Când eram mică, pe la şcoala primară, cred, visul meu era ca de Revelion 2000 să fiu prinţesă la Cota 2000. Fatalitate, însă! În noapte de dinainte de anul 2000 eu nu urma să am vârsta rotundă de 20 de ani, iar ziua mea e în martie, nu pe 31 decembrie. Şi întrucât rochia mea de prinţesă (era de mireasă, desigur, dar la vremea aia nu-mi era clară diferenţa între una şi alta!) trebuia să fie diafană şi subţire, iar treaba asta nu cadra câtuşi de puţin cu peisajul arctic de la cota 2000, am renunţat de tot la această fantezie.
Îmi place Macy Gray, mi-a plăcut încă de când am ascultat-o prima dată, nici nu mai ştiu când, să tot fie vreo 10 ani dacă nu şi mai mulţi! Desigur, toată lumea ştie de I Try, cu vocea răguşită, joasă, cu moaca ei simpatică şi cu florile de câmp. Şi cu final fericit!
Mi-a plăcut muzica celor de la Vunk de când erau mai tineri (!) şi cântau “Lângă inima ta vine inima mea” cu Maria Radu, iar Cornel Ilie o ardea studenţeşte, prin Club A, pe vremea când la şcoală te mai duceai, dar dacă lipseai din Club A te întreba lumea dacă eşti bine.
N-am ţinut aproape, dar au avut grijă băieţii să producă hituri pe care le-am auzit la radio şi cândva, nu mai ştiu când, am cumpărat şi nişte CD-uri cu muzica lor, ba chiar am fost şi la un concert din seria SECântă Rock într-un club din Regie despre care nu-mi mai aduc aminte cum se cheamă. Oricum, ştiu că s-a lăsat cu cântat până la ore mici da’ vesele.
Deşi am păţit-o plenar din pricina unei parole de gmail, securitatea informatică nu a fost nicicând printre preocupările mele. Am windows cu patalama si am folosit security-ul lor până când în laptopul meu s-a strecurat un ceva rău care ameninţa cu prăpădul! Am pus un antivirus, de urgenţă, şi am scăpat, numai că antivirusul ăla îmi bloca outlook-ul fix când îmi era lumea mai dragă şi, odată cu el, tot sistemul, de nu mai mergea nici restart altfel decât din buton, cu forţa. Necâştigător.
Aproape furioasă, am comentat pe twitter că mă enervează acel antivirus şi că l-am dat jos din computerul meu! Foarte curând după, am primit un mail de la Ionuţ (Premium PR) în care îmi propunea să încerc un alt antivirus, Kaspersky. Am apreciat că a fost pe fază, am mulţumit frumos, dar nu am descărcat produsul până când un alt “ceva rău” a aterizat în computerul meu şi mi-a blocat mai tot!
Acum nişte ani, când am conceput primul comunicat despre concertul Billy Idol la noi, am scris doar atât: “Comunicat de presă: Billy Idol vine la Bucureşti. Gata”, pentru că nu era nimeni care să nu-l cunoască pe artist. Mă rog, ulterior am dat şi nişte detalii, totuşi! :))
Mi-am amintit de asta pentru că, de vreo lună de zile, dacă nu şi mai bine, nu cred că mai e cineva care să nu ştie că e un film, Despre oameni şi melci, că e cu Dorel Vişan, Monica Bârlădeanu, Andi Vasluianu şi alţii (remarcat Clara Vodă şi Andreea Bibiri), că e făcut de Tudor Giurgiu şi că e, evident, un film românesc. E cineva? Nu şi nici nu mi-am închipuit asta. Aşa că, întocmai ca atunci, cu Billy Idol, aş putea să vă spun doar că de azi îl puteţi vedea în cinematografe şi basta! În rest, sigur ştiţi câte ceva, fiindcă Despre oameni şi melci are parte de cea mai amplă campanie de promovare făcuta la noi pentru un film românesc. Sau pentru un film – am citit pe undeva ca valoarea campaniei ar fi cam de o sută de mii de euro, dar eu ştiu că e mai mult.
