November 15

Reactivează România: Doamna S., fapte bune și brioșe calde

Pe doamna S. am cunoscut-o acum mulți ani, când i-am cumpărat apartamentul în care stau și azi. A plecat din bloc pentru a se muta cu fiica, ginerele și copilul acestora, dar a revenit, vreo doi ani mai târziu, cumpărând, la rândul ei, un alt apartament la același etaj.

”Prea nu aveam nimic de făcut în casa aia!”, povestea. ”Și pe urmă îmi era și dor de fete”.
”Fetele” sunt ”babele mele”, de care am mai tot povestit aici și acum sunt trecute binișor de 80 de ani, ceea ce o face pe doamna S. o junioară în comparație cu ele, căci ”prefixul” ei începe doar cu 6.


S-a mutat din nou la casa ei dar nici aici nu putea sta locului. Avea grijă de nepot, apoi a început să mai ducă acasă de la grădiniță sau școală încă o fetiță, și încă una. ”Păi ce să fac? Să stau, așa, de pomana, cu pisica, toată ziua? Eu nu pot să stau!”.

Are și acum în telefonul demodat, cu taste, poze cu fetițele. Între timp au crescut și știu să vină singure de la școală, nu mai au nevoie de ea, așa că doamna S. s-a reprofilat. Are grijă de cele două prietene-vecine, babele, și a mai luat în primire încă vreo două, tot de aici, din bloc: le face cumpărături, merge să le achite facturile, le duce mâncare când ajung prin spital, le face comisione, le ajută cu curățenia prin casă.

De câte ori să mai și muți bibelourile alea prin casă?

Nu le cere bani, dar mai primește câte un semn mic de recunoștință: ”Nu e de bani, Ruxăndrico, nu pentru bani fac asta. Poate nu mă crezi, dar să știi că o fac mai ales pentru mine. Că altfel înnebunesc. Când am rămas fără serviciul, am crezut că-mi pierd și mințile de atâta stat. Eu n-am carte multă, nu pot să mă uit la un tablou, ca alții, șapte ore, că o iau razna! Și la TV mă plictisesc! Eu trebuie să fac ceva, să am drumuri de făcut și, mai ales, să ajut, să mă simt utilă. De câte ori să mai și muți bibelourile alea prin casă?”.

Are o mașină veche de cusut – așa își mai suplimentează pensia, cu mici retușuri, un tiv, o pensă. Nu poate lucra prea mult, că are dioptrii mari din pricina diabetului și își strică ochii de tot. Ăsta e necazul ei cel mare, îmi spune, că nu poate lucra mai mult.

”Aș vrea să fac mai mult, să învăț, uite, să croiesc bine și să fac niște huse noi la fotoliile astea, că-s de pe vremea lui Pazvante. Așa mi-e ciudă, că mașina duce, săraca, eu nu mai prea duc. Vrei o brioșă? Am făcut acuma, sunt calde. Hai, că nu-s prea dulci, tu ții cură, nu? Am pus puțin zahăr. Oricum, le-am făcut să mai schimb aerul în casă, vezi ce bine miroase?
Mă uit pe programul ăla de făcut mâncare la tv și mai încerc și eu câte o trăznaie de la ei. Am învățat o grămadă de lucruri. E bine să înveți mereu câte ceva, în fiecare zi, dacă se poate. Și să ieși din casă! Eu așa fac. Altfel aș începe să cred despre mine că îmbătrânesc!

Fă ceva! Toată ziua!

Vezi tu, după o viață de om muncită, unora le vine să stea. Și să steaaaa, și să tot stea, să nu facă nimic toată ziua! Dar te strici la minte așa, ascultă la mine ce-ți spun! Nu-ți trebuie bani ca să nu stai, ba chiar mai și faci câte-o brumă! Că dacă faci ce e nevoie sigur că mai vine și câte un bănuț, și prinde bine, pensia nu e mare. Mă uit la alții și văd că au casa plină de boarfe și vechituri! Și așa le e și mintea! Trăiesc numai din amintiri și din gloria de altă dată – ba că unii nici altă dată n-au fost cine știe ce! Fă, domnule, ceva cu rost, să vezi că nu te mai doare nici genunchiul, nu mai ai nici țiuit în cap sau mai știu eu ce necazuri! Fă ceva! Toată ziua!”

I-am spus că o să povestesc despre ea și, după puțină muncă de convingere, a acceptat, dar nu a vrut să-i fac poză: Nu sunt aranjată și ce să vadă? Ochelarii? Lasă, fără poză!
Când am plecat din vizită, a ieșit cu mine. În fiecare mână avea o farfurile pe care așezase câteva brioșe calde. Le ducea si ”fetelor”.

briosa

***
Proiectul „Fii activ la orice vârstă!” este implementat de ANOFM în parteneriat cu Rusu & Borţun Consultanţă şi SYSTEM & NETWORK SOLUTIONS, şi este finantat prin Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013.



Copyright © 2014. All rights reserved.

Posted 15/11/2015 by ruxandra in category "Obiceiuri sănătoase

1 COMMENTS :

  1. By Lucian M on

    O prietenă psiholog a publicat mai zilele trecute citatul ăsta pe facebook:
    „Mintea ta are nevoie de stimulare constantă, de informație de calitate pe care să o proceseze, de noutate și de experiențe diverse.
    Dacă trăiești în plictiseală sau blazare, dacă nu îți îmbogățești viața cu nimic nou, dacă te învârți în același cunoscut și în aceeași zonă de confort, mintea ta va avea tendința să creeze probleme acolo unde nu sunt, va face tot felul de scenarii doar ca să nu se plictisească, va începe să-și imagineze diferite lucruri doar ca să aibă ceva de făcut.
    Mintea ne este dată în primul rând pentru a putea să rezolvăm probleme, să ne adaptăm la un mediu divers și în continuă schimbare, însă dacă tu repeți la nesfârșit același scenariu, dacă viața ta este plictisitoare sau șearbădă, mintea ta se plictisește și poate începe să funcționeze haotic.
    Hrănește-ți mintea cu lucruri de calitate, stimulează-te constant, ieși din obișnuit și din zona de confort și vei vedea ce bine te simți.
    Stăpânește-ți mintea, stimuleaz-o și nu o lasă să funcționeze la modul automat. “Mintea care nu este hrănita, se devorează pe sine”. Gore Vidal
    -Ursula Sandner, psiholog-”

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *