Din pricina răcelii, am ratat cu brio ambele avanpremiere ale filmului Q.E.D. la București, așa că m-am bucurat peste poate când l-am văzut în programul Comedy CLuj. Răceală sau nu, aici nu am alt program decât festivalul, așa că de data asta nu mai aveam cum să-l ratez.
L-am văzut aseară, la cinematograful Florin Piersic, într-o sală plină, în ciuda meciului de fotbal România-Ungaria care se juca pe la aceeași oră. Și mi-a plăcut foarte mult.
Asta din titlu e o vorbă pe care o avea și probabil încă o are unul din managerii cu care am lucrat în presă. Zicea asta când eu sau colegul de la Marketing ceream bugete pentru vreo campanie. Că, na, oricâta creativitate ai în traista cu care te prezinți de-acasă, niște buget, acolo, tot iți trebuie ca să faci o campanie. Sigur, provocarea de a face lucruri memorabile cu buget mic e cel mai bun exercițiu pentru antrenarea creativității. Fiindcă, nu-i așa, cu bani poate oricine!
La asta mă gândeam ieri, la workshopul susținut n cadrul Comedy Cluj, de Liviu Neagoe, creativul șef de la Good Hands, o companie care se ocupă de crearea vizualurilor pentru promovare de film: trailere și postere.
Ieri a început cea de a șasea ediție a festivalului Comedy Cluj, cel mai mare festival de (film de) comedie din Europa, motiv suficient pentru a mă afla în frumosul oraș pentru zece zile cu vreme bună, sau cel puțin așa se anunță, și filme la fel de bune.
Pelicula care a deschis evenimentul se numește Hector în căutarea fericirii și nu m-aș fi putut gândi la ceva mai potrivit pentru o primă proiecție într-un festival ce-și propune să aducă în fața publicului nu doar umor ci și bună dispoziție. Genul ăla de stare, știți voi, când ieși de la un film și viața ți se pare mișto, chiar dacă ai o pârdalnică de răceală care nu mai trece naibiului odată!!!
Aseara a avut loc Gala de închidere a Festivalului Comedy Cluj, ediția a V-a, cu un premiu de excelență oferit Oanei și lui Amza Pellea, cu un cineconcert Serge Gainsbourg, pe care încă regret că l-am ratat și, desigur, cu premiile care au răsplătit cel mai bun film, regizor, actori – ca de obicei, o misie complicată pentru juriu.
Chiar după primul film vizionat în cadrul competiției – dar nu despre el! – am stat de vorbă cu Ksenia Koltsova, membră a juriului Comedy Cluj 2013, dar și un om cu 11 ani de experiență în organizarea de festivaluri pentru copii și tineri.
Ksenia a venit din Rusia, iar festivalul pe care l-a inițiat cum doi ani, și pe care îl conduce acum, Colours Of Life, se adresează publicului format din tineri care nu au ajuns încă la vârsta majoratului.
Felii de viaţă concentrate în cel mult 20 de minute, cam astea sunt scurt metrajele, şi îmi plac pentru că limita de timp (adesea şi una de buget) îi conving pe realizatori să editeze crunt toate surplusurile, momentele lungite… Mă rog, pe unii nu îi conving, aşa că rezultă nişte scurt metraje lungi. Dar cele văzute anul ăsta la Comedy Cluj, mai ales alea studenţeşti Made in Romania, m-au surprins plăcut.
Calupul de internaţionale a fost şi el destul de ok (îl puteţi (re)vedea după amiază, de la 17, la Casa Tiff), cu 10 mini filme, unele mai ok, altele mai puţin – mă rog, treaba asta e, oricum, foarte subiectivă! Am apreciat multe dintre ideile filmelor dar la unele mi s-a părut că n-au fost puse în practică după gustul meu.
Unul dintre of-urile mele festivaliere este că văd filme foarte mișto dar care nu ajung să fie distribuite în cinematografele românești și pe care eu le recomand pe blog deși știu că uneori vizionarea lor necesită oaresce lucrări nu taman ortodoxe. Nu e cazul, totuși, cu Roxanne, film românesc lansat nu cu mult timp în urmă și pe care, ce bine!, îl puteți vedea și voi cât de poate de legal, la cinema, sau pe DVD, când o apărea.
