În ultimele şase luni am experimentat, alături de Activia, ce va să însemne să ai obiceiuri sănătoase şi v-am povestit despre toate acestea, am promovat şi am oferit, sper, premii, experienţe şi idei pentru ca lucrurile faine care vi se întâmplă, sau pe care le faceţi să se întâmple, să devină şi mai multe…

… sau voi să deveniţi mai conştienţi de ele fiindcă unul dintre lucrurile pe care le-am învăţat în aceste şase luni de campanie este că uneori ni se întâmplă lucruri faine peste care trecem fără să le băgăm în seamă. E ca şi cum, atunci când îţi faci ordine în şifonier descoperi o cămaşă fabuloasă pe care nici nu mai ştiai c-o ai şi te simţi de parcă ai fost la shopping şi-ai adus acasă un lucru grozav pe care n-ai cheltuit nimic!

Mi-am propus, în astea şase luni, să fiu mai atentă la ce am şi la ce pot să învăţ, mi-am propus să fac mai multe lucruri “pentru minte, inimă şi literatură” şi să vă îndemn şi pe voi să faceţi acelaşi lucru cu menţiunea că lipsa timpului este, de cele mai multe ori, doar un pretext pentru a rămâne în zona personală de confort.

Şi, da, am fost tentată să sar peste cursul de modelaj în lut în seara în care a nins de-a blocat oraşul, dar m-am mobilizat şi am mers, iar în cele două ore petrecute acolo, concentrată asupra bulgărelui de clei, ninsoarea a încetat să mai fie o problemă. Am fost tentată să sar şi peste alte lucruri pe care mi-am impus să le fac, cu diferite pretexte, mai mult sau mai puţin străvezii, însă n-am făcut-o: comoditatea NU e un obicei sănătos. Şi cu atât mai puţin comoditatea de a nu trăi experienţe noi!

Nu, n-am de gând să fac o recapitulare a lucrurilor pe care le-am şi le-aţi scris în aceste şase luni: le puteţi regăsi, pe toate, aici, şi cele scrise de mine, dar şi ideile voastre, fiindcă unul dintre lucrurile pe care mi le-am dorit de la participarea mea în campania asta a fost nu doar expunerea obiceiurilor mele sănătoase, ci să învăţăm, pe cât se poate, unii de la alţii.

Un sfârşit e un început

Vineri, la Women on Web, Georgiana Gheorghe, directorul de comunicare Danone, a anunţat că Obiceiuri Sănătoase devine platforma generală de comunicare Danone în social media, extinzându-se, astfel, de la comunicarea unui singur brand, Activia, la comunicarea tuturor brandurilor Danone în acest mediu. Admit că am fost un pic mândră că am reuşit, împreună cu voi şi cu celelalte colege din această campanie, Alina de la TVdece, Denisuca, Nebuloasa, Raluxa, Tomata, să încurajăm dialogul sub această umbrelă. Deci Obiceiuri Sănătoase continuă, chiar dacă această campanie este acum la final.

Cât despre mine, ei bine, am ales să rămân în continuare alături de Activia, pentru că m-au convins eforturile lor de promovare a ceea ce este şi ar trebui să fie bine pentru noi, pentru sănătatea noastră. Nu în ultimul rând, preocuparea asta pentru ce-i sănătos mă face să mă simt bine cu mine, aşa că în următoarele trei luni urmează noi provocări, atât pentru mine cât şi pentru voi!

Aţadar, rămâneţi… printre rânduri! Şi, pentru că, aşa cum am spus, sfârşitul ăsta e un început, am un ultim dar pentru voi în aceast campanie, via Editura All, şi anume Enciclopedia Alimentelor, un volum ce conţine 2500 de termeni şi 1700 de alimente, dar şi peste 100 de pagini dedicate alimentaţiei sănătoase, de la timpul de digerare şi asimilare pentru diverse grupe alimentare până la diete recomandate în diverse afecţiuni. În fine, e chiar genul de carte pe care vrei s-o ai la îndemână.

Ce trebuie să faceţi pentru a intra în posesia acestui volum?! Să-mi spuneţi care e acel obicei sănătos care vă face viaţa mai frumoasă, în ficare zi, fie că e vorba de sunat un părinte, vreo dietă specială, sport sau renunţarea la fumat acum ceva timp! :)

UPDATE: vă mulţumesc tuturor pentru inspiraţie şi idei şi pentru ca mi-aţi povestit ce obiceiuri sănătoase aveţi – le trec frumos la e-catastif. După cum au decis prietenii mei de pe FB, Enciclopedia Alimentelor de duce de la Editura All via printre rânduri la Rocksanne. S-o citeşti sănătoasă!

Piaţa Matache e la doi paşi de mine aşa că sunt o clientă fidelă a câtorva dintre tarabe şi magazinaşe şi, de atâţia ani, mă ştiu cu precupeţii. Cum sunt un consumator serios de telemea proaspătă şi doar un pic sărată, am, fireşte, “providerul” meu, pe doamna Florica, şi e meritul ei c-a reuşit să mă fidelizeze, scotcind, de fiecare dată când a fost cazul, după brânza a mai pe gustul meu, fără să se supere, ba chiar şi cu reducere!

