N-am mai fost la Astra până acum. Nu știu de ce, că îmi plac mult documentarele – eu sunt printre cei care văd documentare – multe! – și pe canalele de streaming. Mi se pare că-ți deschid mintea într-un fel foarte mișto, că-ți dau idei și iți ridică cortina spre unele părți de viață și lume la care cum altfel ai putea avea acces?!

Am fost anul ăsta, și nu oricum, doar ca să văd filme (nu că asta ar fi fost un lucru rău, recomand 5*/5!), ci și ca să moderez câteva (vreo 14!) sesiuni de Q&A, adicătelea discuțiile de după.

Anul ăsta, probabil dintr-o dorință de claritate într-un prezent tot mai tulbure, am căutat, mai mult ca niciodată, documentare. Să văd, să înțeleg, să știu.
Acum sunt la TIFF, deci vorbim despre două dintre cele prezentate aici, legate între ele prin Monica Lăzurean-Gorgan, implicată în realizarea ambelor proiecte. Este vorba despre Lemn și Acasă.

La TIFF anul ăsta au fost câteva filme și documentare numai bune de ridicat și discutat aspecte aflate pe agenda publică – familia tradițională mai mult sau mai puțin fericită, homosexualitate, drepturi egale și, da, politici și politică. V-am povestit de The Party, o satiră chirurgicală care se ia și despre politica din UK, acum vorbesc de un documentar spaniol, Politica, manual de instrucțiuni (Política, manual de instrucciones), urmat, la TIFF, la ambele proiecții, de dezbmihnea ateri. Admit onest că, din motive pe care n-am să le fac publice aici, la prima dezbatere n-am stat. M-am dus, în schimb, ieri, la Casa de Cultură a Studenților, după proiecție, la discuția din seria TIFF Lounge cu Dacian Cioloș, Vlad Voiculescu și Mihnea Măruță.

S-ar putea să vi se pară siropos titlul, dar documentarul realizat de ??gnes Sós (Ungaria) pentru HBO este, din punctul meu de vedere, un must see al acestei ediții de TIFF. Îl mai puteți vedea și mâine, 5 iunie, la Arta, de la ora 15.

Szerelempatak, căci acesta este titlul original, reunește amintirile despre viața amoroasă a unor bătrâni din Transilvania. Te-ai aștepta, poate, ca unele detalii să deranjeze, dar nu există genul ăla de detalii și, oricum, bătrânii din povestea noastră, deși nu se autocenzurează, își socotesc bine vorbele.

N-aș spune despre mine că sunt fan Nirvana. Adică, da, îmi place, ascult cu plăcere, știam una-alta despre trupă și Cobain și nevastă-sa, dar nu atât de mult încât să mă autointitulez fan. Cu toate astea, așa cum vă ziceam și înainte să vin la TIFF, documentarul Montage of Heck (produs de HBO) mi s-a parut un reper de neratat pe agenda festivalului, cu atât mai mult cu cât proiecția a avut loc în decorul de poveste de la Castelul Banffy, în Bonțida.

Unul dintre filmele care m-au sedus deplin la Comedy Cluj anul ăsta a fost un documentar, Supermensch: The Legend of Shep Gordon. Pentru cine nu știe, Shep Gordon e unul dintre cei mai importanți impresari pe care i-a avut America, adunând în palmaresul relațiilor personale și profesionale diverși tipi și tipe cum ar fi: Alice Cooper, Blondie, Michael Douglas, Dalai Lama, Jack Nicholson, Janis Joplin, Sharon Stone… În fine, o listă lungă și impresionantă de prieteni și clienți al căror nume a apărut și pe generic și s-a derulat vreo câteva minute.

Documentarul e făcut de Mike Myers (un interviu aici) și e, în mod evident, un omagiu pentru un tip apreciat atât pentru ideile geniale cu ajutorul cărora și-a promovat artiștii, dar și pentru felul în care a știu să-și facă și să-și păstreze prietenii.