În ultimele şase luni am experimentat, alături de Activia, ce va să însemne să ai obiceiuri sănătoase şi v-am povestit despre toate acestea, am promovat şi am oferit, sper, premii, experienţe şi idei pentru ca lucrurile faine care vi se întâmplă, sau pe care le faceţi să se întâmple, să devină şi mai multe…

… sau voi să deveniţi mai conştienţi de ele fiindcă unul dintre lucrurile pe care le-am învăţat în aceste şase luni de campanie este că uneori ni se întâmplă lucruri faine peste care trecem fără să le băgăm în seamă. E ca şi cum, atunci când îţi faci ordine în şifonier descoperi o cămaşă fabuloasă pe care nici nu mai ştiai c-o ai şi te simţi de parcă ai fost la shopping şi-ai adus acasă un lucru grozav pe care n-ai cheltuit nimic!

Mi-am propus, în astea şase luni, să fiu mai atentă la ce am şi la ce pot să învăţ, mi-am propus să fac mai multe lucruri “pentru minte, inimă şi literatură” şi să vă îndemn şi pe voi să faceţi acelaşi lucru cu menţiunea că lipsa timpului este, de cele mai multe ori, doar un pretext pentru a rămâne în zona personală de confort.

Şi, da, am fost tentată să sar peste cursul de modelaj în lut în seara în care a nins de-a blocat oraşul, dar m-am mobilizat şi am mers, iar în cele două ore petrecute acolo, concentrată asupra bulgărelui de clei, ninsoarea a încetat să mai fie o problemă. Am fost tentată să sar şi peste alte lucruri pe care mi-am impus să le fac, cu diferite pretexte, mai mult sau mai puţin străvezii, însă n-am făcut-o: comoditatea NU e un obicei sănătos. Şi cu atât mai puţin comoditatea de a nu trăi experienţe noi!

Nu, n-am de gând să fac o recapitulare a lucrurilor pe care le-am şi le-aţi scris în aceste şase luni: le puteţi regăsi, pe toate, aici, şi cele scrise de mine, dar şi ideile voastre, fiindcă unul dintre lucrurile pe care mi le-am dorit de la participarea mea în campania asta a fost nu doar expunerea obiceiurilor mele sănătoase, ci să învăţăm, pe cât se poate, unii de la alţii.

Un sfârşit e un început

Vineri, la Women on Web, Georgiana Gheorghe, directorul de comunicare Danone, a anunţat că Obiceiuri Sănătoase devine platforma generală de comunicare Danone în social media, extinzându-se, astfel, de la comunicarea unui singur brand, Activia, la comunicarea tuturor brandurilor Danone în acest mediu. Admit că am fost un pic mândră că am reuşit, împreună cu voi şi cu celelalte colege din această campanie, Alina de la TVdece, Denisuca, Nebuloasa, Raluxa, Tomata, să încurajăm dialogul sub această umbrelă. Deci Obiceiuri Sănătoase continuă, chiar dacă această campanie este acum la final.

Cât despre mine, ei bine, am ales să rămân în continuare alături de Activia, pentru că m-au convins eforturile lor de promovare a ceea ce este şi ar trebui să fie bine pentru noi, pentru sănătatea noastră. Nu în ultimul rând, preocuparea asta pentru ce-i sănătos mă face să mă simt bine cu mine, aşa că în următoarele trei luni urmează noi provocări, atât pentru mine cât şi pentru voi!

Aţadar, rămâneţi… printre rânduri! Şi, pentru că, aşa cum am spus, sfârşitul ăsta e un început, am un ultim dar pentru voi în aceast campanie, via Editura All, şi anume Enciclopedia Alimentelor, un volum ce conţine 2500 de termeni şi 1700 de alimente, dar şi peste 100 de pagini dedicate alimentaţiei sănătoase, de la timpul de digerare şi asimilare pentru diverse grupe alimentare până la diete recomandate în diverse afecţiuni. În fine, e chiar genul de carte pe care vrei s-o ai la îndemână.

Ce trebuie să faceţi pentru a intra în posesia acestui volum?! Să-mi spuneţi care e acel obicei sănătos care vă face viaţa mai frumoasă, în ficare zi, fie că e vorba de sunat un părinte, vreo dietă specială, sport sau renunţarea la fumat acum ceva timp! :)

UPDATE: vă mulţumesc tuturor pentru inspiraţie şi idei şi pentru ca mi-aţi povestit ce obiceiuri sănătoase aveţi – le trec frumos la e-catastif. După cum au decis prietenii mei de pe FB, Enciclopedia Alimentelor de duce de la Editura All via printre rânduri la Rocksanne. S-o citeşti sănătoasă!