Am cumpărat brânză ieri, dar uitasem de aia pentru pască, aşa că uite-mă aşteptând cuminte ca brâzăreasa să termine cu bătrânelul din faţa mea. Înalt, dar uşor adus de spate, elegant, cu maletă, vestă şi sacou, cu pălărie, m-a făcut să mă gândesc la Leonard Cohen. Ceva din atitudine, cred. Sprijindu-se mai bine de baston, a întins o cutie goală de margarină către doamna Florica iar ea, pasămite, ştia despre ce e vorba, fiindcă a umplut-o imediat cu brânză de vaci.

Cu degete tremurânde, bătrânul a scos un portmoneu de piele, ros pe la colţuri, pentru a extrage de acolo bancnotele trebuincioase şi ceva, nu ştiu ce, din atitudinea lui, m-a înduioşat. Eram gata să fac semn din ochi vânzătoarei că plătesc eu brânza lui “Leonard”, dar ea mi-a luat-o înainte. L-a oprit veselă (mereu e vesela!), şi i-a spus că asta e din partea casei.

Bătrânul s-a bucurat, a zâmbit, şi a scos şi plasă un pachet de cafea pe care l-a pus încet pe vitrina cu brânză:

– Ei, în cazul ăsta, să beţi o cafea bună!, a zis.
– Păi ce facem, domnul?! Nu e bine aşa, a râs Florica.
– E din partea casei, a şoptit “Leonard”. Paşte fericit! Ne vedem sâmbăta viitoare!

Mi-am înghiţit cu greu nodul din gât, dar chiar şi-aşa, am ieşit din hala de brânză cu ditai zâmbetul, de parcă eu, şi nu Leonard, aş fi primit toată brânza din lume din partea casei!

Acasă mi-am pus CD-ul cu Mr. Cohen. Sunt sigură că pâinea o să fie mai inspirată să crească pe muzica lui.

Nu prea sunt ordonată, poftim, recunosc! Asta ar fi partea rea. Partea şi mai rea e că dezordinea îmi înhibă creativitatea şi concentrarea, aşa că, vreau nu vreau, dacă fac dezordine, musai să remediez! Şi repede!

Weekendul ăsta e dedicat, însă, reorganizării casei, aşa, de primăvară, cu spălat de geamuri, cu rearanjat detalii, cu aruncat de nu s-a purtat (nici) iarna trecută, cu pus rafturi noi… În fine, ce să mai zic: revoluţie! Ca să fiu sinceră, eu aş fi mutat şi ceva mobilă, dar faptul că oricum tre’ să zugrăvesc vara asta m-a oprit – asta ca să vă faceţi o idee despre cât avânt am avut!

Şi cu toate că am muncit toată ziua, cu muzică cu tot a fost chiar ok şi… vesel! Mă rog, până mi-am despicat buricul unui deget, atunci n-a fost prea vesel, dar asta s-a întâmplat acum, seara, deci nu se pune! Mâine urmează revoluţia şifonierelor – nici nu vreau să mă gândesc, asta chiar e o chestie care nu-mi place!

Dar ideea de primenit casa, geamuri strălucitoare, aer curat, nou, e bună, e foarte… #obiceiurisănătoase-ish! Din când în când se cere, pentru minte, inimă şi literatură – parte din rafturile noi sunt pentru cărţile primite şi cumpărate în ultima vreme! Şi e bine, e bună o zi din asta în care faci chestii fizice şi nu te mai gândeşti la proiecte, idei şi bugete! Fiindcă, suprinzător s au poate că nu prea, exact când nu te gândeşti la ele, ideile (bune) apar!  :D

Şi cântecelul de seară, fără legătură cu ce e mai sus, alta decât ce-a cântat Narcis Ianău la Românii au talent în seara asta, Scarborough Fair, adică, şi care mi-a adus aminte cât îmi place I am a rock şi că nu-l mai ascultasem de ceva vreme! :) Enjoy!

Încă e dezastru prin casă, însă prefer să mă gândesc la asta ca la un preview al armoniei ce va să vină! :))

Bag seama că e al doilea sfârşit de săptămână consecutiv în care zburd pe-afară cu diverse trebi şi evenimente şi nu scriu pe blog şi de-acum ştiu că s-au strâns ceva poveşti şi veşti de dat, experienţe de povestit şi poate chiar niscaiva daruri printre rânduri. Dar să nu anticipăm! Până una-alta, azi vorbim de ciocolatăăăăă!

Sâmbătă, Andreea, pe post de Charlie sau aşa ceva, ne-a băgat pe câţiva în bucătărie… dar nu în orice bucătărie ci în cea de la ChocoWorld, pentru un seminar ciocolăţesc, chestie pe care, iniţial, am vrut s-o refuz pentru că, se ştie, mie nu prea îmi place ciocolata. Am acceptat până la urmă, tentată de ideea de a-mi face eu, cu mânuţele astea două, propria tabletă de ciocolată şi praline cu orice combinaţii poftesc!

Mai mult, după o  scurtă documentare pe net, am aflat că există o mulţime de motive pentru care consumul acestui dulce-amărui e sănătos şi cum pe mine mă preocupă obiceiurile sănătoase… ce să mai!, sâmbătă după prânz m-am dus la Chocoworld Heidi Concept Store din Pantelimon dimpreună cu alţi copii mari, ca să ne facem ucenici întru ciocolăţire!