De vreo trei zile cel puţin încerc s-ajung să scriu (şi aici, nu doar pe reţelele sociale) de UnderCloud, festivalul de teatru independent ce are loc, începând de lunea asta care a trecut şi până joia viitoare (13 septembrie) la Muzeul Ţăranului Român, convenabil găzduit, aşadar, aproape de Piaţa Victoriei.
UnderCloud e organizat de D’AYA, compania lui Chris Simion, îl are ca Preşedinte onorific pe Andrei Şerban şi, începând de la această ediţie, există şi o competiţie între spectacolele din Festival – deşi asta e, probabil, un aspect mai puţin important.
Mda, dacă ai dat search pe google cu titlul acestui post o să te dezamăgesc: în cazul în care nu ţi se întâmplă ceva regretabil dar implacabil şi definitiv între timp, bătrâneţea vine la pachet cu viaţa şi cu toate beneficiile de care ne bucurăm pe parcursul ei. Deci nu, nu poate fi oprită decât în basme şi filme, însă efectele înaintării în vârstă asupra organismului pot fi încetinite. Ideal ar fi să ducem o viaţă sănătoasă, cumpătată, fără excese, de nici un fel, fără stres şi fără chimicale, dar şi ăsta e tot un basm, aşa că de-aia s-au inventat tot felul de adjuvanţi meniţi să ne ajute organismul să treacă peste hopurile la care îl supunem.
Trei mese la ore regulate şi încă două gustări, alimentaţie sănătoasă, da?, nu patiserie şi covrigi de la colţ, mezeluri toată ziua, legume şi carne crescute cu forţa şi alte “bunătăţi” din astea – câţi dintre voi respectă regula asta? Aham! Hai să punem la socoteală şi plăcerile vinovate de care nu ne prea ferim: mai pierdem şi nişte nopţi, ne enervăm, ne cresc stresul şi colesterolul, mai o bere, mai o tărie, punem şi fumatul la socoteală, pentru cine fumează, şi uite aşa ne îmbătrânim, noi pe noi, mai tare şi mai repede decât prevede buletinul.
Hei! Nu sunt un lup moralist, şi eu mai pierd nopţi, fumez, şi nici nu spun că la mine în frigider sunt acum doar alimente sănătoase (hei, ştiţi ceva?! de fapt, cam sunt!) sau că n-am luat un ketonal mai devreme, că mă doare o măsea. Dar pe lângă toate astea am învăţat, mai ales în ultimele luni, să am obiceiuri sănătoase, şi mai iau şi diverse vitamine, chestii d-astea.
Şi, mai nou, a apărut şi la noi REVIDOX ( site, Facebook, Twitter) , un produs care luptă cu efectele îmbătrânirii celulare şi care reuneşte, într-o singura capsulă, toate beneficiile conţinute în 45 kg de struguri, extrase printr-un proces 100% natural – o inovaţie rezultată în 10 ani de cercetare ştiinţifică la unul dintre cele mai bune institute de profil din lume.
Nu vă spun că se învârte soarele după el, pentru că nu l-am testat, însă beneficiile, spun producătorii, încep să apară în câteva săptămâni, şi se văd cel mai bine la nivelul pielii, dar se simt şi în interiorul organismului, la nivelul inimii şi al creierului, încetinind procesul de îmbătrânire.
O să-l testez şi eu dar, mai mult decât atât, vreau să ofer unuia dintre cititorii mei ocazia să vadă despre ce e vorba, cu condiţia să ne spună şi nouă după aia ce şi cum. Aş fi putut să ofer trei cutii pentru trei cititori, însă am ales varianta un cititor care primeşte trei cutii, ca să ne edificăm pe de-a-ntregul asupra beneficiilor. Doamne, domnişoare sau domni, asta nu e relevant, dar aş prefera pe cineva trecut/ă de 30 de ani ca să se vadă mai bine efectele Revidox.
Ca de obicei, vă aştept cu comentarii pentru a câştiga produsul (repet, e 100% natural, un extract concentrat din struguri şi rodii) şi de data asta trebuie să-mi spuneţi care sunt plăcerile voastre vinovate. Includeţi aici tot ce e imoral, ilegal sau îngraşă (sic!), şefii şi colegii nsuferiţi, cutia aia de îngheţată pe care aţi mâncat-o într-o singură seară (da, ştiu!), ţigările, cheful din weekend de la mare şi nunta la care aţi fost acum două săptămâni sau aşa ceva.
