Am fost la vizionarea de presă a filmului Poziţia copilului acum două zile şi încă nu ştiu ce să scriu în textul despre filmul ăsta în afară de faptul că mi-a plăcut atât de mult încât m-am dus să-l văd din nou, în aceeaşi zi, şi la premiera de gală de la TNB. În ambele dăţi mi-au dat lacrimile la finele proiecţiei.
Mă aşteptam să-mi placă: în definitiv, echipa asta care semnează filmul e formată din profesionişti, de la producţie, la regie şi actori. Dar nu mă aşteptam să-mi placă atât de mult.
La Oscarurile din acest an, în mod neaşteptat, Anne Hathaway a purtat o rochie Prada. Zic neaşteptat pentru că “Fantine” e prietenă bună cu Mr. Valentino, atât cu brandul cât şi cu designerul, mai ales că acesta i-a creat şi rochia de mireasă.
Sigur, neinspirata ei alegere, a dus la nenumărate miştouri de tip #nipplegate şi #LesNipplerables dar, na, până la urmă faptul că a plecat cu Oscarul acasă ar trebui să oprească discuţia despre rochie, nu? Greşit!
Gata şi cu Oscarurile 2013. A fost drăguţ, un pic previzibil pe alocuri, dar o ceremonie faină, glume ok, lume frumos îmbrăcată, aplauze în picioare! Dap, sărbătoare! Am făcut noapte albă, aşa că am câteva poveşti şi poze de pe covorul roşu Oscar 2013, şi mai multe vorbe de la ceremonie şi spectacol. Altfel, dacă nu vă interesează detaliile, iată lista completă a câştigătorilor Premiilor Academiei Americane de Film, 2013. Sau, dacă preferaţi varianta scurtă, Oscarurile merg la…
Q.Two Oscars out of the last three years, how does that make you feel?
A.Guess. It was, I think, like five minutes ago, I got this, or seven. I was on a list with greatest actors around, with Robert De Niro, with Alan Arkin, with Tommy Lee Jones with Philip Seymour Hoffman. How do you think someone feels when all of a sudden his name is called in that context? I can’t tell you. I’m sorry.
Q.So, this is the second, Best Supporting Actor Oscar that you’ve gotten for work by Quentin Tarantino. Has he talked to you about a third role in his revisionist history trilogy?
A.No. As I said, this is about seven minutes old. Somehow I failed to catch the moment to remind Quentin that I’m around.
Ladies and gentlemen, welcome to the Oscars! And the quest to make Tommy Lee Jones laugh begins here!
Câteva chestii de rezolvat (cafea, a treia!) m-au împiedicat să scriu până acum de la ceremonie, ok, aşa că am intrat direct pe un moment numit We Saw Your Boobs în care prezentatorul, Seth MacFarlane enumeră actriţe şi filmele în care li s-au văzut sânii! Şi e ilar, trebuie să recunosc! Vedeţi şi singuri:
Ca de obicei, pentru Oscaruri fac noapte albă iar poveştile puse aici pe blog mă ajută să nu adorm până e gata ceremonia… Nu că durerea de măsea ar fi prea generoasă în sensul ăsta oricum! Am favoriţi, ca toată lumea, despre unii ştiu deja că nu vor câştiga, dar chiar şi-aşa, m-aş bucura măcar să nu câştige Argo sau Les Miserables pentru Cel mai bun film, şi după aia mai vedem! Deocamdată să urmărim cu ce se îmbracă vedetele pe covorul roşu!
Anul trecut, la ultima conferinţă de presă a premierului Mihai Răzvan Ungureanu, purtătorul său de cuvânt, Dan Suciu (un om foarte ok, de altfel), vorbea despre regretele viitorului fost premier enumerând, printre altele, pe acela ca “n-a mai apucat să semneze hârtiile prin care aloca o sumă de bani Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu”.
Adică a vrut, mă-nţelegeţi, dar n-a mai apucat, mă, atât de brusc a venit schimbarea Guvernului peste el că n-a mai apucat să respecte nişte promisiuni făcute nu “ieri”, ci cu nişte săptămâni în urmă. Cultura nu e nicicând o prioritate, ci doar un regret politic. Dar nu mor caii când vor câinii. Beteag de nişte buget pe care se bazase, FITS a avut, totuşi, loc, şi a fost grozav, dar eu ştiu că, din pricina banilor doar promişi nu şi plătiţi, organizatorii au fost nevoiţi să anuleze câteva evenimente din program.
După ce a primit premiul FIPRESCI (Federația Internațională a Criticilor de Film) pentru cel mai bun film din competiția festivalului de la Berlin, Poziţia copilului a câştigat, în această seară, şi marele trofeu, Ursul de Aur.
O dramă despre relaţia aproape patologică dintre o mamă şi fiul ei, dar şi un film despre felul în care e construită societatea noastră (coruptă), filmul, produs de Ada Solomon (Parada Film) şi regizat de Călin Peter Netzer, a fost aplaudat minute în şir chiar de la vizionare şi a devenit unul dintre favorite.
Mi-a plăcut discursul Adei de la primirea trofeului, în care a mulţumit celor care au ajutat la acest succes, dar şi celor care nu, pentru că, datorită lor, echipa s-a ambiţionat şi mai tare, amintind şi de faptul că politicienii ar trebuie să ţină mai mult cont de cinematografie şi de rolul de (bun) ambasador pe care îl poate avea filmul românesc.
Bravo, aşadar, echipei care aduce Ursul de Aur în România şi, dincolo de felicitări, se cuvine să le şi mulţumim pentru bucuria pe care ne-au făcut-o în seara asta şi să mergem la cinema să vedem filmul, din 8 martie!
Din start trebuie să spun că mi-a plăcut foarte mult, aşa că dacă vreţi motive să nu vă duceţi, îmi pare rău, nu sunt pe blogul ăsta. Poate în altă parte! Mi-a plăcut nu neapărat pentru că e o dramă istorică cum cred că e catalogat filmul, ci pentru dialogurile bine scrise, felul mi-nu-nat! în care joacă Daniel Day-Lewis şi Tommy Lee Jones, pentru că e o lecţie de istorie dar fără senzaţia că eşti în clasă, cineva dictează iar tu iei notiţe ca prostul!
Helena Bonham Carter o să joace rolul lui Elizabeth Taylor într-un film ce urmează să fie produs de BBC4 şi care se va axa pe relaţia dintre ea şi Richard Burton în 1983, când au jucat împreună, pe scenă, Private Lives, povestea unui cuplu care divorţează după un scurt mariaj, doar pentru a se reuni, ulterior, când fiecare e implicat într-o altă relaţie. Cam la fel cu povestea celor doi protagonişti la momentul respectiv.