Din start, vreau să spun că mi se pare foarte mişto ideea celor de la Heidi de a oferi publicului o asemenea experienţă, iar lecţiile astea sunt o experienţă inedită şi pentru copii şi pentru adulţi, pentru că te introduc în lumea de ciocolată, cu informaţii multe şi îţi pun la lucru toate cele cinci simţuri – da, şi auzul, fiindcă nucile caramelizate se crănţănesc!:p

Aşa am aflat istoria boabelor de cafea, de unde vin şi unde se duc, dar şi cum Coasta de Fildeş e cel mai mare exportator la nivel mondial. După ce sunt culese, boabele de cacao se usucă, prăjesc, mărunţesc, în fine, trec printr-o grămadă de aventuri ca să ajungă “masa de cacao” care, la rândul ei se împarte în pudră şi unt/ulei

Ca să iasă ciocolată din treaba asta, se mai adaugă, în variate cantităţi, lapte praf, zahăr, vanilie şi lecitină, iar combinaţiile duc la cele trei tipuri principale de ciocolată: albă, neagră şi cu lapte.

După ce am aflat toate aceste lucruri, ciocolata lichidă s-a turnat pe masa de lucru din granit şi a fost răcită şi plimbată de colo-colo:

după care a fost turnată în forme…

şi apoi decorată cu toate bunătăţile! Fiindcă mi-a fost greu să aleg între cireşe sau portocale confiate, nuci, alune de pădure şi migdale caramelizate, si multe alte fructe şi arome, de la lămâi la sare de Himalaya, boabe de piper roşu sau mentă, am încercat, pe cât posibil ca fiecare pătrăţică din ciocolata mea să aibă o altă combinaţie, motiv pentru care nu e nici pe departe cea mai drăguţă din lume:

Serios, acum!, uitaţi şi voi din câte chestii aveam de ales:

Pralinele, însă, realizate tot după sistemul “cu de toate” arată ceva mai îngrijit:

Sunt umplute cu ciocolată cu rom şi sunt foarte bune! Parol! La fel şi ciocolata cu alune întregi sau pralinele cumpărate din magazinul ChocoWorld, la preţuri de fabrică, başca tabletele pe care le-am găsit la ofertă, 3+1 sau 5+1, numai bune de dăruit via Iepuraş, că tot vine Paştele, iar mama, cel puţin, e maaaare fan ciocolată, deci ştiu c-o să se bucure de “shoppingul” meu!

Alţi colegi de ciocolăţit au făcut figurine iepureşti pe care le-au ornat singuri. De notat: toate figurinele de ciocolată Heidi se ornează manual!

Mai multe detalii despre ce înseamnă, cum se desfăşoară şi cât costă un seminar la ChocoWorld by Heidi, dar şi info interesante despre ciocolată, găsiţi la ei pe site, aici şi cred că ar trebui să încercaţi experienţa asta fiindcă o să placă indiferent dacă sunteţi mari fani ciocolată sau mai degrabă nu prea, aşa, ca mine! Enjoy!

PS Foto by me & Mihai

Sămbătă, zi cu soare, numai bună pentru dat în mintea copiilor! Aşa că am fost la Circ, dar nu oricum, ci la un spectacol în premieră, şi nu singură, ci am luat şi alţi copii cu mine, mai mari si mai mici! :)

După cum am mai povestit, vizita recentă la Globus, alături de cei de la Cirque du Soleil, mi-a produs, pe lângă plăcerea de a-i cunoaşte pe canadieni, uimirea cu privire la calitatea spectacolului pus în scenă de circul nostru: strălucitor, închegat, cu poveste, cu numere foarte bune, muzică şi umor! Aşa că mi-am propus să revin la circ, şi să iau şi pe alţii cu mine, pentru că – mă gândeam eu, şi nu greşeam – mulţi am rămas cu o părere neactualizată despre Globus Circ & Variete!

Zis şi făcut! Şi pentru că mi s-a părut că mersul la Circ şi revenirea, pentru câteva ore, la anii copilăriei, se încadrează cu brio la capitolul Obiceiuri Sănătoase, Activia a fost, de asemenea, la faţa locului, prin reprezentanţi de marcă: genţi frigorifice personalizate şi produse de care s-au bucurat participanţii la mica mea acţiune!

Distracţia a debutat înainte de spectacol, fiindcă dacă tot era cu dat în mintea copiilor, cei care au răspuns invitaţiei mele au primit chestii din alea (habar n’am cum să le zic altfel!) cu care poţi să faci baloane de săpun, şi asta au şi făcut, Andrei fiind, după cât de pare, cel mai priceput!

(desigur, am respectat regula cu minim doi brăileni la fiecare eveniment, de data asta Andrei, Andreea şi Raluxa!)

După ce ne-am distrat cu baloanele de săpun, ne-am ocupat locurile în public, în sala plină, aşteptând cu nerăbdare să înceapă spectacolul. Între timp ajunseseră şi întârziaţii Piticu şi Auraş. Urma să vedem premiera spectacolului D-ale Bibicilor,  un show cu texte din piesele lui Caragiale, numere de acrobaţie (unele chiar foarte spectaculoase!), dresură de căţei, porumbei, capre, cai, tigri şi foci, cu artişti de circ, dar şi cu actori profesionişti dintre care îi amintesc pe Manuela Hărăbor, Magda Catone, Anca Sigartău, Monica Davidescu şi pe Bogdan Stanoevici, Bogdan Vodă, Silviu Biriş sau Ovidiu Popa!

