sper!) că rigorile spațiului tipografic nu sunt negociabile de fiecare dată!

Clientul e fricos! Agenția nu e creativă! Publicul e needucat! Oamenii sunt slab pregătiți! N-avem buget! Presa e pe moarte! Bloggerii scriu doar pe bani! Nu ești în target! – voi nu v-ați săturat să tot auziți/spuneți lucrurile astea?! Nu că ar fi departe de adevăr (sau de generalizare), dar cine ar trebui să le schimbe, cine ar trebui să rupă cercul vicios, acest carusel în care se învârt protagoniștii eforturilor de comunicare?

… is huge! Mai multe evenimente, mai multe spații, mai multe proiecte și ateliere. Pe scurt, cu cifre, 130 de designeri și 150 de lucrări și, pe parcursul celor zece zile, între 15 și 24 mai, vor avea loc peste 25 de evenimente și prezentarea celor mai bune proiecte din object design, fashion, arhitectură, urban planning, grafic design, branding și ilustrație, și artă de la ediția trecută și până acum.

Le aștept cu interes în fiecare an și scriu despre ele cu credința că printul nu moare și speranța că poate îi inspiră și pe jurnaliștii de la noi să-și respecte (mai mult) profesia și publicul. Sigur, asta nu prea se întâmplă, dar, ca idee, speranța moare ultima. Adică după print!

Ca de obicei, mai mult decât lista premiaților, găsiți în textul meu și linkuri către materialele lor, și vi le recomand pe toate, ca mostră de jurnalism bine făcut, dar și pentru subiectele alese. De asemenea, n-ar fi rău să citiți și scrisorile cu care editorii și-au însoțit candidaturile.
Iar acum să vedem câștigătorii celei de a 99-a ediții a premiilor Pulitzer!

Anul ăsta am avut parte de multe gânduri, daruri și surprize de ziua mea, dar cele mai prețioase două daruri au venit din familie. Unul dintre ele e o carte miniatură cu fabule franțuzești; are copertă de os și margini ale filelor aurite. N-am reușit să stabilesc exact anul apariției, dar e estimat cândva în a doua parte a secolului al XIX-lea. Îmi aminteam de ea din copilărie, în casa lui Darly, dar crezusem că s-a pierdut. Am plâns când mi-a dat-o mama, a fost ca și cum aș fi primit-o de la Darly, chiar dacă ea e acum prin alte zări.

Tocmai s-a terminat ceremonia, iată câștigătorii acestei ediții, să ne bucurăm pentru ei, zic! Favoriți sau nu, au muncit pentru filmele lor și pentru succes!

Câștigătorii Oscar 2015!

N-a fost o surpriză că Patricia a câștigat, dar speech-ul ei a fost surprinzător. Despre asta și despre altele a dat un scurt interviu în backstage, imediat după câștigarea premiului!