Richard Branson, Sir Richard Charles Nicholas Branson, ca să folosim titlul corect, este unul dintre cei mai de succes antreprenori britanici, şi deţine locul patru în topul Forbes, cu o avere estimată la vreo 4,2 miliarde de dolari, avere pe care a făcut-o cu Virgin Airlines şi încă vreo 400 de alte companii, mai mici sau mai mari, din variate domenii.

“Screw it, let’s do it!” este titlul uneia dintre cărţile sale şi adună o serie de experienţe profesionale ale antreprenorului, pornind de la ideea că în loc să construieşti o argumentaţie pentru a respinge ideile de new business (şi nu numai, chestia asta se aplică şi în viaţă, în general), mai bine încerci să găseşti acele motive şi modalităţi care să te ajute s-o pui în practică. Ceea ce, dacă stai să te gândeşti, e chiar logic şi de bun simţ, doar că… e un model de gândire pe care cei mai mulţi oameni nu-l adoptă, preferând să meargă pe căile bătătorite şi sigure.

Cu siguranţă, eu nu am gena antreprenorială. Faptul că am reuşit să construiesc nişte lucruri în cariera-mi de comunicator nu mă duce acolo, însă mi s-a întâmplat, şi nu doar o singură dată, să spun, articulat, clar, “La naiba! Hai să-i dăm drumu’ şi vedem noi!”, parte pentru că multe din proiectele în care am fost implicată s-au făcut pe bandă rulantă, în timp scurt, cu bugete care adesea erau doar pe hârtie nu şi în conturi! Aşa am făcut lansarea American Village, aşa am făcut cel puţin o ediţie de Folk You şi tot aşa am făcut şi primul concert Leonard Cohen în România, cu ocazia împlinirii a 15 ani de la lansarea JN.

Tot pe sistemul ăsta am învăţat să înot şi să schiez (aruncat în lac, respectiv pe pârtie), fără să-mi propun să fac performanţă în oricare dintre cele două sporturi, dar ştiind să nu mă duc nici la şi nici în fund, aşa am trăit unele dintre cele mai mişto experienţe, gen “Hai să… – Hai!”, şi fără regrete. Ce regret, însă, sunt alte ocazii în care am ezitat prea mult, cum ar fi momentele în care aş fi putut să plec din România, fie la Miami, fie la Toronto, şi pe care le-am ratat cu graţie din pricină de prea mult gândit şi răzgândit!

V-aş încuraja şi pe voi să încercaţi asta: măcar din când în când, să nu spuneţi “Nu” ci “La naiba, hai s-o facem!”. Garantez surprize plăcute, întocmai ca cea pe care sper s-o am eu în cadrul concursului organizat de Portal HR cu premiu constând într-o invitaţie la conferinţa pe care Sir Branson o susţine la Bucureşti pe 9 mai! Să-mi ţineţi pumnii! :)

De când cu campania obiceiurilor sănătoase, am vrut, n-am vrut, am devenit mult mai atentă la aceste aspecte, lucru bun şi pentru voi, cei care citiţi poveştile mele, dar şi pentru subsemnata, fiindcă unele dintre aceste obiceiuri şi învăţături s-au lipit de mine, vorba cântecului, precum marca de scrisoare, şi mă bucur că e aşa!

De exemplu, săptămâna trecută, după PR Forum, dimpreună cu celei trei Andree (Burlacu, Reţea şi Stan), am pornit către Casa RawZ, un restaurant specializat pe… raw!, loc neştiut până atunci de mine şi în care urma să participăm la o… hai să-i spunem introducere mai degrabă decât lansare, o introducere, deci, a gamei EcoBeauty de la Oriflame. Totuşi, acest post e despre mâncare! Aham! Despre mâncare şi nu de orice fel ci aia crudă, adicătelea raw – nice meeting you!

Casa RawZ e un loc fain, aerisit, care-ţi dă, aşa, senzaţia de sufragerie a cuiva mai degrabă decât de restaurant, chiar dacă dispunerea meselor şi scaunelor e de restaurant. Gazda, tot o Andreea, se învârte printre noi, încearcă să răspundă avalanşei de întrebări şi, în acelaşi timp, să aducă bunătăţi pe masă. Primul fel: un soi de bruschete cu felii de dovlecei în loc de pâine şi nişte conopidă “gratinată” peste care am pus din belşug un amestec de nuci şi caju, cred, măcinate mărunt. Bruschetele nu s-au potrivit prea bine gustului meu, dar conopida* aia – un deliciu!