Produsul nu e chiar ieftin, în jur de 200 de lei pe lună, aşa că asta înseamnă că vă răsplătesc sinceritatea cu o promisiune confirmată de mii de alţi consumatori şi un premiu în valoare de aproximativ 600 de lei. Eu zic că nu e rău! Concursul durează până sâmbătă, 21 iulie. Să auzim, deci, care sunt plăcerile voastre vinovate!
UPDATE: and the winner is… Laura Frunză. Laura, iti trimit acuşi un semn sa-mi dai adresa ta ca sa poţi primi capsulele de tinereţe! :)
Vă mulţumesc tuturor pentru participare, mai facem concursuri! :)
Fiecare dintre noi are prieteni. Mai multi, mai buni sau mai puţin buni, fiecare după cum ne e felul şi după cum… merităm! Dar, cu siguranţă, sunt câţiva oameni, nu prea mulţi, care sunt mereu pe aceeaşi lungime de undă cu tine, alături de care poţi să râzi să să plângi deopotrivă, iar unul dintre aceştia e şi prietena ta cea mai bună, cea care îţi ştie secretele, bucuriile, iubirile, cea care a fost lângă tine şi la bine şi la greu şi alături de care ai făcut atâtea năzbâtii!
Ei, pentru voi două, Cinema City are program special joi seară, la avanpremiera “Caut prieten pentru sfârşitul lumii“, una la care se vând deja bilete. Pe lângă faptul că poţi vedea filmul înaintea tuturor (sic!), organizatorii au pus la cale şi o mulţime de surprize pentru tine şi prietena ta, după cum poţi vedea mai jos:
Eu am o invitaţie dublă pentru tine şi prietena ta la acest eveniment, la Cinema City Cotroceni (click pe imagine să vezi programul), unde vă aşteaptă, după cum spuneam, o mulţime de alinturi.
Concursul se încheie joi, la ora 11, când anunţ câştigătoarea, iar pentru a căpăta invitaţia aş vrea să-mi spuneţi care e cea mai importantă calitate a prietenilor voştri :)
Iată şi trailerul filmului:
Update: Laura Ducu e cea care merge diseara la film si alinturi cu prietena ei, dupa cum s’au pronuntat prietenii mei de pe FB… wait, Laura nu poate merge. Alina, esti prin preajma? :)
Acum nişte ani, mai mulţi, aşa, un medic pe care l-aş călca cu mşina dacă aş avea permis, mi-a prescris prost nişte pilule care mi-au dat peste cam tot metabolismul şi uite aşa, în mai puţin de două luni, am luat vreo 15 kilograme. Cred că până şi aerul se punea pe mine, şi a fost groaznic să mă trezesc, peste noapte, de la xs la l. Medicii la care am fost atunci au dat din umeri: o să se regleze. Mda. Nu s-a.
Am ţinut atunci cele mai dubioase diete, în speranţa că ceva o să funcţioneze… parţial aşa a fost, dar n-am mai ajuns niciodată la măsurile iniţiale. Acum, după trei săptămâni de vieţuit brambura, cu mic dejun, însă, dar dormit foarte puţin, abia aştept s-ajung acasă şi să mă pornesc cu vreo dietă, să mă resimt bine în pielea mea. Sau, mă rog, cel puţin un pic mai bine. Mi-am stresat organismul într-un mare fel în perioada asta şi nici n-am băut cei doi litri de apă pe care-i beau de obicei. Deci dietă, somn, hidratare.
Acuma… cea mai sinistră, dar şi cea mai eficientă dietă pe care am ţinut-o vreodată a fost aia cu supa de varză, nu neapărat pentru că mâncarea asta e oribilă la gust, ci pentru că presupune excluderea completă a sării din alimentaţie, chestie care mie îmi e foarte peste mână, fiindcă îmi place să mănânc sărat. Probabil o să ţin disociatul. Sau o cură cu cireşe – la câta poftă îmi e, cred că pot să mănânc o săptămâna fără griji doar cireşe! :))
Zilele trecute, o amică îmi spunea că se pregăteşte de concediu, şi că ţine dietă. Ce dietă, o întreb? Pe culori. Pe ce?! Pe culori, dragă, îmi zice prietena. Cum pe culori? Păi da, într-o zi mănânci alb, în alta roşu, în alta verde, şi tot aşa. Nu i-am zis că mi se pare dubioasă ideea, adică dacă prăjitura are glazură albă e ok? Bezelele-s bune la ziua albă şi îngheţata cu fistic la ziua verde?! Beats me!
