Știți toate poveștile alea cu olimpicii români care au făcut și-au dres pe la competiții afară, s-au întors cu nenumărate premii și nu i-a bagat nimeni în seamnă pe bune, dar s-au umplut de Like și Love pe FB. Și după aia dăm Share și ne mândrim cu rezultatele lor pe-afară că poate ni se împrumută și nouă ceva din performanța lor. Nu contează că ei nu mai reprezintă România, pentru că, ce să vezi, în țara natală din părți cercetare, nema meritocrație și vai de educație!
Le știți? E, asta nu e una din poveștile alea cu nouă nu ne pasă de ei și lor nu le pasă de noi!
Continue reading

Am avut câteva săptămâni foarte pline, cu foarte mult de lucru și din povești cumva diferite (macroeconomie și cultură!) și a fost cumva firesc ca orice moment de respiro să fie exploatat prin somn sau citit/văzut ceva mai degrabă light, un răgaz cât de cât.
Prin urmare, când am primit invitația la un atelier de dans contemporan, deși e forma mea preferată de expresie artistică, primul impuls a fost să spun ”Îmi pare rău, nu pot”.
Continue reading

Azi FB a oferit utilizatorilor posibilitatea de a atașa imaginii de profil un mesaj legat de International Day of Child Girl – Ziua fetelor. Sigur că intenția e foarte bună, aceea de a atrage atenția și a marca ziua (și) în felul ăsta, doar că de data asta posibilitatea de a aseza floricele colorate peste pozele de profil îmi pare cumva mai degrabă (doar) o formă de bifare ”de ochii lumii” a interesului față de problemele cu care se confruntă fetițe și fete din toată lumea.
Continue reading

Evit cât pot interacțiunea cu Poșta Română și serviciile sale, dar de data asta era musai să am confirmare de primire și, în relație cu statul, se pare că serviciile de curierat nu se califică, așa că azi m-am dus la Poștă. Coadă, firește, vreo cinci persoane în fața mea, o singură tanti la ghișeu. Calmă, prietenoasă, răbdătoare. Au ridicat tonul la ea trei din cei cinci clienți de la coadă și pentru motive care nu aveau nici o legătură cu tanti sau cu ce făcuse ea ci mai degrabă pentru neatențiile lor, gen formulare completate greșit.
Continue reading

Când cu Colectiv, oamenii care locuiau în zonă au ieșit din casă. Unii au căscat gura, alții au pus mâna să ajute cum s-au priceput. A doua zi unul dintre oamenii ăștia zicea la TV: ”Mă uitam la ei și nu știam cum să-i ajut, ce să fac”. Am mai scris de asta, pentru că neputința și frustrarea omului care asista la o tragedie și nu poate face nimic pentru cei afectați era aproape palpabilă chiar și la TV.

Mi-am adus aminte de asta azi dimineață la conferința de presă prin care Fundația Vodafone România și (Fundația pentru) SMURD anunțau un nou parteneriat dintr-o serie care durează – deja! – de 12 ani și care, până acum, a avut finanțări de 2.2 milioane de euro și 400.000 de beneficiari.
Proiectul cel nou se numește Caravana SMURD „Fii pregătit!” și o să vă spun de ce ar trebui să vă intereseze.
Continue reading