* marinata si deshidratatata cu  fulgi de drojdie inactiva si sare himalaya si ulei de porumb – aşa se face!

Între felurile de mâncare raw, Corina, Community Manager la Oriflame (semn bun, faptul că există, funcţie şi persoană!, în organigrama unei companii atât de mari!), ne-a întrebat pe fiecare cam care sunt preocupările şi acţiunile noastre (am fost cam 12 bloggeriţe) eco, aşa că a trebuit să fac şi eu o dare de seamă, şi aşa am ajuns a concluzia că sunt şi nu prea sunt eco. Adică, ok, compactez toate ambalajele pe care le arunc, închid robinetul când fac duş, folosesc acumulatori, nu baterii, nu arunc chestii pe jos şi mă duc la Let’s Do It :) Mult, puţin, habar n-am, nu m-am gândit niciodată la mine din perspectiva asta, cred că mai degrabă mă preocupă componenta socială a trebii ăsteia, şi în rest fac ce pot la nivel de bun simţ.

Dar să revenim la mâncarea raw! Antreurile au fost urmate de sushi… fishless sushi, cu foaie din aia făcuta din alge, ok, dar conţinutul era diferit, adică fără peşte dar cu legume, toată povestea fiind însoţită de ghimbir murat şi de trei sosuri. A urmat, apoi, nişte salată cu muguri de pin, parcă, pâine raw, absolut delicioasă, şi sosuri: pesto, ceva cu iaurt şi mărar şi încă unul, o pastă de măsline! Iar la final, tort! Tort necopt, în care crema de ciocolată era făcută din cacao crudă asezonată cu pastă de curmale – şi mă opresc la asta cu toate că mie nu-mi place ciocolata, sau poate tocmai de asta, fiindcă această combinaţie avea fix gust de ciocolată! Norocul meu a fost că am primit şi o felie de tort de lămâie cu mac, mult mai pe gustul meu!

Dacă vreţi să aflaţi despre beneficiile acestui tip de dietă, găsiţi mai multe în acest interviu. Casa RawZ este închisă publicului, la fel şi magazinul de produse eco/raw, însă cu programare prealabilă puteţi încerca meniurile, şi chiar vă recomand, că încercarea moarte n-are!

Acu’, revenind la introducere, adică la EcoBeauty by Oriflame, vă spun că se referă la o gamă nouă de produse naturale, dezvoltate în spirit etic şi cu respect faţă de mediul înconjurător, fiind prima gamă de cosmetice certifiată de patru ONG-uri internaţionale din acest domeniu: Fairtrade, Ecocert, The Vegan Society şi FSC. Produsele au minim 95% ingrediente naturale, obţinute din surse regenerabile, şi mi se pare foarte ok că există preocuparea asta in rândul producătorilor de cosmetice. Până şi ambalajele sunt eco, iar comunicatul de presă a venit tipărit pe hârtie din aia specială, reciclată, în care sunt seminţe, şi pe care încă nu mă îndur s-o ud ca să văd ce răsare!

Şi, desigur, un concurs!

Oricum, după ce v-am făcut – sper! – poftă să serviţi măcar o salată dacă nu altfel de specialităţi raw, vă ofer şi produsele din gama EcoBeauty, pe încercate, doamnelor! Tot ce voi să ştiu de la voi, în schimbul unui set compus din cremă de zi, de noapte şi contur ochi, este ce obiceiuri eco aveţi. Nu există răspunsuri corecte, doar exemple de bune practici! Câştigătoarea va fi anunţată miercuri mai pe seară :)

Ecobeauty, gama – detalii mai multe.

Bonne chance!

PS pentru răbdarea nestăvilită de care a dat dovadă suportând vreo 15-20 de fete care vorbeau despre siluete, diete, creme şi alte măşti, se acordă acest PS lui Tudor Dăescu de la FastForwardPR, care n-a avut încotro, de altfel, fiindcă el a fost organizatorul năzbâtiei! :))

UPDATE: Diana Oancea e câştigătoarea, cf “extragerii” de pe twitter :)

V-aţi întrebat vreodată de ce şi copiii mici aplaudă când sunt încântaţi de ceva, fără să ştie că gestul acesta este, de regulă, precedat de un spectacol care să le fi plăcut? Sau de ce primul gest pe care-l faci când cunoşti pe cineva e să vă strângeţi mâna?