Roxanne n-a intrat în vreun top personal al producțiilor cinematografice autohtone, probabil pentru că nu am racorduri emoționale cu povestea, dar e un film ok, care are la bază o idee foarte bună, inspirată din istoria personală a regizorului Valentin Hotea. Pe scurt, Tavi Ionescu (Șerban Pavlu) își cere dosarul de la Securitate și astfel află că fiul cel mare al fostei iubite din liceu, Roxana (Diana Dumbravă) s-ar putea să fie fiul lui. Roxana este măritată acum cu Sandu (Mihai Călin, bun!), tot cu un fost coleg, medic cunoscut, și a devenit, din punkerița de odinioară, o adevărată doamnă, coafată, aranjată, rece și tristă. Sau cel puțin așa am văzut-o eu.
Că tot am aflat zilele trecute pe unde umblă bărbații bogați în căutarea femeii ideale, ieri am fost, în cadrul Comedy Cluj, la Timer, o producție canadiană din 2009, un film care te face să te întrebi un pic cât de liber e liberul arbitru când vine vorba de găsirea partenerului perfect. Un pic similar cu InTime ca idee, doar că făcut înainte de acesta, deci inspirația nu e de acolo. Poate invers! Deși asta contează mult mai puțin!
Timer este un cronometru pe care oricine și-l poate implanta pentru a afla cât timp mai are până la întâlnirea cu persoana potrivită pentru o viață perfectă împreună, singura condiție fiind ca și jumătatea să aibă respectivul cronometru instalat. Ba, mai mult, când îți întâlnești jumătatea, Timerul vă anunță pe amândoi. Pentru că promite o precizie de 98% în găsirea perechii potrivite, tot mai mulți oameni își pun acest dispozitiv, iar divorțurile sunt din ce în ce mai puține.
Ce te faci când te împrietenești, fără să știi, cu fosta nevastă a noului tău iubit? Și, când îți dai seama ce și cum, e cam aiurea să-i spui, mai ales că ea îți povestește despre el diverse chestii pe care ai cam vrea să le auzi, și nici lui nu vrei să-i spui pentru că, de fapt, fosta nevastă e o tipă mișto și îți place prietenia cu ea.
Ei bine, Eva, eroina din Enough Said, filmul care a deschis, aseară, cea de a cincea ediție a Comedy Cluj, dar și competiția acestui Festival, a găsit și ea destul de dificil faptul că trebuie să aleagă între noul iubit și noua prietenă, așa că a tăcut mâlc… până când, toată treaba i-a cam explodat în față, și a pierdut și prietena și iubitul, pe Albert, interpretat de James Gandolfini în ceea ce avea să fie ultimul său rol.
Sau poate că iubitul, totuși, nu l-a pierdut, poate mai primește o șansă…
E momentul acela din an în care la Cluj pregătirile pentru Festivalul Internaţional de Film de Comedie – Comedy Cluj – au intrat pe ultima sută de metri, fiindcă vineri se dă startul ediţiei cu numărul cinci! Voi fi acolo, din nou!, să râd la filme şi să mă bucur că festivalul ăsta creşte şi creşte frumos!
Prin urmare, vineri seara ne vedem la Cinema “Florin Piersic” pentru gala de deschidere şi premiera ultimului film în care joacă James Gandolfini, intitulat – ce ironie tristă! – Enough Said, şi în care parteneră îi este Julia Louis-Dreyfus, pe care cu siguranţă o ştiţi măcar ca Elaine din Seinfeld. Este un film despre relaţii şi problemele lor, încredere şi prejudecăţi şi, pentru că face parte din competiţie, va seta aşteptări destul de mari şi de la celelalte filme!
Dar ce se mai întâmplă în cele zece zile de Comedy Cluj?!
Pe Horaţiu Dan l-am cunoscut anul trecut, la Comedy Cluj. Ştiam că şeful (deşi nu-i place să i se spună aşa!) festivalului e foarte tânăr spre tânăr, numai 25 de ani, ştiam că vine dintr-o familie cu largheţe financiară de top Forbes şi cu un părinte – Sorin Dan – care e unul dintre oamenii de afaceri cunoscuţi ai Clujului.
Vă imaginaţi că prejudecăţile mi-au dictat să mă aştept la un puşti de bani gata, o “beizadea”, cum li se mai zice, îmbrăcat şi frezat după ultima modă – oricare ar fi aia! – şi cu atitudine belicoasa de şmecher. În schimb, spre plăcuta mea surprindere, am întâlnit un tânăr domn ponderat, politicos şi foarte… normal! Iar anul ăsta am stat niţel de vorbă, curioasă să văd – vă zic onest! – până unde e normalitate şi de unde începe PR-ul şi brandingul personal, fiindcă mi se părea aşa, un pic prea fain ca să fie adevărat! Am descoperit, însă, că e pe bune!
