Am fost un copil care a mai și încasat-o din când în când și asta mă lasă rece. Nu cred că e ok să-ți bați copilul, dar nu pentru că eu mi-aș mai fi luat câte una la fund – de obicei erau aproape ???cerute???, însă n-au reprezentat niciodată o soluție rezonabilă de a te înțelege mai bine cu mine. Și nici azi nu reacționez bine la risipa de autoritate impusă și inexplicabilă.

Nu cred că e ok să-ți bați copilul pentru că nu cred că superioritatea fizică e vreodată un argument. Mai mult, nu cred că frica de pedeapsă ar trebui să fie gestionara relației dintre părinte și copil. Sau frica de părinte!

Pentru mine, orice film cu semnătura lui Tarantino vine la pachet cu niște așteptări mari. Îi ador umorul și cinismul, ideile, risipa de vopsea roșie, grăuntele de țicneală care te fac să-i urmărești filmele, iar și iar, fără să te plictisești.

Am văzut The Hateful Eight aseară, la invitația Forum Film și nu gasesc nici un motiv pentru care cineva să nu-l vadă, mai ales dacă regizorul e printre preferații săi. Pe mine, una, nu m-a dezamăgit, dar, ca să fiu onestă, nici nu ajunge în Top 3-ul personal cu filmele lui Tarantino. Sau, cum zice The Guardian, hard to hate but tough to love.

Dacă în anii trecuți am scris despre Globuri în detaliu, de la nominalizări, meniuri, până la Red Carpet și, desigur, premia(n)ții, anul ăsta nu prea am simțit că mă ia valul. Poate și pentru că mi se pare că la nivel de filme memorabile anul trecut n-a fost cel mai darnic… asta ca să nu spun sărac. Sigur, am avut câteva preferate. Dar puține.

Și mi se pare că și ceremonia Globurilor de anul ăsta n-a fost cea mai reușită dintre ele – vedeți mai jos de ce.

În afară de cazul foarte puțin probabil în care citiți postarea asta pe o pagină printată și nu online, v-aveați cum să scăpați de ???Hei fato??? și seria de imagini în care Ryan Gosling amenință cu căratul bagajului emoțional – printre altele. Apropo! Ryan Gosling? Pe bune? Nu sunt destule lucruri greșite pe lumea asta ca să ne imaginăm și că RG ar fi cel mai (co)rupător de inimi? Da, știu. Hey girl. Dar chiar și-așa!

La fiecare început de an, Innovation Group, parte a JWT, publică o lista cu 100 de trenduri pentru anul respectiv, împărțite în câteva secțiuni. Nu e vreun un horoscop universal, sau universal valabil, desigur, dar mie mi se pare un document util pentru oricine e interesat de direcțiile în care s-ar putea duce interesul consumatorilor – și cine nu e?!
Prin urmare, un pic comentate, o parte din ele. O să vedem cât și cum au avut dreptate mai la anul pe vremea asta!

Mi se pare incredibil și, în același timp, cam trist, că există o întreagă discuție legată de prețul curselor Uber în noaptea de Revelion, mai ales după ce compania a anunțat clienții că prețurile vor fi mai mari. Cerere mai mare – preț mai mare. E economie de bază, de-aia care se învață în liceu. Și e – scuze pentru așa vorbă mare la început de an! – logic!

Și a fost Crăciunul! Poze cu brad, bucurii, nepoți și bunici, prieteni, pulovere de sezon, masă bogată, salata decorată. Pe lângă astea, firește, generozitate și fapte bune.

Am fost și eu provocată, la rândul meu, să dăruiesc bucurie cuiva. Am ales să fiu complicea unei mame în a oferi copiilor ei, de 2 și 10 ani, cadourile pe care aceștia și le doreau. Mi-a plăcut. Mi-a plăcut și să iau ce-a fost nevoie pentru ca una dintre babele mele să aibă o zi specială de Crăciun. Fac asta de câțiva ani, oricum.

M-am tot gândit zilele astea la tradițiile de Crăciun. Ce mai e tradițional și ce mai reprezintă tradițiile în cotidianul nostru cu alergat de colo-colo pentru mancare, brad, cadouri, înjurat traficul, apoi gătit casa, gătit masa, mâncat mai mult decât e cazul și, aproape inevitabil, zăcut.

N-am apucat să fac mai nimic pentru Crăciunul ăsta. Am luat ce îmi trebuie pentru puținele lucruri pe care le gătesc ???tradițional??? în perioada asta: friptura cu fructe, salata de andive, cozonacii mei mici în formă de briosă, pâine de casă. Atât. Brad nu fac. Mi se pare deprimant să am unul de plastic, mi se pare încă și mai deprimant să-l arunc pe cel natural la finele sezonului sărbătoresc. Coronițe și o creangă mai sănătoasă la care să nu ajungă Maxine Jazz plus alte câteva decorațiuni și beculețele, dacă-mi amintesc pe unde le-am pitit. Dacă nu, nu!

Am văzut mai multe încercări de capitalizare post #colectiv, de la industria asigurărilor și până la mass-media, trecând și pe la antifumători, că, vezi Doamne, dacă fumatul era interzis…

Dar, de departe, cea mai infectă dintre ele, de departe, este pretinsa păsare a unui designer de încălțăminte care, la Bucharest Fashion Week, și-a acoperit manechinele cu folie de aliminiu, exact ca cea folosită de echipele de medici pentru victimele din Colectiv. Și, dacă nu era destul de evidentă trimiterea, Eugen Olteanu și-a intitulat și colecția tot Colectiv, ba a scris asta și pe peretele din spatele podiumului, ca să nu existe vreun dubiu.

A fost – încă e – o perioadă foarte aglomerată pentru mine, chiar un pic mai mult decât mă așteptam. Nu mă plâng, e bine când ai de lucru și îți place ceea ce faci, doar că, iată, fix în lună aniversară, blogul a fost un pic văduvit de atenția și timpul meu. Sper să nu mai fie!

Tocmai de-asta, o să anunț mai jos câștigătorii seriei de concursuri organizate aici cu ocazia aniversării de cinci ani. E o tradiție să ofer daruri cititorilor cu această ocazie și am făcut-o în fiecare an, ca o mulțumire pentru timpul pe care îl acordă parcurerii rândurilor de printre rânduri. Și un ultim dar, vedeți mai jos despre ce e vorba!