Copii care întind automat mâna pentru a o prinde pe cea a adultului de lângă ei, mâna care acoperă altă mână atunci când vrem să consolăm, mâna iubitului care o prinde pe a noastră, pe stradă, la film, sau când conduce, uşor chinuit, peste schimbătorul de viteze – toate acestea sunt ipostaze în care mâinile se ating fără ca măcar să ne dăm seama, însă atingerea asta ne face să ne simţim mai bine.

Nu m-aş fi gândit la asta (sigur nu la faza cu aplauzele) dacă ieri n-aş fi mers la clinica Medas pentru o şedinţă de reflexoterapie la Dr. Ruxandra Contantina, doar una dintre ofertele speciale pe care clinica pe propune doamnelor în Luna Femeii.

Doamna doctor este medic de familie dar s-a specializat în apifitoterapie (aham, cum îi zice numele, cu plante şi cu miere) şi a făcut două cursuri de reflexoterapie, unul cu specialişti români şi unul cu un specialist chinez, de la care, spune dânsa, a învăţat  şi a înţeles mai multe despre acest domeniu.

Probabil că cei mai mulţi dintre voi aţi avut parte, măcar o dată în viaţă, de un masaj la tălpi (dacă nu, remediaţi rapid situaţia!) aşa că ştiţi cât de benefic şi plăcut poate fi. În timp, cei pasionaţi de reflexoterapie, au ajuns să deseneze adevărate hărţi, cu zone din talpă care corespund diferitelor organe de prin corpul nostru, cam aşa ceva:

Eu cred în treaba asta cu energia care circulă prin noi aşa că ascult cu interes detaliile de care-mi povesteşte medicul, iar de eficienţa masajului tălpilor m-am convins cu ceva vreme în urmă, când un astfel de masaj a avut efectul unei stacane de cafea concentrată şi m-a ţinut trează şi alertă vreo 40 de ore, lucrând nonstop la o reclamă.

Ştiind, deci, cum stă treaba cu masajul tălpilor, am cerut un masaj al mâinilor, să văd dacă funcţionează şi ăsta. Am aflat că funcţionează mai bine la copii decât la adulţi, şi că este, de asemenea, foarte plăcut. Un sfert de oră mai târziu, ieşeam din cabinet sprintenă ca o veveriţă iar durerea de cap pornită de la o mai veche sinuzită trecuse! Magie curată, vă spun! În plus, am primit şi o serie de ponturi şi nume de plante prin care să-mi ajut organismul să se detoxifice – fiindcă niciodată nu poţi avea prea multe obiceiuri sănătoase, nu-i aşa?!

Oferta de relaxare şi detoxifiere de la MedAs are mai multe componente: terapii anti-îmbătrânire şi anti-stress, reflexoterapie palmoplantară şi vertebrală, toate cu preţul redus la jumătate, şi, ca să vă convingeţi, puteţi câştiga printre rânduri o şedinţă de reflexoterapie, dacă îmi povestiţi un moment în care mâinile au “vorbit”, tăcut, aşa cum ştiu mâinile să vorbească.

În culise la Eurovision, în camera verde, locul în care stau toţi artiştii înainte şi după ce ajung pe scenă pentru a-şi cânta piesa, aşa că vom avea parte de manifestarea tuturor emoţiilor. De altfel, parte din ele se observă deja, încordarea, dar şi aparenta siguranşă pe sine.

Miza nu e chiar mică, toţi îşi doresc să obţină statutul de reprezentant al României la Eurovision, pentru că asta înseamnă şi multă expunere media. Eu doar sper să avem o piesă foarte bună la Baku! Şi, gata, începe concursul!

Cătălin Josan e primul, piesa se numeşte Call My Name – nu e rea, dar abia a început competiţia!

Cum se votează?

Publicul va putea vota piesa preferată apelând 0900 16 09 XX (unde XX este numărul fiecărei piese în ordinea intrării în concurs) din reţelele Romtelecom, Cosmote, Orange, Vodafone sau pot trimite un SMS la numărul 1267 cu numărul piesei preferate în reţelele Cosmote, Orange, Vodafone, tariful fiind de 0.37 E (TVA inclus). Fiecare piesă va putea fi votată de 11 ori de pe un număr de telefon, indiferent de modalitatea aleasă (apel sau SMS).

Ana Mardare – If You Find Simple Words To Say – drăguţă Ana, slăbuţă piesa… Cam 1980-istă, după gustul meu. Clar, nu!

Viki Red (pas mal!), cu If you Ever Feel , şi RPK – Singura care. Nu cred că e singura care nu se va califica :)

Lucian Oros are voce ok, şi nici piesa nu e rea, The Best a Man Can Get, dar parcă n-are zvâc – deşi a primit reacţii bune din public, live! Încă aştept ceva care să mă dea pe spate!