N-aş putea să vă spun ce mi-a plăcut mai mult: caii care dansau (bine, Auraş, nu dansau, doar făceau trop-trop în ritmul muzicii, na!), numărul de acrobaţie cu primăvara – într-adevăr, cu nimic mai prejos faţă de ce am văzut la Cirque, faptul că nu m-am prins cum naiba făcea Iozefini numărul cu cercurile, statuile umane dresura de tigri, cea de foci sau numărul “mexican” cu corzile colorate?! Totul e atât de bine gândit şi regizat încât nimic nu a fost în plus sau în minus – poate doar durata spectacolului, fiindcă aş mai fi putut să stau lejer cel puţin o oră peste cele două cât a durat D’ale Bibicilor!

După spectacol, invitaţii mei şi cu mine ne-am bucurat de o întâlnire în exclusivitate cu Brânduşa Novac, Directoarea Globus, dar şi regizor + scenarist al spectacolului pe care tocmai îl văzusem, cu Monica Davidescu (e chiar mai frumoasă în realitate decât la TV), cu una dintre acrobatele din spectacol (Ana, de 15 ani artist al Circului!) şi cu doi domni, actori din distribuţie: Bogdan Stanoevici şi Bogdan Andreescu Lazăr, iar apoi am mers să vizităm locul în care se antrenează artiştii de la Globus şi să-i felicităm pentru spectacolul pe care tocmai îl văzusem.

(poza şutită cu neruşinare de la Raluxa, că pe mine mă lăsase bateria!)

Am aflat multe lucruri interesante, printre altele faptul că misiunea Brânduşei de a păstra tradiţia Circului în România e îngreunată de faptul că nu există o şcoală în acest sens şi nici fonduri (sau interes din partea autorităţilor), că Globus ia premii pe bandă rulantă peste tot pe unde se duce în străinătate, dar în România e mai puţin promovat şi (re)cunoscut fiindcă TVR, de exemplu, vrea să i se garanteze ratingul difuzării unui spectacol ca să-l difuzeze (gratis, fără să plătească drepturi!!!), că înainte să-i fie alocat un buget cât de cât decent, a trebuit, vreo doi sau trei ani la rând, să dubleze veniturile din bilete, ca să fie luaţi în serios, şi că dresura animalelor din Circ nu constă în a le obliga pe ele să facă ce n-ar avea chef, ci în descoperirea a ceea ce le place să facă şi realizarea numărului de circ în jurul personalităţii animalului iar la finele vieţii artistice, animalele de la Globus se pensionează într-o rezervaţie!

A fost distracţie la Circ, parol, Bibicilor, curat distracţie!, şi vă recomand să acordaţi circului Globus două ore din timpul vostru fiindcă n-o să vă pară rau! Până în toamnă se joacă D’ale Bibicilor, iar în toamnă se pregătesc alte două premiere!

De final, fiecare dintre cei care au participat sâmbătă la mica mea acţiune (alături de cei amintiţi mai sus,  Mădălina Uceanu şi Claudiu Ciobanu, dimpreună cu fiicele: Ana Mădălinei, Ana şi Sara lui Claudiu) a primit câte o scrisorică colorată şi personalizată, cu speranţa că nu vor uita anii copilăriei şi că, din când în când, îşi vor aminti că uneori, doar uneori, e bine să nu te iei aşa de tare în serios! Obiceiuri sănătoase, cum ziceam! :)

Mulţumesc, tuturor, pentru participare, Globus pentru deschidere şi Activia pentru darurile pe care le-am oferit!

V-aţi întrebat vreodată de ce şi copiii mici aplaudă când sunt încântaţi de ceva, fără să ştie că gestul acesta este, de regulă, precedat de un spectacol care să le fi plăcut? Sau de ce primul gest pe care-l faci când cunoşti pe cineva e să vă strângeţi mâna?

Copii care întind automat mâna pentru a o prinde pe cea a adultului de lângă ei, mâna care acoperă altă mână atunci când vrem să consolăm, mâna iubitului care o prinde pe a noastră, pe stradă, la film, sau când conduce, uşor chinuit, peste schimbătorul de viteze – toate acestea sunt ipostaze în care mâinile se ating fără ca măcar să ne dăm seama, însă atingerea asta ne face să ne simţim mai bine.

Nu m-aş fi gândit la asta (sigur nu la faza cu aplauzele) dacă ieri n-aş fi mers la clinica Medas pentru o şedinţă de reflexoterapie la Dr. Ruxandra Contantina, doar una dintre ofertele speciale pe care clinica pe propune doamnelor în Luna Femeii.

Doamna doctor este medic de familie dar s-a specializat în apifitoterapie (aham, cum îi zice numele, cu plante şi cu miere) şi a făcut două cursuri de reflexoterapie, unul cu specialişti români şi unul cu un specialist chinez, de la care, spune dânsa, a învăţat  şi a înţeles mai multe despre acest domeniu.