Oricum, ideal e să mergi la nutriţionist, să nu te înfometezi aiurea, să mănânci şi să trăieşti, cât de cât, măcar, într-un stil regulat, şi să faci sport. Iar dacă nu ai vreme (sau bani) să mergi la medicul nutriţionist, poţi încerca cu ajutor din partea naturii, aşa cum m-au rugat să vă spun cei de la SOS Silueta, care vor să atragă atenţia asupra pericolelor metodelor nesănătoase de slăbit.
Şi pentru că-şi pun produsele unde-şi pun şi sfaturile, cel sau cea care îmi spune cea mai nebună dietă încercată sau auzită, primeşte un asemenea produs – până pe 14 iunie puteţi face asta. De asemenea, dau leapşa, şi acelaşi premiu, către Denisuca, Anca Duma şi Zăinesca, sa zică şi ele ce dubioşenii de diete au auzit :)
UPDATE: and the winner is…. Ioana Dumitrache. Scuze că a durat un pic mai mult până la anunţ. Iti dau email, Ioana, cu detaliile, iar vouă, celorlalţi cititori, siluetă de invidiat vă urez! :)
Articolul ăsta ar fi putut să se numească la fel de bine şi Bucureştiul la Sir Richard Branson, dacă frumoasa noastră capitală n-ar fi fost cucerită, tot astăzi, de finala UEFA ce are loc diseară a avut loc aseară pe Arena Naţională. În orice caz, Bucureştiul CEO şi “All Corporate Stars” au ales Branson. Sau, mă rog, cel puţin pentru prima parte a zilei!
Până nu mă lansez în impresii, profit de ocazie să mulţumesc “sponsorului” care m-a trimis la frumoasa conferinţă, respectiv Portal HR şi, prin extensie, Mădălinei Uceanu! They both rule HR! Şi vedeţi că la final am şi un concurs de la editura Publica prin care cineva primeşte cea mai recentă carte a lui Sir Richard Branson, apărută fix zilele astea şi în România: Afacerile pentru oameni (Screw Business As Usual!) – HOT! HOT! HOT!
Aş zice că Sala Palatului a fost neîncăpătoare pentru cei prezenţi, dar e doar o aparenţă, fiindcă sectoarele de sus de tot au fost blocate pentru accesul publicului şi, prin urmare, goale. De altfel, nici nu sunt sigură că s-ar fi văzut ceva şi, la cât de mare e, totuşi, Sala Palatului, probabil că plătitorii respectivi nici măcar n-ar fi putut spune că au respirat acelaşi aer cu Sir Richard.
Aş estima că au fost un pic peste vreo 2000 de oameni, dintre care probabil că vreo 15% au avut invitaţii, iar restul au plătit 320, respectiv (la VIP) 550 de euro. Bine, bine, Sir Richard e scump cât un artist internaţional bine cotat (ceea ce şi este, de fapt!), dar chiar şi aşa, cu sponsori cu tot, nu cred că pentru organizatori a fost o afacere proastă. În schimb… Dar mai bine citiţi!
Booon! Acu’ despre conferinţă. Conferinţa, de fapt, a fost mai degrabă cu Robin Sharma, pentru vreo 90 de minute, o pauză şi, abia după asta, am asistat la un inteviu live pe care acelaşi Robin Sharma i l-a luat şefului Virgin TOT! Şi după asta au urmat şase întrebări din public (funny!) şi, după, un VIP lunch în care directoarea de la Garanti i-a povestit lui Sir Richard ce minunată e banca de-o conduce, iar Sir Richard ne-a mulţumit tuturor pentru atenţie. Dar să nu anticipam.