Între timp, artiştii din camera verde s-au concentrat în primul rând de canapele. Unii chiar cântă refrenele celorlalţi, unii pozează în relaxaţi, alţii fac glume… Oricum, e clar că toţi au emoţii!

Raluca Ocneanu acum, am văzut-o la repetiţii, până acum mi se pare cea mai ok, însă ea şi un pian + incă două fete pt backing vocals nu prea promit sow pe scenă. Dar, oricum, până acum, mie mi se pare cea mai ok. Time is on my side.

În sfârşit, piesă cu zvâc! Electric Fence – Şun-ta se cheamă piesa şi, da, a rupt!

(revin!)

De fapt, aici s-a terminat live-ul Eurovision din Camera Verde pentru mine. Dar e de bine!

Şi, da, în caz că n-aţi aflat deja, a câştigat Mandinga, că aşa a vrut publicul. Eu i-aş fi trimis la Baku pe cei de la Electric Fence, cred că ar fi avut şanse mai mari la un loc fruntaş. Dar, asta e, avem o piesă, şi sper să facă treabă cât mai bună la finala din 26 mai!

TVR organizează din nou preselecţie naţională pentru cântecul ce urmează să reprezinte România la Eurovision, concursul internaţional care, în acest an, se desfăşoară la Baku.

Sunt 15 piese înscrise în concurs iar ieri am fost la repetiţii, în culise: unele nu se aud rău chiar deloc! Bune sau mai puţin bune, oricum, în seara asta au parte de jurizare, atât din partea publicului cât şi din partea unor specialişti, oameni de radio şi reprezentanţi ai caselor de producţie muzică.

Vom urmări împreună, sper, comptiţia din seara asta, pe TVR1, de la ora 21. Eu mă voi afla în Camera Verde, adică în culise, şi vă povestesc, live, aici, printre rânduri, ce nu se vede la televizor. De asemenea, mai puteţi urmări detalii de culise pe pagina de facebook a concursului Eurovision în România sau pe Twitter, #eurovisionro.

Apropo, mie mi se pare că România a avut, în timp şi piese foarte bune la acest concurs. Una dintre preferatele mele este Let Me Try, Sistem & Luminiţa Anghel:

Alte informaţii despre Eurovision găsiţi aici şi… fie să câştige cei mai buni diseară!

Îmi place martie, luna în care femeile sunt şi se simt un pic mai alintate decât de obicei: ieri am primit flori şi mărţişoare, azi la fel, şi îmi place să văd, pe stradă, că doamnele şi domnişoarele sunt, parcă, mai vesele, mai încrezătoare, mai zâmbitoare! Obiceiuri sănătoase, nu? :)

Totuşi, oricât de faine şi vesele pretexte ar avea domnii să ne alinte, în fiecare primăvară şi nu numai, motivele supreme de mulţumire sunt tot în interiorul fiecăreia dintre noi, atunci când ne simţim sigure pe noi, când ne autorespectăm, iar lucrul ăsta fără o îngrijire constantă a stării de sănătate nu se poate, indiferent dacă vorbim de minte, zâmbet sau trup.

A fost o iarnă nesuferită, încă mai avem zăpadă pe străzi iar azi dimineaţă citeam că vântul iar o să-şi facă de cap, un context în care, ştiţi prea bine, florile şi mărţisoarele, oricât de drăguţe, nu ne ajută prea tare! Tocmai de aceea, prietenii de la Clinica Medas, au decis să ofere, mai mult decât o floare, un buchet de oferte speciale pentru Luna Femeii.

Mai concret, până pe 10 aprilie, puteţi suna la Medas (021 9232 sau *9232) pentru a beneficia de super reduceri la dermatologie cosmetică, de exemplu, peeling şi epilare cu laser, pentru ca pielea să fie perfect pregătită pentru razele soarelui ce va să vină… cu căldură cu tot! Nici reducerea la jumătate a preţului pentru o consultaţie cu un profesor universitar, specialist în nutriţie, nu sună rău, nu?, fiindcă nu mai e mult până scăpăm de cojoace, iar lipsa verdeţurile din dieta de iarnă se cam vede… Ei, nu e grav, ştiu, doar pe ici, pe colo! Dar n-ar fi drăguţ (şi sănătos!) să scăpăm de surplusuri… şi încă la ofertă!?