Probabil că cei mai mulţi dintre voi aţi avut parte, măcar o dată în viaţă, de un masaj la tălpi (dacă nu, remediaţi rapid situaţia!) aşa că ştiţi cât de benefic şi plăcut poate fi. În timp, cei pasionaţi de reflexoterapie, au ajuns să deseneze adevărate hărţi, cu zone din talpă care corespund diferitelor organe de prin corpul nostru, cam aşa ceva:

Eu cred în treaba asta cu energia care circulă prin noi aşa că ascult cu interes detaliile de care-mi povesteşte medicul, iar de eficienţa masajului tălpilor m-am convins cu ceva vreme în urmă, când un astfel de masaj a avut efectul unei stacane de cafea concentrată şi m-a ţinut trează şi alertă vreo 40 de ore, lucrând nonstop la o reclamă.

Ştiind, deci, cum stă treaba cu masajul tălpilor, am cerut un masaj al mâinilor, să văd dacă funcţionează şi ăsta. Am aflat că funcţionează mai bine la copii decât la adulţi, şi că este, de asemenea, foarte plăcut. Un sfert de oră mai târziu, ieşeam din cabinet sprintenă ca o veveriţă iar durerea de cap pornită de la o mai veche sinuzită trecuse! Magie curată, vă spun! În plus, am primit şi o serie de ponturi şi nume de plante prin care să-mi ajut organismul să se detoxifice – fiindcă niciodată nu poţi avea prea multe obiceiuri sănătoase, nu-i aşa?!

Oferta de relaxare şi detoxifiere de la MedAs are mai multe componente: terapii anti-îmbătrânire şi anti-stress, reflexoterapie palmoplantară şi vertebrală, toate cu preţul redus la jumătate, şi, ca să vă convingeţi, puteţi câştiga printre rânduri o şedinţă de reflexoterapie, dacă îmi povestiţi un moment în care mâinile au “vorbit”, tăcut, aşa cum ştiu mâinile să vorbească.

Acu’ vreo zece zile 30 de oameni, dar nu chiar, că e vorba de bloggeri, am mers să vizităm fabrica Danone. Am scris deja un text despre asta, însă acum, că s-a scurs ceva timp, vraja pe care ne-au făcut-o acolo îşi pierde efectele, aşa că pot să vă spun cum a fost cu adevărat.

Întâi de toate, nu ne-am deplasat cu un autocar ci cu o locomotivă care a poluat foarte tare oraşul. Ceaţa aia de acum câteva zile, o mai ţineţi minte? Era de la locomotiva Danone! Apropo, tot ei sunt de vină şi pentru gropile din oraş. Nu ştiu cum, dar sigur ei sunt, nu credeţi?

Ce magie, ce vrăjitorie au făcut, nu am de unde să ştiu, dar cerul era senin şi se reflecta frumos în clădirea de sticlă unde compania îşi are sediul şi birourile. Ba era chiar soare, ca s-o zic p-a dreaptă! Fireşte, ceea ce nouă ni s-au părut tablouri cu copii erau, vezi bine, nişte poze cu diavoli tasmanieni care rânjeau. Dar na, noi, toţi 30, eram spălaţi pe creier chiar în acele momente, aşa că noi am văzut lumină, curăţenie şi zâmbete. A, şi pentru că veni vorba, fata de la recepţie mânca seminţe şi se uita la un meci de fotbal!

Georgiana, Bogdan şi toţi ceilalţi pe care i-am întâlnit acolo s-au concentrat tare mult pe parcursul întregii vizite în aşa fel încât nouă doar să ni se pară că gemul de fructe, fix ăla care se pune în iaurt, are gust bun, de fructe. De fapt, probabil am mâncat nişte lipici Pelicanol amestecat cu cerneală!

Iar în fabrică… De fapt, care fabrică? Câmp viran, nu e nici o fabrică, puteţi să mergeţi să vă convingeţi că nu e acolo clădirea! Nici rezervoarele imense în care şade laptele, nici maşinile care aduc lapte. De fapt, care lapte, nu?, că există atât de mulţi deştepţi pe internet care ştiu ei mai bine că nu există lapte în Danone decât pe etichete, că ditai firma internaţională, cu aproape 350 de milioane de consumatori la nivel mondial, s-a strecurat abil, din 1919 încoace, prin legislaţia a aproape 50 de ţări din lumea asta mare! Probabil au avut noroc, nu?

În fine. La fabrică se schimbă foaia, ne dau şoşoni, halate, căşti şi ochelari de protecţie, şi noi, neştiutorii, ni le punem, fără să ne dăm seama că ăsta e modul în care urmează să vedem, ştiţi voi, o fabrică de lactate şi nu ceea ce era, de fapt, acolo!

În primul rând, toate recipientele uriaşe pentru lapte, pasteurizare, separare şi toate ţevile sunt din carton vopsit cu argintiu, nu din metal. Fireşte, aşadar, că prin ele nu trece nici un lichid, altfel s-ar face terci. Logic, nu? Toţi oamenii aia pe care i-am văzut făcându-se că muncesc în fabrică erau actori de mâna a şaptea angajaţi cu ziua, ca să ni se pară nouă treaba treabă! Sunt aproape sigură că pe unul din domnii din camera de control l-am văzut într-un film semnat Sergiu Nicolaescu, era pe un cal şi încasa o smetie de la Mihai Viteazu!

