A mai trecut un an și lumea filmului se pregătește de nominalizări și premieri. Astăzi, aflăm care sunt cele mai bune filme în competiția pentru Goburile de Aur, ediția cu numărul 72. Evenimentul este organizat de Asociația Presei Străine la Hollywood, iar premierea are loc pe 11 ianuarie 2015.
Până atunci, vedeți mai jos care sunt nominalizările acestei ediții.

Probabil că ați apucat să vedeți filmul (scurt, are șapte minute) făcut de Karl Lagerfeld pentru a anunța show-ul Metiers d’Art pe care Chanel îl organizează de câțiva ani pentru a-și celebra, în acest fel, colaboratorii, acei artizani. creatorii de accesorii, fără de care ținutele casei ar fi mult mai puțin strălucitoare. A apărut (filmul) acum câteva zile, dar am vrut să aștept înainte să-l public pe blog, ca să pun și câteva imagini din defilarea care a avut loc la Salzburg, în opulentul Schloss Leopoldskron, palat și monument național, transformat acum în hotel, construit în 1739. O parte din domeniu apare și în nemuritorul Sound of Music.

Dar, pentru a intra în povestea propusă de Chanel, să urmărim întâi isprava cinematografică, una care îi are ca protagoniști pe Pharell Williams împreună cu Cara Delevigne, dar și pe Geraldine Chaplin, și se numește Reincarnation – o să vedeți imediat de ce.

Cred că aveți idee cum e când te duci la coafor ori la mecanic, iar doamnele și domnii care lucrează acolo știu mai bine decât orice profesionist care sunt noile reglementări europene sau cum trebuie să te porți cu angajații pentru ca aceștia să aibă randament sporit. Și, oricât de buni ar fi în ceea ce fac, pentru altele nu le acceptați sfaturile fiindcă știți că există oameni care se pricep infinit mai bine pe domeniul lor de activitate.

Până la urmă nu lași secretara să conceapă contracte, chiar dacă știe să scrie la computer, și nici pe doamna de la curățenie să aranjeze birourile, chiar dacă le face să străucească lună!

Pentru sfaturi profesioniste apelezi la profesioniști, fiindcă altfel s-ar putea să nu te încânte rezultatul! Iar la Zilele BIZ, săptămâna viitoare, vreme de cinci zile, vin să vorbească despre experiența lor cei mai buni profesioniști din Antreprenoriat, Inovație, Management, CSR, Media & Marketing.

Cu un an înainte, ca să avem vreme să ne punem la punct agenda și bugetul, organizatorii Festivalului George Enescu au anunțat programul viitoarei ediții a evenimentului, care va avea loc între 30 august și 20 septembrie 2015. De departe, pentru mine, cel puțin, vestea cea mai grozavă e că, în sfârșit, vom avea la București Filarmonica berlineză, una dintre cele mai bune orchestre ale lumii, sub bagheta lui Sir Simon Rattle!!!

Nu cred că e cineva căruia nu i-ar plăcea să trăiască o viață de cinci stele, la propriu, să fie inspector de hoteluri de cinci stele. Ia! Se ridică vreo mână? E cineva acolo care ar refuza tratament regal la cele mai bune hoteluri din lume, iar jobul său ar fi să verfice fiecare detaliu, cât de mic, de la temperature supei și a șampaniei până la existența sau consistența stratului de praf din locuri ascunse cum ar fi rama tablourilor din camera.

Să treci pe-acasă doar așa, ca să schimbi valiza și pe urmă să pleci către următorul hotel, către următoarea destinație. E? Nu v-ar plăcea?

Un culoar lung, întunecat, îți conduce pașii către o ușă metalică fără clanță dar cu vizetă. Înainte să pășești pe el, o cucoană înfiptă, blondă, cu cosițe împletite în jurul capului și costum la două piese, te oprește. Îți spui numele, ți se face o poză, primești un număr și un carton cu rații. Ține bine de el.