Pentru că e Luna Femeii şi suntem mai alintate decât suntem de obicei, avem şi mai multe motive să zâmbim, aşa că o consultaţie stomatologică gratuită şi un tratament de albire profesională cu 50% reducere se prind, de asemenea, în buchetul de oferte Medas din Luna femeii. În acelaşi buchet se află şi un program de relaxare şi detoxifiere care include terapii anti-îmbătrânire & anti-stress şi reflexoterapie, toate la jumătate de preţ! Ar vrea şi domnii aşa ceva, dar nu e pentru ei, sîc!

De asemenea, Medas oferă reduceri substanţiale pentru mamografii (50%) iar Medas Feminis a pus la cale un pachet special de 150 de lei (67% reducere) ce include un consult ginecologic, ecografie şi examen Babeş Papanicolau, toate acestea pentru ca să vă puteţi bucura fără griji de primăvară! Nu cred că e cazul să vă spun că astea-s chestii obligatorii pentru orice femeie care se respectă, sper, şi nici care e incidenţa cancerului la sân ori a celui de col uterin, sau faptul că orice neregulă depistată la timp vă poate salva viaţa!

Aşa că profitaţi de această ofertă Medas (twitter, facebook) care ţine, cum spuneam, până în 10 aprilie. Eu am de gând să încerc măcar partea cu reflexoterapia şi să văd şi un nutriţionist, şi o să vă povestesc ce şi cum a fost. Iar pentru voi, cititori şi cititoare de printre rânduri, am un prim concurs prin care puteţi câştiga o consultaţie gratuită, la alegere, la oricare dintre specialităţile pe care le are Clinica Medas. De la alergologie la psihoterapie, de la pediatrie la geriatrie, pentru orice problemă de sănătate nu vă lasă în pace, puteţi găsi un medic specialist la Medas.

Pentru a câştiga această consultaţie, gratuită pentru unul din voi, aş vrea să-mi spuneţi regula pe care v-aţi impus-o şi pe care o respectaţi, indiferent de circumstanţe, pentru a vă păstra sănătatea, până marţi, 6 martie, la ora 18. Eu am mai multe, dar câteva dintre ele ar fi că beau în fiecare zi minim 2l de apă, cel puţin o zi pe săptămână mănânc numai fructe, legume şi seminţe, preferabil crude, îmi fac cel puţin de două ori pe an un set complet de analize şi… încerc să mă enervez cât mai puţin! Mă rog, la ultima dintre reguli încă mai am de lucrat! :))

Sunt filme despre care aş scrie entuziast chiar în timp ce le văd – ei bine, Tatăl fantomă nu face parte din categoria asta! Tatăl fantomă e un film pe care trebuie să-l vezi (asta e clar!), dar trebuie să-l vezi pe tot, genul de film muncit ca o artisticărie culinară: dacă iei doar o înghiţitură n-ai cum să-i simţi complet savoarea, fiindcă aceasta e dozată meşteşugit în toată porţia!

Bineînţeles, totul ţine de ingrediente: povestea lui Barry Gifford, faină, pentru că e parte imaginată, parte trăită, şi, desigur, actorii: Marcel Iureş, Mihaela Sîrbu, Victor Rebengiuc, Mariana Mihuţ, Mihai Constantin, Mimi Brănescu, Mirela Oprișor şi alţii, de… “bucătărie“: echipă, peliculă, sunet, editare, toate de o calitate ireproşabilă, fiindcă chef-ul, regizorul Lucian Georgescu, e tare atent cu detaliile astea, dar şi de inspiraţie, fiindcă mare parte din dialog este improvizat! Muzica este un personaj separat, distinct, şi ăsta e singurul “spoiler” de care o să aveţi parte în textul ăsta:

(HINT, apropo de asta: nu plecaţi la generic!)

Am zâmbit, pe toată durata vizionării în cerc restrâns la care am avut plăcerea să particip, pentru că e Iureş, care joacă într-un mare fel (cum altfel?!) şi nu poţi să nu zâmbeşti, iar partenera sa de pe ecran, Mihaela Sîrbu, îi dă replici pe măsură. Am zâmbit pentru că Mariana Mihuţ pune “tchorba” pe masă şi întrebări indiscrete, iar Victor Rebengiuc laudă calităţile ţuicii… “Sănătate curată!”, îi explică lui Robert Traum (Iureş), profesorul american venit să-şi caute strămoşii prin Bucovina, şi care nu pricepe o iotă româneşte! Wonderful, wonderful, yes, great, excellent, thank you! 