Pentru că, na, chiar şi figuranţii, sau mai ales figuranţii!, sunt scumpi, nişte scumpi!, nu erau prea mulţi. Ceilalţi erau, după cum urmează: nişte marmote care lipeau etichete, o pereche de pinguini responsabili cu depozitele frigorifice, care zburau din raft în raft cu agerimea cu care prind peşte în ocean, două pisici responsabile cu CTC-ul, nişte urşi koala care dansau graţios în jurul dulceţurilor, şi, în fine, un vultur care supraveghea tot şi despre care am aflat că se numeşte MIG Brother! Nu sunt foarte sigură, dar cred că erau şi cei doi krilli din Happy Feet 2, lupul din Scufiţa Roşie şi alte personaje care există doar în binecuvântata imaginaţie a scriitorilor de basme!

De fapt, abia la SMS Bucureşti, când ne-a arătat Georgiana filmul mi-am dat seama că se turna un film, vedeţi bine, am avut dreptate cu asta, că nimic din ceea ce se vede mai jos nu e, nu are cum, vorba aia!, să fie adevărat! Apropo de asta, când nu vă uitaţi la ele, iaurturilor Activia le cresc nişte dinţi mici şi ascuţiţi, Actimelurile dansează cadril, cât despre smântână, ce pot să spun?! Ciorba pe care am dres-o cu smântâna Danone săptămâna trecută m-a ajutat să lipesc toate cărţile din casă între ele şi apoi, pe toate, de tavan, atâta aracet conţine!!!

In vizita la fabrica Danone from razvanbb on Vimeo.

Mă simt datoare să spun că acest text a fost sponsorizat de Institutul pentru Încurajarea Libertăţii de Exprimare din Coreea de Nord în colaborare cu un grup de veveriţe vesele din Narnia. Charlie şi Fabrica de Ciocolată sunt, de asemenea, responsabili şi, la fel, Fraţii Grimm.

NB Ca să nu existe discuţii, ce-aţi citit mai sus e un pamflet. Adevărul despre ce am văzut la Danone e în articolul ăsta.

Îmi place martie, luna în care femeile sunt şi se simt un pic mai alintate decât de obicei: ieri am primit flori şi mărţişoare, azi la fel, şi îmi place să văd, pe stradă, că doamnele şi domnişoarele sunt, parcă, mai vesele, mai încrezătoare, mai zâmbitoare! Obiceiuri sănătoase, nu? :)

Totuşi, oricât de faine şi vesele pretexte ar avea domnii să ne alinte, în fiecare primăvară şi nu numai, motivele supreme de mulţumire sunt tot în interiorul fiecăreia dintre noi, atunci când ne simţim sigure pe noi, când ne autorespectăm, iar lucrul ăsta fără o îngrijire constantă a stării de sănătate nu se poate, indiferent dacă vorbim de minte, zâmbet sau trup.

A fost o iarnă nesuferită, încă mai avem zăpadă pe străzi iar azi dimineaţă citeam că vântul iar o să-şi facă de cap, un context în care, ştiţi prea bine, florile şi mărţisoarele, oricât de drăguţe, nu ne ajută prea tare! Tocmai de aceea, prietenii de la Clinica Medas, au decis să ofere, mai mult decât o floare, un buchet de oferte speciale pentru Luna Femeii.

Mai concret, până pe 10 aprilie, puteţi suna la Medas (021 9232 sau *9232) pentru a beneficia de super reduceri la dermatologie cosmetică, de exemplu, peeling şi epilare cu laser, pentru ca pielea să fie perfect pregătită pentru razele soarelui ce va să vină… cu căldură cu tot! Nici reducerea la jumătate a preţului pentru o consultaţie cu un profesor universitar, specialist în nutriţie, nu sună rău, nu?, fiindcă nu mai e mult până scăpăm de cojoace, iar lipsa verdeţurile din dieta de iarnă se cam vede… Ei, nu e grav, ştiu, doar pe ici, pe colo! Dar n-ar fi drăguţ (şi sănătos!) să scăpăm de surplusuri… şi încă la ofertă!?

Pentru că e Luna Femeii şi suntem mai alintate decât suntem de obicei, avem şi mai multe motive să zâmbim, aşa că o consultaţie stomatologică gratuită şi un tratament de albire profesională cu 50% reducere se prind, de asemenea, în buchetul de oferte Medas din Luna femeii. În acelaşi buchet se află şi un program de relaxare şi detoxifiere care include terapii anti-îmbătrânire & anti-stress şi reflexoterapie, toate la jumătate de preţ! Ar vrea şi domnii aşa ceva, dar nu e pentru ei, sîc!

De asemenea, Medas oferă reduceri substanţiale pentru mamografii (50%) iar Medas Feminis a pus la cale un pachet special de 150 de lei (67% reducere) ce include un consult ginecologic, ecografie şi examen Babeş Papanicolau, toate acestea pentru ca să vă puteţi bucura fără griji de primăvară! Nu cred că e cazul să vă spun că astea-s chestii obligatorii pentru orice femeie care se respectă, sper, şi nici care e incidenţa cancerului la sân ori a celui de col uterin, sau faptul că orice neregulă depistată la timp vă poate salva viaţa!