Robin Sharma a vorbit ca la carte – cam în truisme, gen “Şi dacă jobul tău e să mături, atunci să faci asta la fel de bine pe cât picta Picasso”. De altfel, Picasso a apărut în discuţie, ca exemplu, de atâtea ori, încât la un moment dat mi-a trecut prin minte să încep să le număr, noroc că s-a sunat de pauză. Totuşi, are dreptate când spune că
– pierdem vremea aiurea (şi) la job în loc să ne concentrăm pe ce avem de făcut
– nu ne desprindem de zona de confort şi pierdem din pricina asta
– nici un job nu e doar un job ci o şansă pentru oricine de a face lucrurile mai bine şi lumea mai bună: când te duci la job trebuie să însemne mai mult decât un loc de muncă şi un salariu, pentru că petreci atât de mult timp din viaţa ta cu munca!
– lasă în urmă oamenii mai buni decât i-ai găsit
– trezeşte-te devreme, fă sport măcar un sfert de oră dimineaţa, ţine un jurnal şi scrie în el, zilnic, cinci chestii pe care le-ai câştigat/învăţat/realizat, ascultă muzică, citeşte şi, în general, nu uita să-ţi placă ce faci
[pauză]
Când am revenit în sală, o extrem de proastă inspiraţie ne-a făcut să ne aşezăm mai în faţă, în lateral, astfel că în partea a doua a evenimentului am “beneficiat” de un sunet execrabil, cu [sh, ts, ch]-uri care se auzeau cu scraşnete decibelice şi ecou, aşa că am fost nevoită să fac eforturi destul de susţinute ca să pricep ceea ce se spunea.
Sir Richard Branson nu a vorbit “liber”, iar participarea lui a fost, de fapt, sub forma unui interviu live, pe scenă, luat de Robin Sharma – foarte slab intervievator şi cred că o să fiţi de acord cu mine aici dacă vă spun că au fost întrebări de genul “Eşti fericit?” sau “Ce ai lua cu tine pe o insulă pustie?”, la care, apropo, primul răspuns a fost “soţia” (care, de altfel, a mai fost menţionată în discuţie), apoi a adăugat “notebook-ul” şi, la final, a mai spus: o lupă, ceva de scris şi un recipient pentru apă. Sau cel puţin asta bănuiesc că a spus – sunetul chiar era mizer!
Mi-a plăcut foarte mult ce a spus referitor la felul în care înţelege business-ul, şi anume acela de a face o diferenţă (în bine) în viaţa oamenilor, asta ca sfat în ceea ce priveşte ideile de afaceri.
A mai zis, de asemenea, o chestie mişto, cum că el a avut noroc, şi că mulţi oameni muncesc din greu şi nu ajung să aibă succes, şi tocmai de aia, el, care are, simte şi responsbilitatea de a face bine în jur, fiindcă succesul (în sens de avere) nu se întâmplă prea multor oameni.
Referitor la oportunităţile pe care le vede în umătorii cinci ani a spus că lui i se pare că pe timp ce criză există multe oportunităţi, deoarce costurile sunt mai reduse, dar că antreprenorii trebuie să devină mai flexibili, în special în ceea ce-i priveşte pe angajaţi, amintind de part-times şi job shares, ca soluţie la criza de timp şi la şomaj. Ca sfaturi a menţionat transformarea ideilor geniale în business şi atenţia la detalii.
A vorbit un pic şi de fundaţia pe care o are, Virgin Unite, şi a mulţumit tuturor celor din sală pentru spriinirea acestei fundaţii – fee-urile pe care le primeşte pentru apariţii publice merg toate către fundaţie, şi nu sunt mici: pornesc de la 100.000 de dolari pe apariţie, doar aşa, să vină să zică Bună, Pa!
Şi Bună, Pa! vă spun şi eu acum. Tot azi, dar mai încolo, vă povestesc cum au fost întrebările adresate din public, cum a fost la prânzul VIP şi alte aventuri bransoniene. Până atunci, aşa cum am promis, cu ajutorul celor de la editura Publica, am plăcerea să vă ofer cea mai recentă carte semnată Richard Branson, Screw business as usual | Afacerile pentru oameni + o scurtă descriere găsiţi aici.
Pentru a intra în posesia ei, trebuie să-mi spuneţi, în comentarii, ce business v-ar plăcea să aveţi dacă aţi primi de undeva banii pentru demararea lui. Cine ştie ce investitor o citi printre rânduri! :)