Râzi cu poftă încă de la prima scenă, una care are un racord perfect mai târziu, în film, tragi cu ochiul pe geamul autobuzului cu care se plimbă Iureş de la Cluj la Suceava, te distrează Mimi Brănescu cu planurile lui turistice şi îţi place Mihaela Sîrbu pentru că e pur şi simplu foarte mişto! Povestea în sine e o aventură dar firul roşu nu are legătură cu arhivele Bucovinei atât cât are cu descoperirea faptului că poţi pur şi simplu să te bucuri că eşti pe un drum, într-o motocicletă cu ataş, cu gâsca, cu fata, peisajele, uneori dezolante, alteori fermecătoare, şi cu prezentul.

Şi, pe tot drumul ăsta, nici o fantomă! Sau, mă rog, aproape nici o fantomă!

După vizionare mi-a făcut plăcere să-l cunosc pe Marcel Iureş şi, deşi cumva mă aşteptam să fie mai degrabă distant, deferent (să mă iertaţi, domnul actor, pentru prejudecată!), am avut plăcerea să descopăr o persoană caldă, atentă la detalii, cu mult umor şi care ne-a permis, elegant ca un majordom al propriei intimităţi, să trecem pragul personajului Robert Traum pentru a-l cunoaşte pe actor, pe omul care i-a dat viaţă pe ecran. Mi-au plăcut şi Mihaela Sîrbu, pentru că nu pare să-i piară zâmbetul de pe buze, dar şi Lucian Georgescu, fiincă e atât de pasionat de filmul pe care l-a făcut.

Tatăl fantomă este un film dedicat lui Ovidiu Bose Paştina, fiindcă Bose ar fi trebui să-l regizeze dacă nu se grăbea să facă nişte proiecte în altă lume…  Iosif, băiatul lui cel mic, apare în film, jucându-l pe copilul Robert Traum.

Mai multe detalii şi trivia găsiţi pe site-ul producţiei (să citiţi, fiindcă-s faine şi întregesc povestea) şi puteţi să-i daţi un Like (şi) pe Facebook. Filmul are premiera în această seară, de mâine e prin cinematografe iar eu zic aşa: mergeţi să-l vedeţi! Vă garantez că e o trataţie cinematografică gourmet.

CONCURS!!!

Fiindcă mie chiar mi se pare un film de văzut, vă trimit la vizionare… din partea casei. Astfel, am două invitaţii duble pentru voi, în săptămâna 2-8 martie, la Cinema City din AFI Cotroceni şiiiiiiiii… mai am şi două afişe cu autografele protagoniştilor (sunt de colecţie şi le puteţi avea doar de printre rânduri!), adică patru premii! Ca să mi le luaţi, fie îmi spuneţi de ce vă place oricare dintre actorii aflaţi în distribuţia filmului (unul, doi, toţi!), fie îmi povestiţi cea mai haioasă întâmplare pe care aţi păţit-o voi într-o călătorie în frumoasa noastră ţărişoară! Concursul ţine până mâine la ora 16. Succes!

UPDATE câştigători: Monica şi Andra, mergeţi la film şi primiţi şi câte un afiş! :)

(trimit email în seara asta către voi şi organizatori şi vă aştept cu comentarii să-mi spuneţi cum a fost!)

În noaptea asta are loc decernarea premiilor Oscar pentru filmele din 2011, eveniment urmat de câteva petreceri de după şi precedat, fireşte, de nelipsita defilare pe covorul roşu de la Kodak Theater – este pentru ultima dată când acest loc poartă acest nume, din pricina falimentului companiei.

Vă voi ţine la curent şi în acest an cu ce se întâmplă la noapte, dar până atunci mă gândeam să vedem împreună câţi dintre favoriţii voştri vor pleca acasă cu mult râvnitele statuete şi să premiez pe cei care ghicesc cei mai mulţi câştigători cu un exemplar din Totul despre Oscar, volum apărut la Editura All, în care găsiţi practic orice informaţie doriţi despre aceste premii, de la statistici interesante despre nominalizări şi câştigători, istorie, discursuri memorabile de acceptare… cum ziceam, un soi de enciclopedie în vreo 500 de pagini despre acest eveniment.

Vă redau, de acolo, extrase dintr-un scurt îndrumar pentru actorii nerăbdători să obţină un Oscar:

– joacă rolul unui excentric, al unui geniu sau chiar al unui nebun

– poartă haine ciudate

– joacă rolul unui alcoolic

– mori pe ecran într-o moarte tragică

– evită subtilitatea şi delicateţea

Mai în glumă, mai în serios, spune autorul, Emanuel Levy, dacă reuşeşti să faci toate aceste lucruri şi încă vreo câteva într-un singur rol, te poţi aştepta cel puţin la o nominalizare.