Aşa că profitaţi de această ofertă Medas (twitter, facebook) care ţine, cum spuneam, până în 10 aprilie. Eu am de gând să încerc măcar partea cu reflexoterapia şi să văd şi un nutriţionist, şi o să vă povestesc ce şi cum a fost. Iar pentru voi, cititori şi cititoare de printre rânduri, am un prim concurs prin care puteţi câştiga o consultaţie gratuită, la alegere, la oricare dintre specialităţile pe care le are Clinica Medas. De la alergologie la psihoterapie, de la pediatrie la geriatrie, pentru orice problemă de sănătate nu vă lasă în pace, puteţi găsi un medic specialist la Medas.

Pentru a câştiga această consultaţie, gratuită pentru unul din voi, aş vrea să-mi spuneţi regula pe care v-aţi impus-o şi pe care o respectaţi, indiferent de circumstanţe, pentru a vă păstra sănătatea, până marţi, 6 martie, la ora 18. Eu am mai multe, dar câteva dintre ele ar fi că beau în fiecare zi minim 2l de apă, cel puţin o zi pe săptămână mănânc numai fructe, legume şi seminţe, preferabil crude, îmi fac cel puţin de două ori pe an un set complet de analize şi… încerc să mă enervez cât mai puţin! Mă rog, la ultima dintre reguli încă mai am de lucrat! :))

Azi a fost o zi specială, zi bonus, vorba Raluxei, aşa că am profitat de ea şi m-am recompensat cu câteva obiceiuri sănătoase după o perioadă foarte încărcată. M-am trezit târziu, le-am lăsat destul răgaz cerealelor să se înmoaie bine în Cremosso, m-am alintat cu o super mască pentru păr, apoi am luat prânzul cu o doamnă faină într-un loc cu multe fructe de mare (yummy!) şi pe urmă am hoinărit “de voie” prin curtea Muzeului Ţăranului Român ca să văd colecţia de mărţişoare 2012.

Se poartă pisicile, fără nici un dubiu vă spun că asta e moda! Mie îmi plac mărţişoarele simple, ca pe vremea copilăriei, iar de purtat nu-l port, oricum, decât pe cel de la tata, însă mi-e clar că anul acesta pisicile sunt mărţişoare, iar mărţişoarele sunt pisici! Se mai poartă şi diverse forme florale din pâslă, macrameuri, tricotajele, dar… pisici! De altfel, până şi doamna cu care am luat prânzul purta, deja!, tot un mărţişor cu coadă şi mustăţi.

Poftim de le vedeţi!

Dacă nu şi-ar lăsa blana pe hainele-mi, probabil că aş putea să-l port şi eu pe domnul Sony dimpreună cu un şnur alb roşu… Deşi cred că şnurul ăla n-ar avea viaţă prea lungă!

În afară de mâţe, am mai văzut mărţişoare realizate prin metoda quilling, foarte muncite: am aflat că producţia la răţuşte e de 3-4 pe oră:

Mie mi-au plăcut astea, în dulcele stil clasic, un fir roşu şi unul alb:

Am mai văzut unele cu vedete, la o adică, dacă-ţi plac tare, tare, ai putea prea bine să le porţi şi la piept… Sau nu? Cred că nu! :)

Mai originale – sau cel puţin eu le văd prima dată, au fost mărţişoarele Eugenii şi Like:

Tot din seria haioase erau şi cele pe care le puteai personaliza:

Fireşte, nu lipsea taraba cu turtă dulce şi nici florile uscate:

Pisici, flori, fete, filme sau băieţi, până la urmă nu contează! Important e că mâine vine vine primăăăăvaraaa!, că e martie, că începe luna cadourilor pentru Ruxandra (1, 8, 9 şi, mai ales, 12, mulţumesc anticipat!) şi că asta cu Mărţişorul e tradiţia mea populară preferată!

Totuşi, după aşa o revărsare de modele, m-am gândit ce fel de mărţişor ar fi eu dacă aş fi un mărţişor şi, ştiţi ceva? Cred că tot o pisică aş fi! O pisică albastră :))

Îmi place mult seria “How It’s Made” de pe Discovery, mi se pare foarte tare să vezi procesul tehnologic prin care o materie primă se transformă în produsul finit pe care-l cunoşti, indiferent dacă vorbim despre jeleuri, păpuşi sau palarii de paie. Azi, însă, e despre iaurt, iar How It’s Made nu a fost înregistrat, ci live, chiar sub ochii mei, la fabrica Danone, pe care am vizitat-o ieri. Apropo, ăsta e un articol destul de tehnic, dar vă recomand să-l citiţi, mai ales cârcotaşilor şi celor care cred că ştiu ei mai bine deşi habar n-au ce vorbesc!

În primul rând, ne-am echipat cu halate, chestii de prins părul şi şoşoni de unică folosinţă, iar doamnele au fost rugate să renunţe la cercei şi alte podoabe pe care le-ar putea rătăci prin procesul tehnologic pe undeva. Ca să fiu onestă, la final asta mi s-a părut o precauţie cam mare, fiindcă nu-mi dau seama unde, în procesul de fabricare a lactatelor Danone, orice corp străin s-ar fi putut întâlni cu produsul, dar presupun că mai bine mizezi pe prevenire decât să-ţi pară rău apoi.

200 de tone de lapte intră zilnic în fabrică, pentru ca, la final de zi (se lucrează în trei schimburi), aproximativ un milion patru sute de mii de iaurturi şi deserturi să fie produse şi stocate apoi, nu mai mult de o zi jumate, până când pleacă spre magazine şi consumatorii finali.

