Anul trecut, la ultima conferinţă de presă a premierului Mihai Răzvan Ungureanu, purtătorul său de cuvânt, Dan Suciu (un om foarte ok, de altfel), vorbea despre regretele viitorului fost premier enumerând, printre altele, pe acela ca “n-a mai apucat să semneze hârtiile prin care aloca o sumă de bani Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu”.
Adică a vrut, mă-nţelegeţi, dar n-a mai apucat, mă, atât de brusc a venit schimbarea Guvernului peste el că n-a mai apucat să respecte nişte promisiuni făcute nu “ieri”, ci cu nişte săptămâni în urmă. Cultura nu e nicicând o prioritate, ci doar un regret politic. Dar nu mor caii când vor câinii. Beteag de nişte buget pe care se bazase, FITS a avut, totuşi, loc, şi a fost grozav, dar eu ştiu că, din pricina banilor doar promişi nu şi plătiţi, organizatorii au fost nevoiţi să anuleze câteva evenimente din program.
Dacă ajungeţi la Sibiu şi vă uitaţi în Cartea de onoare a Festivalului (şefa de protocol a FITS-ului o păzeşte ca pe o comoară naţională dar se va bucura mult când o s-o cereţi), o să vedeţi acolo gânduri bune de la oameni mari din lumea asta, nu doar a teatrului, ci şi din politică, diplomaţie şi altele, un fel de Who’s Who al lumii civilizate. Aceşti oameni se întorc în ţările lor şi povestesc de bine despre România, mai bine decât ar putea s-o facă multe machete “deştepte” şi alte frunze. Şi mai e şi asta, o medalie de aur pentru teatrul românesc!
Ieri, la Berlin, filmul “Poziţia copilului” a câştigat premiul cel mare al respectabilei competiţii, Ursul de Aur. Nu e prima dată când impresionăm jurii prestigioase cu filmele noastre, s-a întâmplat şi la Cannes şi la alte evenimente importante. Am căutat pe net reacţii – ele vin doar din zona film, cultură, dar dinspre partea politicienilor, nici un cuvânt până acum, deşi sunt, deja, vreo 15 ore de când s-a anunţat iar presa internaţională vuieşte:
Cultura este, probabil, undeva pe penultimul loc în topul intereselor politicienilor români, înţeleg asta, e atât de evident, de altfel! Chiar şi aşa, însă, cât de greu să fie să-şi dea seama că suntem în stare să facem performanţă în domeniul ăsta (caloriferele nu se pun şi, oricum, deşi discreţionar, acolo e ceva buget), că exportăm nu doar produse recunoscute şi premiate la nivel internaţional, ci şi o imagine pozitivă pentru România, şi asta cu investiţii extrem de mici din partea statului.
Realizatorii de film au spus asta şi continuă s-o spună, iar politicienii continuă să ignore acest lucru fiindcă, în ciuda recunoaşterii internaţionale, în ciuda faptului că aseară, când s-a anunţat câştigarea Ursului de Aur, a crescut pipota în noi pe reţelele sociale, cea mai mare parte a românilor au în agendă, la Cultură, culoarea paltonului purtat de văduva unui regizor mort sau cârcotitul.
Politicienii, însă, ar trebui să ştie mai bine!
Leave a Comment