Imaginea asta e genul care te bântuie, care-ți dă fiori reci și, pe cei mai slabi, îi face instant să lăcrimeze. A luat Pullitzerul în 1994, a fost pe coperta sau în paginile a mii de ziare și reviste, la televiziuni, s-a vorbit pe larg de ea peste tot și încă se mai vorbește. Și pe drept cuvânt! A ilustrat mai bine, mai dureros și mai crud decât oricare alta situația cruntă din Sudan.

Ieri ar fi fost aniversarea bunica-mii și, chiar dacă, în fapt, ziua n-a fost dintre cele pe care le-aș repeta neapărat, pe seară, când mailurile s-au mai liniștit, internetul a fost reparat, stomacul calmat și un pahar cu vin a apărut pe măsuța de lângă canapea, mi-am găsit tihna necesară pentru a asculta unul dintre cântecele ei preferate, La vie en rose.

Și până la urmă a fost o zi bună, în felul ei, că pe seară au venit și niște poze cu pădurea nebună de la munte, pe care n-am apucat s-o văd decât așa, fotografiată, anul ăsta. Dar am zâmbit, oricum ar fi.
Și-am adăugat asta la momentele mele, că așa m-a învățat bunică-mea, să am mereu o colecție de lucruri mici care mă fac să zâmbesc.
Prin urmare, dau din casă!

Au apărut de câteva zile, mai ales în presa britanică, și au fost (desigur!) preluate și la noi, informații în care WHO (Organizația Mondială a Sănătății) e citată cu declarații de tipul ???hotdog-ul e cancerigen???. Șoc și groază!
De curiozitate, dar și pentru că e de bun simț să te informezi de la sursă, nu din presa tabloidă, am intrat pe site-ul WHO și am aflat ce vă zic si vouă mai jos.

Acum câțiva ani am fost la un training intensiv de îngrijire susținut de specialiștii de la Farmec, în frunte cu minunata doamna Jofi* – al cărei fan am devenit atunci! Din discuțiile despre ce produse sunt potrivite pentru ce tipuri de piele, ten, păr, scalp, au rezultat întrebări după întrebări. De altfel, la câte bloggerițe am fost în alea trei zile la respectiva întâlnire cred că s-au adunat lejer măcar 100 de întrebări. La care doamna Jofi și echipa au răspuns cu explicații amănunțite, fără ezitare.

M-am gândit că-s norcoasă pentru că pot să aflu atâtea lucruri despre cum să-mi îngrijesc mai bine pielea sau părul de la cineva cu atâta experiență în domeniu, și nu așa, oricum, ci cu bază științifică. Între timp, însă, răspunsurile specialiștilor de la Farmec nu mai sunt doar pentru cei mai norocoși ci pentru toată lumea.

Acum vreo două săptămâni, Andreea Vass Paul își ridica în slăvi dedicarea întru slujirea comunității și alegătorilor cu argumentul suprem că dânsa nici măcar pentru nașterea copilului nu și-a luat o zi liberă, alegând să facă acest lucru într-o zi de sâmbătă, ca să nu lipsească de la muncă.
Am taxat declarația pe Facebook atunci fiindcă mi s-a părut cretin de-a dreptul să folosești un asemenea ???argument??? pentru nevoia de emancipare a femeii – căci asta pretindea doamna Vass Paul că face prin respectiva postare.

De altfel, în ciuda comentariilor ce au urmat unei asemenea declarații, doamna a și șters postarea – sau cel puțin eu n-o mai găsesc.

Nu sunt mereu serioasă, adultă, matură și așa mai departe! Gata, am spus-o! Uneori mă alint, mă prostesc și încerc să dau în mintea copiilor, doar ca să nu uit, cumva, că nu totul și nu orice (sau oricine) trebuie luat în serios. Așa a fost și vizionarea de aseară cu Hotel Transylvania 2, într-o sală cu mulți copilași. De altfel, credeam că o să fie comentarii și chicoteli de copii pe toată durata filmului, dar m-am trezit că eu râd mai tare decât unii dintre ei, ba chiar am și imitat unele personaje.
Probabil că dacă aș fi fost însoțită de vreun adult, s-ar fi băgat rușinat sub scaun, deci mai bine că m-am dus singură!
Dar cum e filmul, de fapt?

Am cunoscut-o pe Doamna Jofi acum câțiva ani, la un eveniment organizat de Farmec. Numele său este Sofia Irimie și deține, de mulți ani, șefia laboratorului de la Farmec, locul în care se inventează și reinventează toate noile formule care ies apoi pe piață spre bucuria noastră. I-am pus (și) atunci nenumărate întrebări despre produse și felul în care pielea noastră reacționează la ele. A răspuns la toate, cu lămuriri suplimentare, cu dorința ca noi să înțelegem perfect cum stau lucrurile.

Am știut, încă de la începutul campaniei ???Fii activ la orice vârstă??? că e un exemplu perfect de om care rămâne activ și conectat, indiferent de vârstă, și am avut dreptate!
Când am întâlnit-o, la Cluj, era coafată, machiată și avea o geacă roșie de piele pe care i-am admirat-o! Dar, mai mult de atât, i-am admirat tonusul și bucuria cu care trăiește fiecare nouă zi!

Fiecare dintre festivalurile la care merg are specificul și particularitățile sale, desigur, dar Comedy Cluj se remarcă, printre altele, prin faptul că invitații vin aici fără să cunoască pe nimeni și pleacă împrieteniți cu ceilalți oaspeți, cu orașul și cu echipa. Și că, orice-ai avea nevoie, dacă spui la Departamentul Guest, răspunsul e, inevitabil, ???rezolvăm???.
Prin urmare, am întrebat-o câteva lucruri pe Sonia Dragoș, cea care conduce departamentul ăsta încă de la prima ediție a festivalului. Și, după cum puteți citi mai jos, s-a rezolvat!

Are o voce inconfundabilă dar, dincolo de asta, o energie pe care nu poti decât să o admiri. Este implicată în nenumărate proiecte care au, desigur, în mare parte, legătură cu filmul, dar este și președinte onorific al Fundației Vodafone, scrie, are emisiune la radio, prezintă evenimente, jurizează și face selecții pentru festivaluri iar în organizarea unora chiar se implică!
Nu cred că mai există altcineva cu această descriere, dar, în caz că n-ați recunoscut-o, e vorba de Irina Margareta Nistor.

În premieră absolută, proiecție specială, unica, deocamdată pe un mare ecran, am fost regalați aseară cu ???încă un film despre comunism???, ca să fiu folosesc o sintagmă prea-iubită de unii cronicari de film. Doar că, deși apucăturile de grandomanie maniacală prezente în film sunt recognoscibile de oricine a trăit ori și-a bătut capul să se documenteze cu un minim de responsabilitate în legătură cu vremurile epocii de aur în frumoasa Românie, filmul surprinde – cu nesfârșit umor absurd – ipocrizia vremurilor și a oamenilor, de asemenea.

Mi-a plăcut la nebunie că e o comedie despre vremurile de tristă amintire fiindcă eu cred cu tărie că umorul te ajută să înțelegi si să depășești mai bine – ca generație (generații) – epoca aia. Iar noi avem MARE nevoie să acceptăm că s-a terminat comunismul și că e cazul să depășim mentalitățile din vremurile alea!