Siguranţa şi prevenirea oricăror accidente par să fie printre cele mai importante aspecte în munca celor de aici şi încă de la intrare văd un afiş care spune că s-au scurs 804 zile fără nici un accident, iar în camera de control – una dintre ele, cel puţin – sunt o sumedenie de grafice cu lucruri care se întâmplă în fiecare zi cu masa albă – adică laptele pasteurizat, şi CPC-uri, adică “Cât Pe Ce”, un indicator de risc pe care angajaţii sunt preocupaţi să-l controleze şi reducă la maxim.

Rezervoarele (tanks) în care intră laptele sunt impresionante prin mărime, aflu că cele mai mari dintre ele au capacitate de 100.000 de litri, şi au pereţi dubli pentru a izola laptele de temperaturile exterioare. De aici, laptele merge la pasteurizare, la aproape 100 de grade, şi, în acelaşi timp, la separare, care se realizează pe bază de centrifugare. Totul e automatizat şi totul e curăţat, dupa fiecare ciclu de producţie. Un detaliu la care nu m-aş fi gândit este unghiul în care sunt făcute ţevile prin care se plimbă laptele, smântâna şi iaurtul, respectiv nu există unghiuri ascuţite, pentru ca să nu se înghesuie, în nici un loc de pe parcurs, grăsimi care ar putea fi, apoi, mai greu de curăţat. Pe bune?! Pe bune!

Tot ce văd e interesant, ok, fiindcă pricep că aici e lapte crud, aici se separă, aici se pasteurizează, aici se răceşte, dar nu vă imaginaţi că ţevile ori rezervoarele astea ar fi transparente sau asa ceva, încât să vedem laptele sau smântâna rezultată, nu. Vedem, în schimb, nişte ambalaje tetra pak în care au stat, la congelator, bacteriile lactice care se pun în lapte pentru ca acesta să devină iaurt. Sunt câţiva producători importanţi de asemenea culturi în toată lumea, aşa că ceea ce diferă, de la un producător de iaurt la altul, ţine de felul în care acestea sunt combinate pentru diferite grade de aciditate, textură şi consistenţă. Pentru iaurtul probiotic se adaugă în plus o cultură mixtă de bifidobacterii, Lactobacillus acidophilus şi/sau Lactobacillus casei. Toate, repet: toate!, aceste bacterii sunt obţinute din produse lactate şi mi se pare o dovadă de stupiditate chiar să-ţi imaginezi altceva!

După fermentare şi răcire, iaurtul clasic pleacă spre ambalare şi/sau amestecare cu gemuri sau cereale, iar cel “de băut” este mai întâi omogenizat.

Fructele care se pun în iaurt au trecut deja printr-un proces de fierbere, sau, mai simplu spus, sunt livrate fabricii sub formă de gem. Odată ce iaurtul este gata, se amestecă cu acesta în proporţii perfect controlate, şi apoi se ambalează. Din 20 în 20 de minute, câte un pahar cu iaurt pleacă la laborator pentru a se controla dacă produsul respectă specificaţiile şi, de asemenea, dacă maşinăria are orice problemă, procesul de fabricare se opreşte automat până la remediere. Şi, da, se adaugă şi zahăr, pentru că onor consumatorul nu doreşte să servească iaurturi acrişoare, le preferă pe cele dulci. Oricum, gustul variază de la o ţară la alta, iaurturile bulgăreşti, de exemplu, sunt mai acre, cele franţuzeşti mai dulci şi tot aşa.

La ambalare e cam aşa: paharul este uscat şi dezinfectat, apoi umplut, acoperit, sigilat, ambalat în baxuri. În cazul ambalajelor pe care maşinăria le produce acolo, în fabrică, în acest proces mai intervine şi o lumină ultravioletă, o formă suplimentară prin care producătorul se asigură că paharul sau sticla sunt perfect curate. Baxurile se “cuplează” în paleţi, iar aceştia merg într-un depozit uriaş, în care temperatura este, de asemenea, controlată, şi nu depăşeşte patru grade.

Văd un asemenea palet care are indicaţia “Brodus blocat. Nu se livrează”, aşa că întreb care-i problema lui. Nu e o problemă, e doar o precauţie: câteva mostre din acest iaurt sunt deja la laborator. Dar de ce?, insist. Pentru că în lotul ăsta produsul a ajuns în pahare cu întârziere de o secundă, mi se răspunde. Nu e absolut nici un pericol, dar maşinăria a mărturisit eroarea, iar aici, la Danone, nimeni nu vrea să-şi asume riscuri aiurea. Aşa că se verifică, pentru orice eventualitate.

Fiindcă mă bazez pe faptul că am cititori deştepţi, singura întrebare la care mă gândesc să vă răspund este cea legată de conservanţi: nu există aşa ceva. Secretul termenului extins de garanţie ţine de respectarea a trei indicatori de bază: ingrediente, igienă, lanţ de frig.

De aici, camioanele frigorifice duc lactatele Danone spre consumatori… Dar despre marketing şi Danone corporate, într-un episod viitor, curând. Întrebări?!

(fireşte, să vezi cu ochii tăi cum se prepară ce mănânci e, de bună seamă, un obicei sănătos!)