Pun titlul ăsta de doi bani pentru că mă deja distrează nespus lamentările pe tema asta. Nu că nu s-ar fi schimbat – oho, și încă cum și cât – cu vârf și îndesat!, nu în bine ci în rău, de la turiști la servicii și loc. Dar tot nu m-aș duce în altă parte pe litoralul ???clasic??? fiindcă pentru mine acolo rămâne mixul optim de distracție (dacă de asta ai chef) și liniște (dacă de asta ai chef), la malul mării, fără să faci, totuși, o zi pe drum.
Altfel, oricând prefer Sulina ori Sfântu Gheorghe.

Am fost plecată, festivalier sau nu, cam toată vara și, după un (prea) scurt concediu la mare, m-am pornit către Deltă, la Anonimul, pentru o cură de filme, oameni pe gustul meu, mare și chill. Mda, știu, aș fi putut spune relaxare, da’ chill mi se pare o descriere mai bună. Iar festivalul ăsta a fost cam tot ce mi-aș fi dorit pentru final de vară, și încă ceva pe deasupra!

Săptămâna asta s-au întâmplat – încă se întâmplă, de fapt, până duminică! –  în frumoasa țărișoară două festivaluri la care eu țin foarte tare și care mi se par importante pentru sănătatea noastră culturală: festivalul internațional de film Anonimul, în Deltă, și festivalul național de teatru tânăr Ideo Ideis, la Alexandria.

Era blând şi copiii îl iubeau.

De când se ştia nu-şi dorise altceva decât să aibă mulți prieteni care să se joace cu el şi chiar daca se mai găseau unii care să-l tragă mai tare de coadă sau de labe nu se supăra şi nu le purta pică.
Cel mai mult îi plăcea la piscină. Apa era mereu calmă, curată, albastră, fără valuri destabilizatoare.

Nu-s genul care-și face planuri pe termen lung – niciodată n-am fost. Pur și simplu nu-s croită pe stilul ăsta, nici personal, nici profesional, și sunt suficient de deschisă la provocări noi încât să știu că pot să fac schimbări destul de radicale și destul de repede. Sunt, mai degrabă, norocoasă pentru că am libertatea de a-mi alege drumul și drumurile.
Nu în ultimul rând, mi se pare că sunt puține lucruri previzibile în viață, așa că prefer să le iau pe toate cum vin. Cu câteva excepții.

Trec destul de des prin părculețul din spatele blocului în care stau, că mi-e în drum spre ai mei și spre metrou. Nu e mare, câteva leagăne și puțin spațiu verde, niște iarbă, o bară de bătut covoare și niște aparate de făcut sport pe care nu prea le folosește nimeni.  Un părculeț clasic, cum se găsesc prin spatele blocurilor în multe orașe.
Sunt și copii, desigur, mai mari sau mai mici, cam toți de vârstă scolară, c-o mamă sau o bunică, inevitabil. Se joacă, se aleargă, se biciclesc, d-astea.

M-am întors de câteva zile bune de la Bonțida via Cluj via toate satele si orașele de pe drum, că am venit cu autocarul. Unul special, cu cocktails, internet, măsuțe și muzică mișto în boxe, cât să prelungească starea perfectă de la Electric Castle – cinci zile de bucurie, țopăială și relaxare absolută, zeci de mii de pași (brățara fericită!) merși ori dansați, ceai din Tatra, muzică, joacă și-un dram de alint.

Și-am mers iar la BIZ SMS Camp, ediția de vară 2017, cu o vreme perfectă de fugit de-acasă fix până la (hotel) Piatra Craiului din Pârâul Rece. Cu mulți prieteni din online, agenții, companii, dar și cu mulți, mai mult de jumătate, participanți noi. Cu conferințe, dezbateri și exercițiu practic – rezolvare de brief-uri, cu distracție seara, cu activări și daruri inspirate de la partenerii evenimentului*.

Păi da! Elektric a fost totul aseară la recitalul de la Jazz TM, în Piața Operei, dăruit de domnul Chick Corea și prietenii săi la fel de elektrici, Dave Weckl la tobe, John Patitucci la bass, Eric Marienthal la saxofon și Frank Gambale la chitară, ft publicul timișorean, mii de oameni care au ascultat, s-au bucurat, au aplaudat, ba chiar au cântat ???dirijați??? de magicianul incontestabil al acestei prime seri de festival, Chick Corea.