N-aș spune despre mine că sunt fan Nirvana. Adică, da, îmi place, ascult cu plăcere, știam una-alta despre trupă și Cobain și nevastă-sa, dar nu atât de mult încât să mă autointitulez fan. Cu toate astea, așa cum vă ziceam și înainte să vin la TIFF, documentarul Montage of Heck (produs de HBO) mi s-a parut un reper de neratat pe agenda festivalului, cu atât mai mult cu cât proiecția a avut loc în decorul de poveste de la Castelul Banffy, în Bonțida.
În linii mari, știam povestea lui Cobain și a trupei, succesul uriaș apărut peste noapte, abuzul de heroină, autodistrugerea. Nu știam însă, despre conflictele părinților și cum Kurt a fost trimis de colo-colo, ba la mama, ba la tata și noua lui soție (toți trei apar în film), ba la bunici… Orgolios și neînțeles, a devenit din ce în ce mai rebel.
Brett Morgen, regizorul, montează magistral vechi înregistrări video (Cobain era un copil superb, apropo, genul de reclamă la Kodak… sau la orice!), cu interviuri făcute pentru film, animație în care Kurt e înfățișat în diferite momente de solitudine, și o altă animație, pornind de la însemnările acestuia în nenumărate caiete și jurnale.
Filmul e mai puțin despre Nirvana, chiar dacă, pe coloana sonoră, pot fi recunoscute vreo 15-20 din cântecele lor, și mai mult despre liderul trupei și, așa cum l-am perceput eu, nu încearcă să explice ori să justifice n vreun fel excesele lui ci să ofere un alt unghi al poveștii, unul excepțional de puternic, după mine, de vreme ce mă urmărește chiar și acum, la două zile după vizionare.
Nu știu dacă HBO îl va transmite în România (o să aflu și o să vă spun) dar cred că Montage of Heck n-are cum să vă lase rece, indiferent dacă sunteți fani Nirvana sau nu. Măcar din perspectiva unei uși larg deschise spre viața unei vedete rock.
Leave a Comment