Vizeta primei uși se deschide, o voce îți cere cartela. Mai sunt câteva asemenea praguri, patru în total, iar senzația e că te afunzi permanent, tot mai departe de lumină, de familiar, de cald. Cât aștepți ca fiecare temnicer – căci temniceri sunt, după uniformă – să-ți dea cartela înapoi, ești îndemnat să privești pe geamul de lângă tine, să-ți faci o idee. Într-un spațiu mic, luminat cu un spot, se odihnesc diverse obiecte. Unele sunt tablouri, iar între geam și figura pictată (îmi amintesc de Stalin) e mizerie și sunt viermi. Viermi adevărați, grași, albi, care colcăie. Mă scutur de scârbă, dar merg înainte.

Azi a apărut primul trailer al filmului 50 Shades of Grey, al cărui scenariu este realizat după bestsellerul lui E.L. James. Premiera va avea loc pe 14 februarie 2015 și e de așteptat ca încasările să fie pe măsura interesului pe care l-au provocat trilogia și această (primă) ecranizare.
NB: Cartea s-a vândut în peste 100 de milioane de copii.

Se pare că în vara mea festivalieră nu prea am noroc la capitolul transport! După un drum coșmăresc de la București la TIFF, când am plecat spre Sibiu de la Cluj rezervarea mea la autocar nu făcea două parale în fața argumentului “Nu mai sunt locuri!” rostit categoric de șofer. Și nu mi-e clar mereu cum face Universul când îmi pun eu ceva în cap, dar știu cum fac eu, și că nimic n-ar fi putut întârzia descinderea mea la FITS. Așa că am învins și, o vreme, treapta care delimitează spațiul șoferului de spațiul călătorilor a fost un loc numa’ bun până s-au eliberat altele.

Problemă a mai fost și cu colegul de drum, care cam duhnea a L’eau de Mirossey, varianta Stinky, dar n-a mai contat nimic atunci când am coborât în față la Continental Forum, casa mea departe de casă când sunt la Sibiu! Apropo de cazare, în Sibiu nu mai e nimic liber, nimic-nimic, nici măcar o cameră de mături! Însă poate aveți noroc și mai găsiți pe la agenții, iar dacă nu, Rășinari și Ocna Sibiului sunt destul de aprope ca să vă bucurați și de natură și de Festival!

Mie îmi place să merg cu trenul. Țăcănitul ala, drumul de fier, cele două șine paralele, ideea de călătorit, cunoscut oameni noi și, firește, gândul bun de a ajunge la destinație, toate astea la un loc au darul de a mă binedispune. Și nici nu eram – până acum – genul care să se plângă, mă rog, nu prea mult, de serviciile CFR-ului. Ba chiar i-am lăudat, acu’ vreun an, când am descoperit serviciul lor de cumpărat bilete online… și reducerile aferente.

Călătoria de ieri până azi pentru a ajunge dintr-un oraș din România în alt oraș din România, și nici măcar (d)în cele mai îndepărtate colțuri ale țării, m-a făcut să mi se ia. Dincolo de orarul mizerabil care îl făce pe tren să plece la șase jumate din București si să ajungă la patru dimineața în Cluj, făcând astfel aproape inutile vagoanele de dormit și cușetele, că cine se culcă la ora șase jumate?!, vagonul de clasa întâi era de pe vremea lui Pazvante*, înghesuit, mizer, cu spațiu pentru bagaje doar cât să încapă o poșetă de pisi și geanta adibas a vreunui navetist (așa că trollerele au stat pe hol), cu buda defectă, fără priză și cu un “coș” de gunoi care a cedat și s-a răsturnat cu curu’n sus înainte să ajungem la Ploiești. Fără să fie atins. Vagon restaurant nu există, că pe lângă cele 12 vagoane deja existente încă unul era prea mult!

O știți, cu siguranță, e una dintre campioanele României la gimnastică sportivă, una dintre fetele de aur care ne-au adus atâtea bucurii și motive de mândrie: Sandra Izbașa. Deși s-a retras din activitatea competițională, nu s-a îndepărtat de sport, iar acum se ocupă de comunicarea CSA Steaua – nici nu se putea o alegere mai bună!

Săptămâna aceasta, Sandra și colegii ei de la Steaua se află la AFI Palace Cotroceni pentru a se întâlni cu fanii mari și, mai ales cu cei mici, pentru autografe și discuții despre beneficiile sportului. Am plăcerea să vă prezint un scurt interviu realizat miercuri cu ajutorul echipei de la Golin Harris – mulțumesc frumos!