Aşadar, pentru a afla Totul despre Oscar din volumul cu acelaşi nume, iată nominalizările la principalele şase categorii, să vedem cine câte ghiceşte. Dacă e egalitate, o să suplimentez numărul premiilor cu maxim patru cărţi, ok?

BEST PICTURE
“War Horse???
“The Artist???
“Moneyball???
“The Descendants???
“The Tree of Life???
“Midnight in Paris???
“The Help???
“Hugo???
“Extremely Loud & Incredibly Close???

LEAD ACTOR
Demián Bichir, “A Better Life???
George Clooney, “The Descendants???
Jean Dujardin, “The Artist???
Gary Oldman, “Tinker Tailor Soldier Spy ???
Brad Pitt, “Moneyball???

LEAD ACTRESS
Glenn Close, “Albert Nobbs???
Viola Davis, “The Help???
Rooney Mara, “The Girl with the Dragon Tattoo ???
Meryl Streep, “The Iron Lady???
Michelle Williams, “My Week With Marilyn???

BEST DIRECTOR
Michel Hazanavicius, “The Artist???
Alexander Payne, “The Descendants???
Martin Scorsese, “Hugo???
Woody Allen, “Midnight in Paris???
Terrence Malick, “The Tree of Life???

BEST SUPPORTING ACTOR
Kenneth Branagh, “My Week With Marilyn???
Nick Nolte, “Warrior???
Christopher Plummer, “Beginners???
Jonah Hill, “Moneyball???
Max von Sydow, “Extremely Loud & Incredibly Close???

BEST SUPPORTING ACTRESS
Berenice Bejo, “The Artist???
Jessica Chastain, “The Help???
Melissa McCarthy, “Bridesmaids???
Octavia Spencer, “The Help???
Janet McTeer, “Albert Nobbs???

Am şi eu, fireşte, favoriţii mei, dar despre asta voi avea vreme să scriu toată noaptea ce urmează! Restul nominalizărilor, aici. Mai jos, puteţi vedea care au fost favoriţii la Oscar, de-a lungul timpului, ai celor care sunt nominalizaţi la ediţia din acest an!

UPDATE: bravo, cetitori de printre randuri, sunt mandra de voi toţi şi, în special, de cei care au ghicit 6/6 căştigători la principalele categorii: Bogdan, Bloooo, Teo Năstase, Iulia C. Un mail e pe drum spre voi, imediat ce vorbesc cu cei de la Editura ALL, bine?

Felicitări şi mulţumiri tuturor pentru că aţi acceptat să ne jucăm de-a Oscarurile!

Fără îndoială, Marilyn Monroe a inventat sex-simbolul pe marele ecran. Un personaj, în ultimă instanţă, unul căreia i-a dat viaţă, până la final, o tânără femeie, Norma Jeane Mostenson, după o copilărie în care a dus lipsă de iubire şi de apreciere, pasată între mama naturală şi părinţii adoptivi şi obligată să se mărite, la doar 16 ani, pentru a nu ajunge la orfelinat.

Dar filmul “My Week cu Marilyn” nu e despre privaţiuni sau formarea acestui personaj, e mai degrabă despre femeia Norma Jean şi Marilyn, portretizată “ca de la o fată la altă fată”, după cum spune actriţa principală, Michelle Williams. E vorba de o săptămână din timpul filmărilor la “The Prince and the Showgirl”, un film în care MM a jucat alături de marele (Sir) Laurence Olivier (Kenneth Branagh), care făcea pe prinţul regent al Carpaţiei – ca să vezi! :)

În film, unul care a strâns deja multe premii şi e nominalizat şi la Oscar, mai apar Julia Ormond (Vivien Leigh, soţia lui Olivier) şi Dame Judi Bench, dar şi câţiva dintre actorii pe care o să-i recunoaşteţi din super producţiile Harry Potter: Geraldine Somerville, Emma Watson sau Zoë Wanamaker.

Toate astea, dimpreună cu faptul că vă ofer o invitaţie dublă pentru acest weekend la “My Week cu Marilyn” ar trebui să fie suficiente motive pentru a ieşi din casă şi a merge la Sun Plaza, la oricare dintre proiecţiile filmului din acest weekend. E un concurs rapid, durează doar 90 de minute, aşa că grăbiţi-vă şi spuneţi-mi pentru ce rol a câştigat MM Globul de Aur în 1960.

Update: An the winner is… Cristina Catea. Felicitari si distracţie plăcută! Mulţumiri şi celorlalţi, pentru participare, promit să mai “comit” din astea! :)

Mulţumiri şi celor de la R-G, pentru că mi-au dat ocazia să vă fac o bucurie!